ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1340/2021

HOTĂRÂRE

26.05.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1340/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 26 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1527 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a instanței; a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul este reprezentat în instanță de către A. care are sediul în mun. Galați, str. x, jud. Galați.

Dreptul de reprezentare în instanță și calitatea procesuală activă a sindicatului în acest sens rezultă din dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, potrivit cărora în exercitarea atribuțiilor de a apăra drepturile membrilor lor ce decurg din legislația muncii în fața instanțelor de judecată, sindicatele au dreptul de a formula acțiuni în justiției în numele membrilor lor.

În ceea ce privește competența teritorială în soluționarea unor astfel de cereri prin decizia nr. 1/21.01.2013 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a hotărât că aceasta este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Tribunalul a reținut și faptul că normele privind competența teritorială în materia litigiilor de muncă au caracter de ordine publică. Odată ce reclamanții persoane fizice au înțeles să formuleze acțiunea prin sindicat trebuie să primească aplicare toate prevederile legale incidente în această situație, inclusiv aceea referitoare la competența instanței în raza căreia se află sediul reclamantului, al cărei scop este tocmai de a facilita judecata și a ocroti intereselor reclamanților membri de sindicat. Ca atare în speță nu are relevanță faptul că domiciliul membrilor de sindicat se află pe raza Tribunalului Iași.

Prin sentința civilă nr. 597 din 7 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I-a civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2019 la data de 10 octombrie 2019, reclamantul B., prin reprezentant A., a chemat în judecată pârâta CASA SECTORIALĂ DE PENSII A M.A.I., solicitând obligarea acesteia la actualizarea cuantumului pensiei începând cu data de 01.01.2017.

Reclamantul B. este pensionar M.A.I. și are domiciliul pe raza județului Iași, iar prin prezenta cerere de chemare în judecată acesta a solicitat actualizarea pensiei militare de stat stabilită prin decizia nr. x/15.11.2011.

Tribunalul a constatat din petitul cererii de chemare în judecată că reclamantul B. este cel care formulează prezenta cerere de chemare în judecată, iar A. are doar calitatea de reprezentant al acestuia, precum și faptul că reclamantul și-a ales la domiciliul procesual ales la sediul sindicatului, în vederea comunicării actelor de procedură.

În acest sens, a reținut și că salariații pot fi reprezentați de către sindicat, în raport de prevederile art. 28 alin. (1) și (2) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată instanța a reținut că A. cu sediul în Galați are doar calitatea de reprezentant al reclamantului cu domiciliul pe raza județului Iași, astfel că domiciliul reclamantului determină stabilirea competenței teritoriale de soluționare a prezentei cereri de chemare în judecată, care potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii aparține Tribunalului Iași.

Mai mult, normele art. 102 din Legea nr. 223/2015 care reglementează competența teritorială, potrivit cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului, reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește facilitarea accesului la justiție al reclamantului.

Totodată, în raport de dispozițiile art. 116 C. proc. civ., reclamantul a ales să se judece la Tribunalul Iași.

De astfel, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1/21.01.2013 a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogat prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă doar în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, ceea ce nu este cazul în prezenta cerere de chemare în judecată, care este formulată de reclamantul persoană fizică, ce a ales să fie reprezentat de sindicat.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speță, Înalta Curte constată că prezentul litigiu vizează un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, "Jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel", art. 102 statuează că "Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul".

Totodată, Înalta Curte reține și faptul că prin decizia nr. 1/2013 din 21/01/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 118 din 1.03.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, au fost admise recursurile în interesul legii declarate de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință, s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (dispoziții preluate în art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011), că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. De asemenea, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Totodată, prezintă relevanță în cauză dispozițiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011:

"(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă".

În cauza de față, cererea este formulată de reclamantul B., prin reprezentant A., care de altfel semnează și cererea de chemare în judecată, alături de reclamant, iar sediul său este în municipiul Galați.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.