Decizia nr. 479/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la 27 februarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanții S.C. A. S.R.L. prin B., în calitate de administrator special, C., în calitate de asociat principal, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița și conducerea acesteia, împreună cu semnatarii cererii de declanșare a procedurii insolvenței, respectiv: D., șef administrație, E., șef birou juridic și F., consilier juridic, obligarea pârâtei A.J.F.P. la plata sumei de 2.000.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale și materiale. Prin încheierea din 5 martie 2018, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Tribunalului Dâmbovița, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2018*. În cadrul precizării de acțiune din 2 aprilie 2018, reclamanții au arătat că își reduc pretențiile la suma de 500.000 euro, iar tribunalul a dispus în conformitate cu prevederile art. 37 din O.U.G. nr. 80/2013 în ceea ce privește calcularea taxei judiciare de timbru aferente acțiunii. În sarcina reclamanților s-a stabilit obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 96.955 RON, pentru cererea de chemare în judecată. Reclamanta S.C. A. S.R.L., prin încheierea din 17 aprilie 2018, a fost scutită de plata a 50% din taxa judiciară de timbru, iar reclamantului C. i s-au respins cererile de ajutor public judiciar și de reexaminare. La primul termenul de judecată din 26 iunie 2018, reclamantul C. a formulat o cerere precizatoare, prin care a învederat că înțelege să se judece în proces numai cu pârâta AJFP Dâmbovița și renunță la judecată în contradictoriu cu ceilalți pârâți. Tribunalul, prin încheierea de la acest termen, a dispus scoaterea din cauză a pârâților D., E. și F.. Prin încheierea de la termenul de judecată din 24 iulie 2018, a fost admisă excepția netimbrării cererii formulate de reclamantul C. și s-a constatat că, în cauză, acesta nu are calitate procesuală activă, această calitate având-o doar S.C. A. S.R.L., prin Cabinet individual de insolvență G..

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 1542 din 2 octombrie 2018, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de reclamantul C.. A respins, ca nefondată, cererea reclamantei S.C. A. S.R.L., astfel cum a fost precizată, precum și solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L.

Decizia pronunțată în apel Prin decizia nr. 2118 din 23 septembrie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet individual de insolvență G.. Recurenta a susținut nelegalitatea hotărârii prin prisma formulării a două critici, subsumate motivelor de casare înscrise în art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. O primă critică se rezumă la soluționarea pricinii în apel fără citarea lichidatorului judiciar Cabinet individual de insolvență G., care reprezintă reclamanta, societate dizolvată în procedura falimentului. Legea nr. 85/2006 stipulează că, după intrarea în procedura insolvenței, societățile comerciale nu mai pot sta în judecată decât prin lichidatorul judiciar, actul normativ special prevăzând o derogare de la dreptul comun. Astfel, citarea în cauză a lichidatorului nu este doar o chestiune de reprezentare, ci și de îndeplinire a procedurii de citare cu partea aflată într-o atare procedură specială. De asemenea, după desemnarea sa în procedura de faliment, lichidatorul judiciar și-a însușit acțiunea reclamantei. În opinia recurentei, lipsa citării în proces a avut drept consecință încălcarea principiului contradictorialității procesului civil, ce impune instanței cu titlu imperativ interdicția de a dispune vreo măsură înainte ca aceasta să fie pusă în discuția părților legal citate, și, prin urmare, și dreptul la apărare și la un proces efectiv. Potrivit art. 153 C. proc. civ., instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. Soluționând cauza de o asemenea manieră, Curtea de Apel a nesocotit dreptul la apărare și la un proces efectiv al părții, răpindu-i posibilitatea să susțină cererea de probatorii formulată, mai ales că, în faza procesuală a apelului, care are caracter devolutiv, s-a invocat respingerea probei cu expertiza contabilă. Prima instanță a statuat că reclamanta nu a produs probe pentru dovedirea prejudiciului, or, expertiza a fost cerută tocmai în vederea probării existenței unui prejudiciu. I s-a produs astfel societății o vătămare ce nu mai poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii atacate, cu aplicarea prevederilor art. 178 și urm. C. proc. civ. Totodată, în lipsa citării sale în proces, lichidatorului nu i-au fost communicate hotărârile instanțelor de fond și, de asemenea, a fost în imposibilitate de a formula cereri de probe în apel în condițiile respingerii lor de către prima instanță, fiind exclusă orice posibilitate de a face dovada despăgubirilor pretinse. A doua critică vizează soluția pe fond și pune în discuție pronunțarea hotărârii cu aplicarea greșită a normelor de drept material privind răspunderea civilă delictuală. Sub un prim aspect, recurenta a contestat valoarea obiectului litigiului deoarece instanța de apel a reținut că pretențiile solicitate prin acțiune erau în cuantum de 500.000 euro. Or, așa cum rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată, despăgubirile solicitate de la pârâtă au privit suma de 2.000.000 euro. Al doilea aspect se referă la faptul că nu au fost luate în considerare, în revolvarea litigiului, o serie de hotărâri judecătorești prin care s-au reținut faptele ilicite ale pârâtei și s-a dispus obligarea acesteia la plata unor sume de bani, respectiv sentința nr. 2170/2013 a Tribunalului Dâmbovița, sentința nr. 2343/2014 a Judecătoriei Târgoviște și decizia nr. 406/2016 a Curții de Apel Ploiești. Hotărârile respective se impun cu autoritate de lucru judecat sub aspect pozitiv în dosarul de față și se constituie în prezumții legale privind săvârșirea unor fapte ilicite de către pârâtă, nerespectarea prevederilor legale din Codul de procedură fiscală și obligativitatea de a răspunde la adresele societății prin care s-a încercat rezolvarea diferendelor dintre părți pe cale amiabilă. Potrivit susținerilor recurentei, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 alin. (1) C. civ.., pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, întrucât așa cum stipulează textul "Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.’’ Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița a dat dovadă de rea-credință, întrucât a acționat fără o informare temeinică asupra normelor de drept incidente în cauză și în lipsa unor date despre contribuabilul cu privire la care a încheiat acte de impunere și a solicitat deschiderea procedurii de insolvență. La momentul introducerii cererii de deschidere a procedurii de insolvență, societatea nu avea datorii către stat, ci invers, iar acest demers juridic a distrus orice activitate a acesteia, precum și posibilitatea de a putea valorifica bunurile imobile la prețul pieței. În finalul memoriului de recurs, partea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri reprezentate de o expertiză contabilă extrajudiciară, prin care se face dovada prejudiciului cauzat de pârâtă prin faptele sale ilicite ce au condus la încetarea activității societății. Pentru toate motivele prezentate, a apreciat recurenta că se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea pricinii spre rejudecare la instanța de apel, în vederea citării în litigiu a lichidatorului judiciar.

Procedura de filtru Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului de admisibilitate în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recurenta are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate și că aceasta a fost promovată în termen. Completul de filtru C4, la 12 mai 2020 a constatat că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul de admisibilitate în principiu a fost comunicat părților.

Apărările formulate în cauză Intimatul C. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru motive identice cu cele expuse în memoriul de recurs. Nu au fost atașate la dosar puncte de vedere la raport. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurenta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet individual de insolvență G., este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse: Dintre cele două motive de recurs invocate, Înalta Curte va examina cu prioritate motivul de nelegalitate referitor la procedura de citare a recurentei în etapa procesuală a apelului, încadrat de aceasta în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât modalitatea de citare are înrâurire asupra respectării dreptului la apărare al părții care invocă nelegalitatea citării și produce consecințe asupra hotărârii pronunțate. De altfel, de analiza acestui aspect de nelegalitate este condiționată și verificarea celeilalte critici conturate în legătură cu fondul litigiului pe problema analizei întrunirii condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei, cu referire la incidența în cauză a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.’’ Acest motiv de casare evocă prevederile art. 175 și 176 din acest act normativ cu privire la nulitatea condiționată sau necondiționată a actelor de procedură, precum și pe cele ale art. 178 referitoare la regimul juridic al nulității și ale 179 din cod care vizează efectele acesteia. Nulitatea, ca sancțiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelație cu actele de procedură pe care instanța, părțile sau alți participanți le-au îndeplinit pe parcursul activității judiciare. Prin critica subsumată pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., recurenta S.C. A. S.R.L. a invocat, în esență, că decizia a fost pronunțată în condiții de nelegalitate, întrucât cauza a fost soluționată în apel fără citarea lichidatorului judiciar Cabinet individual de insolvență G., care asigură reprezentarea societății dizolvate în procedura de faliment. Față de acest aspect, a semnalat o încălcare a principiului contradictorialității procesului civil, a dreptului la apărare și la un proces efectiv, fiind lipsită de posibilitatea de a propune probe și a lua la cunoștință de hotărârea instanței de apel. Înalta Curte constată că demersul judiciar inițiat de reclamanta S.C. A. S.R.L. la 27 februarie 2018 îl reprezintă o acțiune în răspundere civilă delictuală, prin care a solicitat obligarea pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița la plata sumei de 2.000.000 euro, ulterior reduse la 500.000 euro, cu titlu de daune morale și materiale. Prin sentința nr. 312 din 28 iunie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul prevederilor art. 107 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, intrarea în faliment a debitoarei S.C. A. S.R.L., ridicarea dreptului de administrare și dizolvarea societății. De asemenea, a numit în cauză în calitate de lichidator judiciar pe Cabinetul individual de insolvență H., care a fost înlocuit în decursul procedurii cu practicianul în insolvență Cabinet individual de insolvență G.. Acesta din urmă și-a însușit acțiunea, precizările la aceasta și răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâtă, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul Tribunalului Dâmbovița. Din verificările efectuate în dosarul cauzei, rezultă că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată în contradictoriu cu lichidatorul judiciar al reclamantei, însă întreaga judecată din apel s-a desfășurat în lipsa citării acestuia, la toate termenele de judecată fiind citată numai societatea A. S.R.L., la sediul social din comuna Ulmi, județ Dâmbovița. Se reține că, în conformitate cu prevederile art. 153 alin. (1) C. proc. civ., instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. În ceea ce privește locul citării, art. 155 pct. 5 din cod stipulează că cei supuși procedurii insolvenței, precum și creditorii acestora urmează a fi citați la domiciliul sau, după caz, la sediul acestora; după deschiderea procedurii, citarea va fi efectuată potrivit legii speciale. În conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, "După deschiderea procedurii, adunarea generală a acționarilor/asociaților debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societății și ale acestora și să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce și activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților.’’ Astfel, în condițiile în care debitoarea aflată în procedura falimentului nu mai deține un drept de administrare, conform celor dispuse prin sentința nr. 312 din 28 iunie 2016 a Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, nu mai poate sta în judecată decât prin lichidatorul judiciar, citarea practicianului în insolvență fiind atât o chestiune de reprezentare, cât și de îndeplinire a procedurii de citare cu partea aflată într-o atare procedură specială. În concluzie, judecata cauzei în apel se impunea a fi realizată cu citarea lichidatorului judiciar al reclamantei debitoare S.C. A. S.R.L., la sediul acestuia din str. x, județ Dâmbovița. Lipsa citării acestuia a condus la imposibilitatea exercitării dreptului la apărare și la un proces efectiv al părții (de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca excepții și de a exercita căile legale de atac), precum și la încălcarea principiului contradictorialității, ce impune instanței interdicția de a dispune vreo măsură înainte ca aceasta să fie pusă în discuția părților legal citate. În aceste circumstanțe, instanța apreciază că recurentei reclamante i s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii atacate și a actelor de procedură anterioare, în condițiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, soluția care se impune a fi adoptată este casarea deciziei civile nr. 2118 din 23 septembrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. În rejudecarea apelului, urmează a fi reluată întreaga procedură de judecată în condiții de regularitate, prin citarea lichidatorului judiciar al recurentei reclamante la sediul indicat, respectiv str. x, județ Dâmbovița, în conformitate cu dispozițiile imperative care reglementează procedura de citare a părților în procesul civil. Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte constată că este fondată critica de recurs referitoare la aspectul citării în proces, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și, drept consecință, va admite recursul promovat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet individual de insolvență G., va casa decizia recurată în conformitate cu art. 497 C. proc. civ. și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, fiind de prisos cercetarea celuilalt motiv de recurs care vizează fondul cauzei.