ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2415/2021

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la 5 noiembrie 2015, sub dosar nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții B. și C. S.R.L., solicitând instanței: 1) pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de transmisiune către reclamant și pârâta B. a bunurilor dobândite de pârâta C. S.R.L. în nume propriu, dar pe seama reclamantului și a pârâtei B. (imobil teren curti-constructii în suprafață de 288 mp situat în intravilanul municipiului Câmpina, str. x, Jud. Prahova, bun comun ca urmare a admiterii capătului nr. 1 din prezenta cerere, dobândit inițial de către C. S.R.L., în baza contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub numărul x/11.11.2003 de către BNP "D. - E.", intabulat în CF cu nr. x al localității Câmpina, Jud. Prahova; autoturism marca x cu numărul de înmatriculare x); 2) împărțirea bunurilor comune dobândite de reclamant și pârâta B. în timpul căsătoriei: autoturism marca x cu numărul de înmatriculare x, bun comun ca urmare a admiterii capătului nr. 1 din prezenta cerere, dobândit inițial de către C. S.R.L., la 22 februarie 2011; imobilul-constructie situat în Municipiul Câmpina, dobândit in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. x/16.11.2005 de către BNP "E.", intabulat în CF cu nr. x a localitatii Câmpina, Jud. Prahova; imobil-apartament situat în municipul București, Bd. x. 2 ap. 32, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/26.09.2009 de către BNP "F.", avand CF cu nr. x a Sectorului 1, București; drept de creanță reprezentând sumele de bani folosite în vederea renovării și modernizării unui imobil situat în București, str. x et. 4 ap. 28, bun propriu al pârâtei B.; drept de creanță reprezentând sumele de bani folosite în vederea renovării si modernizării unor imobile situate în municipiul Câmpina, str. x, Jud. Prahova, bunuri proprii ale pârâtei B.; obligarea pârâtei la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Sentința Tribunalului București, secția a IV a civilă Prin sentința nr. 924 din 22 iunie 2017, Tribunalul București, secția a IV a civilă a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C. S.R.L..

Decizia Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Prin decizia nr. 941 A din 9 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost anulat, ca netimbrat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 924 din 22 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV a civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți B. și C. S.R.L..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reclamantul A. a declarat recurs. Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 29 decembrie 2020 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 8, astfel cum reiese din Fișa ECRIS . Prin rezoluția de primire din 12 ianuarie 2021 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimata B. a invocat, în principal, excepția netimbrării, excepția nulității recursului formulat de reclamantul A., arătând că nu au fost formulate critici care să poată fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. 4 . Procedura de filtru Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că decizia nr. 941 A din 9 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie are deschisă calea de atac a recursului, dar cererea de recurs nu respectă cerința de formă cu privire la indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere. Părțile nu au depus punct de vedere la raportul de admisibilitate. La termenul de judecată din 11 noiembrie 2021, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. 4. Soluția și considerentele asupra recursului Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din același act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri. Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Așadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate. În cuprinsul memoriului de recurs, neîntemeiat în drept, reclamantul A. arată că, în contextul pandemiei, nu s-a putut deplasa liber din Olanda către România pentru a putea fi prezent la termenul din 9 septembrie 2020 și a achita taxa judiciară de timbru aferentă soluționării apelului, precum și faptul că nu a putut angaja un alt avocat care să îl reprezinte în proces, ulterior denunțării contractului de asistență juridică de către fostul apărător. Înalta Curte reține că, prin cererea de recurs, nu au fost formulate critici de nelegalitate care să vizeze decizia atacată, nefiind expuse argumentele pentru care nu este legală soluția de anulare, ca netimbrat, a apelului promovat de reclamant. Recurentul nu invocă încălcarea unei norme de procedură de către instanța care a pronunțat decizia atacată, ci deduce judecății o împrejurare de fapt ce vizează imposibilitatea prezenței fizice la data soluționării cauzei. Pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la invocarea formală a unor motive de împiedicare de a participa la proces, întrucât condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței, pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului fiind necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că prin dezlegarea dată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată au fost greșit interpretate sau aplicate prevederile legale incidente. Reținând că recurentul nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.