ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2253/2021

Ședința publică din data de 27 octombrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București la data de 06.04.2020 sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Judecătoria Sector 4, B. și C., să se dispună blocarea și conservarea înscrisurilor, datelor și prelucrare date, precum și obligarea pârâților la plata de despăgubiri în sumă de 10 milioane de euro pentru daune morale.

La data de 18.06.2020, pârâta Judecătoria Sectorului 4 București, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București, în raport de cuantumul pretențiilor reclamantului, acțiunea acestuia fiind de competența Tribunalului București, în favoarea căruia a solicitat declinarea competenței.

Prin sentința nr. 6475/19.10.2020, Judecătoria Sector 6 București a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 18.12.2020.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 315/03.03.2021, Tribunalul București, secția a V a civilă a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

A reținut instanța că, în raport de împrejurarea că acțiunea este îndreptată împotriva unei instanțe judecătorești (Judecătoria Sector 4 București) ierarhic inferioară Tribunalului București iar pârâta C. este judecător la această instanță, în raport de dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. și art. 6 CEDO, competența de soluționare aparține Tribunalului Dâmbovița, ca instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Ploiești, instanță învecinată Curții de Apel București.

Prin sentința nr. 1828/10.06.2021 Tribunalul Dâmbovița a declinat competența în favoarea Tribunalului București, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că Tribunalul București este instanța în raza căreia își are sediul pârâta Judecătoria Sector 4 București, în condițiile în care domiciliile pârâților persoane fizice nu sunt indicate, iar în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. pentru a opera prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Prin prisma deciziei nr. 290/2018 a Curții Constituționale, prevederile art. 127 alin. (1)-(2)

1

din C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că norma de competență teritorială instituită prin aceste texte se aplică doar atunci când: 1) un judecător are calitatea de reclamant sau pârât într-o cauză de competența oricăreia dintre instanțele care, potrivit regulilor generale de competență, ar urma să soluționeze cererea în primă instanță ori într-o cale de atac ordinară sau extraordinară; 2) într-un litigiu figurează ca parte în proces una dintre instanțele care, potrivit regulilor generale de competență, ar urma să soluționeze cererea în primă instanță ori într-o cale de atac ordinară sau extraordinară.

Cum Judecătoria Sector 4 București nu este instanța care, potrivit regulilor generale de competență, ar urma să soluționeze cererea ce face obiectul prezentei cauze în primă instanță ori într-o cale de atac, calitatea de pârâtă a Judecătoriei Sectorului 4 București nu atrage aplicabilitatea prevederilor art. 127 alin. (1)-(2)

1

din C. proc. civ.. În aceste condiții, nici calitatea pârâtei C. de judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 4 București nu prezintă relevanță pentru stabilirea competenței.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele argumente:

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, rețin că:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

Actuala formă a textului legal impune interpretarea în sensul că norma de competență teritorială pe care o reglementează se aplică doar când judecătorul are calitatea de reclamant sau pârât într-o cauză de competența oricăreia dintre instanțele care, potrivit regulilor generale de competență, ar urma să soluționeze cererea în primă instanță ori într-o cale de atac ordinară sau extraordinară sau atunci când într-un litigiu figurează ca parte în proces una dintre instanțele care, potrivit regulilor generale de competență, ar urma să soluționeze cererea în primă instanță ori într-o cale de atac ordinară sau extraordinară.

Or, Judecătoria Sector 4 București nu este instanța competentă material să soluționeze cauza, întrucât această competență a fost stabilită, raportat la nivelul pretențiilor deduse judecății, în favoarea tribunalului, iar calitatea de pârâtă a Judecătoriei Sector 4 București nu atrage aplicabilitatea prevederilor art. 127 alin. (1)-(2)

1

C. proc. civ.. În aceste condiții, nici calitatea pârâtei C. de judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 4 București nu prezintă relevanță pentru stabilirea competenței, câtă vreme nu este dată ipoteza alin. (1) și (2)

1

ale art. 127 C. proc. civ., nefiind vorba de instanța la care își desfășoară activitatea și nici de una inferioară acesteia (ci, dimpotrivă, de instanța superioară acesteia).

Ca atare, competența se determină potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel." Cum pârâții își au domiciliile, respectiv, sediul, în București, iar din punct de vedere material, raportat la valoarea pretențiilor deduse judecății, competența aparține tribunalului, rezultă că instanța competentă material și teritorial este Tribunalul București.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.