ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2143/2021

HOTĂRÂRE

20.10.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2143/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 20 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 29 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18 ianuarie 2017 și repunerea părților în situația anterioară, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, arătând, în esență, că pârâtul, folosind manopere frauduloase și fără a-l informa asupra unor împrejurări esențiale pe care era obligat să i le dezvăluie, l-a determinat pe reclamant să încheie contractul a cărui anulare o solicită.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1214, art. 1241 și art. 1250 C. civ.

Pârâtul a invocat, prin întâmpinare, excepția de necompetență teritorială, motivat de faptul că părțile au inserat în convenția lor o clauză atributivă de competență în favoarea instanțelor competente de la domiciliul vânzătorului.

Prin sentința civilă nr. 2984 din 29 iunie 2020, Judecătoria Ploiești a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de pârât, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Constanța.

În motivare, această instanță a reținut că, potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil acțiunilor personale, precum cea dedusă judecății, părțile au inserat în convenția lor, la art. 9, o clauză atributivă de competență în favoarea instanțelor competente de la domiciliul vânzătorului, iar cererea dedusă judecății a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Ploiești cu încălcarea acestei clauze.

În acest sens, instanța a constatat că domiciliul pârâtului (vânzătorul din contractul dedus judecății) se află în municipiul Constanța, județul Constanța (conform extrasului din baza de date DEPABD de la fila x) - localitate care, potrivit prevederilor H.G. nr. 337/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188/06.08.1993, se află în circumscripția Judecătoriei Constanța, care este competentă să judece cauza.

Învestită prin declinare, Judecătoria Constanța, secția civilă, prin sentința civilă nr. 6366 din 31 mai 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamant, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Ploiești, a constat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Constanța în vederea pronunțării asupra regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că raportat la obiectul acțiunii formulate de reclamant, respectiv anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 18 ianuarie 2017, în speță, sunt aplicabile dispozițiile de drept comun în materie de competență, iar competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Ploiești, rațiune pentru care reclamantul a depus cererea la această instanță.

Prin încheierea nr. 88 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, ca instanță superioară și comună celor două instanțe aflate în conflict, pentru soluționarea conflictului de competență ivit.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., prin care a solicitat instanței anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18 ianuarie 2017 și repunerea părților în situația anterioară.

Înalta Curte reține că în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul B., în calitate de vânzător, și reclamantul A., în calitate de cumpărător, părțile au convenit expres la art. 9 că "orice neînțelegere apărută în legătură cu prezentul contract, incluzând orice încălcare a acestuia de către vreuna dintre părți, va fi rezolvată pe cale amiabilă. Dacă părțile nu ajung la o înțelegere pe cale amiabilă, litigiul va fi soluționat de către instanțele competente de la adresa de domiciliu a vânzătorului".

Conform mențiunilor din cuprinsul procesului-verbal, întocmit în urma verificărilor în baza de date DEPAB, aflat la dosarul Judecătoriei Ploiești, pârâtul-vânzător B. are domiciliul în municipiul Constanța, județul Constanța.

Susținerile reclamantului în sensul că pârâtul are domiciliul în Ploiești, str. x ap. 2, județul Prahova nu pot fi apreciate ca relevante în stabilirea competenței teritoriale, întrucât nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.

Înalta Curte reține că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de existența unei clauze atributive de competență, în speță nu incidente dispozițiile de drept comun prevăzute de art. 107 din C. proc. civ., ci dispozițiile art. 126 alin. (1) din același cod, care prevăd un caz de prorogare convențională a competenței intervenite în temeiul unei înțelegeri a părților.

Potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ., părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Astfel, legea permite părților să deroge, prin convenție, de la regulile de competență pe care le stabilește în cazul competenței teritoriale reglementate de norme de ordine privată în procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care părțile pot să dispună.

Înalta Curte reține că, în speță, alegerea de competență s-a făcut în favoarea vânzătorului B., care are domiciliul în municipiul Constanța, nefiind incident vreun impediment la încheierea unei convenții atributive de competență în sensul art. 126 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Constanța.