ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2084/2021

Ședința publică din data de 19 octombrie 2021

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea de ședință din data de 21 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 482 C. proc. civ., suspendarea judecății apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 952 din data de 20.04.2018, pronunțate de către Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului București, Municipiul București prin Primarul General, Primarul General al Municipiului București, ca urmare a neîndeplinirii de către apelant a obligației de a preciza instanței dacă Dispoziția de administrativă nr. x/2010 a fost contestată în instanță, precum și a obligației de a depune decizia pronunțată în dosarul de recurs nr. x/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, obiectul pricinii fiind o acțiune formulată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Împotriva încheierii din 21 iulie 2020 a Curții de Apel București a formulat recurs reclamantul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 ianuarie 2021 și repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 6, iar urmare a desființării acestui complet, cauza a fost înregistrată la completul de filtru nr. 9.

Prin rezoluția din data de 21 ianuarie 2021 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea formalităților de comunicare.

În cuprinsul cererii de recurs, neîntemeiată în drept, reclamantul a arătat că își îndeplinește obligațiile impuse de către instanță și depune în acest sens decizia nr. 4683 din 21 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și precizează că nu a contestat în instanță dispoziția nr. x/2010 emisă în baza Legii nr. 10/2001, ci doar dispoziția nr. x/2010, acțiunea fiind respinsă prin sentința civilă nr. 556 din 11 martie 2013 a Tribunalului București, pe care o anexează.

Cererea de recurs a fost comunicată, însă intimații nu au depus întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, din perspectiva încadrării motivelor de recurs în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabilește că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanța de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Ca atare, instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici la adresa hotărârii pronunțate în apel prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 21 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 482 C. proc. civ., suspendarea judecății apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 952 din data de 20.04.2018, pronunțate de către Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului București, Municipiul București prin Primarul General, Primarul General al Municipiului București, ca urmare a neîndeplinirii de către apelant a obligației de a preciza instanței dacă Dispoziția de administrativă nr. x/2010 a fost contestată în instanță, precum și a obligației de a depune decizia pronunțată în dosarul de recurs nr. x/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cuprinsul cererii de recurs nu se regăsește nicio critică referitoare la soluția de suspendare dispusă prin încheierea recurată și la argumentele reținute de instanță în fundamentarea acestei soluții. Constată Înalta Curte că recurentul se rezumă la a arăta că își îndeplinește în această fază procesuală obligațiile impuse de către Curtea de Apel București. Depune în acest sens decizia nr. 4683 din 21 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și precizează că nu a contestat în instanță dispoziția nr. x/2010 emisă în baza Legii nr. 10/2001, ci doar dispoziția nr. x/2010, acțiunea fiind respinsă prin sentința civilă nr. 556 din 11 martie 2013 a Tribunalului București, pe care a anexat-o cererii de recurs.

Motivarea recursului implică obligația părții de a arăta, în concret, în ce constă greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanța și-a întemeiat soluția, exigență care nu este îndeplinită în speța de față în ceea ce privește afirmațiile din recurs.

Prin urmare, cum aspectele invocate de recurent nu se grefează pe conținutul încheierii atacate, și cum, în cauză, nu pot fi reținute din oficiu motive de ordine publică în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din același cod, va constata nulitatea recursului declarat împotriva încheierii din data de 21 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A., împotriva încheierii din data de 21 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2021.