ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2061/2021

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 10.02.2020 la Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Judecătoria Sectorului 1 București, a solicitat anularea pe calea contenciosului administrativ a încheierii pronunțate la data de 21.01.2020 de către Judecătoria Sectorului 1 și repararea pagubelor cauzate de imposibilitatea de a se apăra corect, legal și într-un termen rezonabil.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal Prin încheierea pronunțat în ședința publică de la 22.06.2020, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetentei funcționale și a declinat cauza în favoarea uneia dintre secțiile civile din cadrul Tribunalului București.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă: Prin încheierea civilă din data de 27.08.2020, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția de necompetență funcțională, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București. Constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Curții de Apel București, în vederea soluționării acestuia.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București în soluționarea conflictului de competență Prin decizia civilă nr. 1267A din 14 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.

Cererea de recurs Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă în data de 20 mai 2021.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport cu excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Conform prevederilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei." Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale, cu scopul de a obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești În conformitate cu principiul statuat prin textul de lege menționat, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, declanșarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea căii de atac în condițiile legii. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., republicat: "Instanța competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părților, printr-o hotărâre definitivă". Conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului, iar prin art. 483 C. proc. civ., se stipulează în sensul că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri, în cazurile expres prevăzute de lege. În raport cu textele normative evocate mai sus, recursul declarat în speță împotriva deciziei civile nr. 1267A din 14 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a fost soluționat un conflict negativ de competență, nu este admisibil, fiind exercitat împotriva unei hotărâri definitive, care nu mai poate face obiectul unui recurs. Pentru toate cele ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză.