ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1985/2021

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la 17 iulie 2018 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamantul A., în nume propriu și ca mandatar pentru moștenitorii victimei B., a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., motivat de faptul că s-a depășit durată rezonabilă de soluționare a solicitării reclamanților, aceștia pretinzând suma de 5.000.000 euro, la care se adaugă penalități în valoare de 2%, pentru fiecare zi ce trece peste doi ani de la data producerii accidentului, până la achitarea daunelor, pentru tergiversarea soluționării legale și corecte a cauzei, daune morale și materiale cauzate de: - uciderea victimei B. în anul 2009 prin crearea stării de pericol determinată de neasigurarea viabilității str. x 12 A din Târgu Ocna, jud. Bacău; - pentru suferința creată urmașilor prin uciderea mamei, tortura, șantajul și discriminarea la care a fost supus și agonia în care a fost ținut atâția ani de zile, prin împiedicarea înfăptuirii justiției realizată prin falsificarea probelor judiciare și depunerea la dosar cunoscând că sunt false, sustragerea probelor extrajudiciare din dosar, declarațiile mincinoase date de ing. C. și juristul de la CNADNR, în fața judecătorilor, și celelalte declarații false date în fața celorlalte organe judiciare, care au instrumentat, soluționat și judecat cauzele ce au făcut obiectul Dosarului penal de baza nr. 2764/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești, etc; - pentru faptul că au pus în pericol viața sa și a tuturor membrilor familiei sale de fiecare dată când au fost nevoiți să folosească acest sector de drum dintotdeauna, prin neasigurarea viabilității str. x 12A, în ce privește nerealizarea amenajărilor și nesemnalizarea corespunzătoare prin indicatoare și marcaje rutiere, menționate în anexa l, atât înainte de accident cât mai ales după accident, până în prezent, când în mod deliberat au menținut starea de pericol, deși le-au fost aduse la cunoștință neregulile și au văzut consecințele, istoricul zonei; - pentru că soțul victimei, tatăl său, după accident a fost nevoit să-și abandoneze domiciliul, ca să nu se mai expună prea des la acest pericol iminent, de a circula de câteva ori pe zi prin această zonă cu risc ridicat de accidente rutiere, nici reclamantul, nici tatăl său, pentru a ține cont și a-și ajuta tatăl care este bătrân și care de supărare și de spaima de ce s-a întâmplat cu mama și ce le-a făcut organele judiciare, s-a îmbolnăvit de boala Parkinson și a fost nevoit să-i construiască o cameră, în care să-i asigure condițiile necesare la domiciliul său din Târgu Ocna, str. x, unde locuiește și în prezent și unde i-a făcut și domiciliul stabil, pentru a-i asigura confortul fizic și moral, și a-și găsi cât de cât liniștea sufletească; - pentru că și-a pierdut serviciul din Anglia și nu a putut să se angajeze atâta timp nici în România din cauza acestor procese; - pentru că a fost nevoit să stea atâția ani departe de familia sa care se află în Anglia; - precum și pentru umilința, tortura, uzura fizică și morală, prin care i-au trecut funcționarii din instituțiile statului, abilitați să înfăptuiască justiția, în aceste cauze și celelalte cauze ce au legătură cu acestea, ce s-au judecat separat, etc., prin împiedicarea înfăptuirii justiției, tergiversarea judecării cauzei pe fond, sustragerea de la urmărirea penala, prin falsificare probelor judiciare din conținutul dosarului principal de bază, și depunerea la dosar cunoscând că sunt false, prin refuzul de a depune la dosar probele relevante în raport cu obiectul probațiunii, menționate în anexa 3 și a îndrepta erorile din probele judiciare menționate în anexa 4, care puteau duce la soluționarea corectă și legală a cauzei, etc, din 2010; - pentru indicarea altora ca fiind vinovați din cadrul Poliției Rutiere și Primăriei Târgu Ocna, precum și prin declarațiile mincinoase date în fața organelor judiciare și a judecătorilor, în ședințele de judecată în care s-au judecat plângerile la soluțiile nelegale și netemeinice date de procurori, în cauza ce face obiectul Dosarului penal nr. x/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de neglijență în serviciu, ucidere din culpă, favorizarea făptuitorului, fals intelectual și uz de fals, ce sunt prevăzute și pedepsite de art. 289, art. 321, alin. l, art. 323, art. 269, alin. l și art. 192, alin. l, 2 și 3 din C. pen. Au solicitat, de asemenea, daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare, pomenire, amenajare mormânt, cheltuieli de judecată în toate cauzele ce au avut legătură cu aceasta cauză, timpul și banii săi pierduți în această perioadă prin instituțiile statului pentru a administra probe și pentru a găsi dreptatea legal prin instanțe, salariul de la serviciul pe care-l avea în Anglia, vechimea în munca pe care a pierdut-o, tratamente medicale pentru tatăl său și pentru sine, deoarece și el s-a îmbolnăvit, cheltuieli de transport. În privința cadrului procesual, se constată că la 28 februarie 2018 reclamantul A. a depus la dosar precizări, arătând că susține doar interesele sale și ale tatălui său D.. La termenul din 18 aprilie 2018 reclamantul D., prezent în sala de judecată, a împuternicit pe fiul său A. să-i reprezinte interesele în cauză. Cât pentru ceilalți doi reclamanți, E. și F., pentru care reclamantul A. a precizat că nu are mandat de reprezentare, s-a pus în discuție lipsa calității de reprezentant a acestuia, excepție unită cu fondul cauzei. La 20 iunie 2018 reclamantul A. a precizat că nu mai dorește să-i reprezinte pe frații săi E. și F., fiind rectificat conceptul în sensul că au rămas reclamanți în cauză doar A. și D..

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Bacău: Prin sentința civilă nr. 143 din 20 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Transporturilor și s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu această parte, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru daune materiale. S-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată în contradictoriu cu Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A..

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău: Prin decizia nr. 257 din 30 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj Bacău, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-reclamanți A. și D. împotriva sentinței civile nr. 143 din 20 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 257 din 30 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj Bacău, secția I civilă, reclamanții A. și D. au declarat recurs. În cuprinsul cererii de recurs, recurenții-reclamanți au susținut că nu s-a făcut o examinare amănunțită a problemelor esențiale care au fost supuse instanței de apel spre judecată, în considerentele hotărârii trebuind să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia. În aprecierea recurenților, decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția adoptată, instanța de apel preluând motivarea setinței pronunțate de Tribunalul Bacău, fără a expune un raționament propriu sau motivele care au determinat convingerea proprie a instanței în menținerea soluției de respingere a acțiunii. Precizează că în cauză nu s-a efectuat o analiză concretă și obiectivă a chestiunilor supuse analizei instanței, hotărârea pronunțată fiind nelegală și netemeincă, în contradictoriu cu situația de fapt reală și probatoriul administrat. Hotărârea criticată este contradictorie ansamblului probator administrat în cauză, probatoriu ce vine în susținerea acțiunii, din care rezultă că întregul demers juridic este întemeiat și fundamentat pe probe pertinente și concludente. O altă critică vizează nerespectarea principiului rolului activ conferit de legiuitor și consacrat prin dispozițiile art. 22 C. proc. civ. Astfel, în virtutea acestui principiu, recurenții susțin că puteau fi administrate probe și din oficiu, pentru stabilirea adevărului în cauză, a situației de fapt reale, instanța neprocedând în acest fel, respingând chiar și cererea de a se proceda la cercetarea la fața locului. În ceea ce privește excepțiile invocate de către pârâți, arată că "nu s-a apreciat în mod corect atunci când s-a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul Transporturilor", fiind respinsă cererea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Raportat la natura juridică, obiectul cauzei și dispozițiile legale invocate, atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și în apel, Ministerul Transporturilor are calitate procesuală pasivă în proces. Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. se afla sub autoritatea Ministerului Transporturilor pentru desfășurarea activităților de interes public național în domeniul administrării drumurilor publice. Pe fondul cauzei, acțiunea a fost respinsă întrucât nu ar exista legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciul pretins. Reținerea instanței este nelegală prin raportare la obligațiile stabilite în sarcina intimaților de art. 4 din O.U.G. nr. 84/2003, art. 5 alin. (6) și art. 122 lit. a), b) și c) din O.U.G. nr. 195/2002. Nerespectarea de către pârâți a obligațiilor prevăzute de lege este cu certitudine în strânsă legătură cu prejudiciul produs reclamanților, legătura de cauzalitate fiind evidentă, astfel încât sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale. În final, recurenții-reclamanți precizează că înțeleg să critice hotărârea și pentru netemeinicie, având în vedere că au fost ignorate întrutotul probele de la dosar, că nu s-a făcut o examinare temeinică și aprofundată a chestiunilor invocate, soluțiile adoptate de către instanțele de fond fiind în contradicție cu realitatea situației de fapt, probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale invocate. În drept, au fost indicate dispozițiile art. 488 pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs: Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 8 septembrie 2020. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. La 24 iunie 2021 recursul a fost admis în principiu și s-a stabilit termen la 7 octombrie 2021, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse: Deși a fost fundamentată, în drept, pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și 8 C. proc. civ., se constată că dezvoltarea criticilor formulate în cererea de recurs pot fi subsumate doar cazului de nelegalitate prevăzut art. 488 pct. 6 C. proc. civ., întrucât pun în discuție, în esență, nemotivarea hotărârii, respectiv faptul că motivarea este contradictorie, că nu s-a făcut o examinare amănunțită, instanța de apel preluând motivarea din sentința pronunțată de tribunal. Recurenții nu au dezvoltat critici concrete care să fie susceptibile de încadrare în cazul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității), temeiul de drept fiind invocat pur formal. De asemenea, nu precizează care ar fi, în concret, normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de instanța de apel, astfel încât să fie incident motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. Cu titlu prealabil, se reține că, prin raportare la caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, care poate fi exercitat numai pentru motivele prevăzute expres și limitativ de lege, urmează a fi examinate exclusiv criticile de nelegalitate care au fost formulate în legătură cu soluția pronunțată de curtea de apel și cu considerentele care o susțin. Nu se circumscriu aspectelor de nelegalitate criticile privitoare la stabilirea situației de fapt și la aprecierea materialului probator. Pretinzând greșita statuare a instanței de apel asupra lipsei uneia dintre condițiile angajării răspunderii civile delictuale - respectiv lipsa legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciul pretins, recurenții tind, în cea mai mare parte a criticilor, la o reevaluare a probelor administrate, ceea ce este inadmisibil în această etapă procesuală. Astfel, recurenții-reclamanți susțin că în cauză nu s-a efectuat o analiză concretă și obiectivă a chestiunilor supuse analizei instanței, iar hotărârea criticată este contradictorie ansamblului probator administrat în cauză, probatoriu ce vine în susținerea acțiunii, din care rezultă că întregul demers juridic este întemeiat și fundamentat pe probe pertinente și concludente. Instanța de apel a avut în vedere această susținere a reclamanților, răspunzând în conținutul considerentelor, în sensul că, "soluția pronunțată a fost fundamentată pe probatoriul administrat, fiind analizate susținerile reclamanților prin raportare la condițiile legale ale răspunderii civile delictuale, în raport de neîndeplinirea cumulativă a acestora acțiunea fiind în mod just și argumentată respinsă. Prin urmare, în raport de modalitatea în care dosarul a fost administrat nu se poate reține niciun indiciu în sensul încălcării drepturilor procesuale, a lipsei de imparțialitate sau obiectivitate a judecătorului fondului." De asemenea, în ceea ce privește respingerea probei constând în cercetarea la fața locului, curtea de apel a motivat care au fost considerentele pentru care a apreciat că o astfel de probă nu ar fi fost utilă soluționării cauzei (pagina 35 paragraful 3 din cuprinsul deciziei). În ceea ce privește criticile din recurs, subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu referire la faptul că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția adoptată, se constată că acestea sunt nefondate. Dispozițiile art. 425 C. proc. civ. reglementează obligativitatea motivării hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, fiind indispensabilă pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic superioară și constituind, printre altele, o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile litigante, întrucât le furnizează dovada că cererile și mijloacele lor de apărare au fost analizate. Motivarea hotărârii judecătorești, în sensul prevăzut de lege, nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată de părți în cadrul criticilor formulate, ci implică examinarea reală a problemelor esențiale ce au fost supuse analizei judiciare și redarea, în considerente, a argumentelor ce au condus la pronunțarea soluției respective. În speță, se constată că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de textul de lege anterior menționat, întrucât instanța de apel a expus argumentele ce au determinat formarea convingerii sale și a arătat care sunt, în concret, considerentele pentru care a înțeles să respingă apelul, validând soluția pronunțată de prima instanță. Instanța de apel, analizând motivele de apel invocate de reclamanți, a concluzionat că din probatoriul administrat în cadrul dosarului penal nu a rezultat faptul că, au existat nereguli în modalitatea în care era semnalizat sectorul de drum pe care s-a produs accidentul, nefiind formulate concluzii nici în sensul unor marcaje de intrare/ieșire din localitate greșit amplasate. A arătat, totodată, că independent de existența sau nu a unor fapte ilicite din cele enumerate de către reclamanți, în cauză nu se poate reține existența unei legături de cauzalitate între oricare dintre aceste fapte și prejudiciul pretins. Or, având în vedere lipsa legăturii de cauzalitate, în mod corect nu se mai impunea analiza condiției vinovăției precum nici a celorlalte condiții necesare atragerii răspunderii delictuale - condiții ce se cer a fi cumulativ îndeplinite. Simpla nemulțumire a reclamanților cu privire la soluția pronunțată ori neînsușirea de către instanță a argumentelor prezentate de către aceștia, sunt aspecte ce nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul exigențelor art. 425 C. proc. civ. Contrar susținerilor recurenților-reclamanți, instanța de apel a argumentat printr-un raționament propriu și a prezentat considerentele pentru care a apreciat că nu este întemeiată critica vizând greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor. Astfel, la pagina 34 din decizia criticată este amplu dezvoltat motivul pentru care nu se poate reține calitatea procesuală pasivă a Ministerului Transporturilor, având în vedere că aspectele invocate de reclamanți țin de amenajările și semnalizarea corespunzătoare prin indicatoare și marcaje rutiere, răspunderea juridică revenind în acest caz administratorului drumului - Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (în speță, fiind vorba de un drum național încadrat ca DN), astfel cum rezultă din dispozițiile art. 5 alin. (5) din O.U.G. nr. 192/2002, coroborate cu cele ale art. 4 și art. 9 din O.U.G. nr. 84/2003. Fără să combată această dezlegare a instanței de apel, reclamanții readuc în fața instanței de recurs același aspect, neargumentând însă caracterul nelegal al statuării jurisdicționale anterioare și nedemonstrând faptul că "nu s-a apreciat în mod corect atunci când s-a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul Transporturilor". În ceea ce privește criticile vizând fondul cererii, respectiv faptul că atât prima instanță, cât și instanța de apel, au arătat că în cauză nu se poate reține existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciul pretins, recurenții nu arată care ar fi în concret criticile de nelegalitate aduse hotărârii, limitându-se a arăta doar că legătura de cauzalitate este "evidentă". În fine, în ceea ce privește critica legată de lipsa rolului activ consacrat de art. 22 C. proc. civ., se constată că aceasta a fost dedusă judecății și în apel, cu referire la cele stabilite de prima instanță, iar decizia atacată a statuat că: "Cu privire la lipsa rolului activ, se reține faptul că, în raport de prevederile art. 254 alin. (6) C. proc. civ. părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii." Contrar susținerilor reclamanților, se constată că motivarea este una suficientă și necontradictorie, Curtea examinând detaliat motivele de apel și concluzionând că "atât timp cât nu se poate stabili fără echivoc că semnalizarea rutieră existentă a determinat în mod necesar producerea accidentului, aspecte invocate sunt doar condiții, neputându-se reține legătura de cauzalitate între decesul victimei B. și prejudiciu", validând astfel raționamentul primei instanțe. Prin modalitatea de redactare a cererii de recurs și de formulare a criticilor, reclamanții nu au demonstrat nelegalitatea soluției din apel. Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 488 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.