ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1947/2021

Ședința publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra cauzei de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 5873 din 20 septembrie 2018, Judecătoria Sectorului 6 București, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 966 din 8 mai 2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis acțiunea, a dispus rectificarea cărții funciare nr. x București Sector 6, în sensul eliminării mențiunii adresei imobilului ca fiind "Intrarea Tihuta nr. 8" și a obligat pârâții să plătească reclamantului sumele de 50 de RON și 2000 de RON cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 750 A din 13 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâții B. și C. împotriva sentinței tribunalului.

Împotriva deciziei nr. 750 A din data de 13 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâții C. și B..

Recurenții-pârâți au invocat incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că, în mod greșit, instanța de apel a reținut că prin sentința civilă nr. 8356/12.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, instanța de judecată le-a desființat titlul de proprietate, când, de fapt, prin sentința menționată instanța doar a constatat nulitatea unei încheieri CF prin care s-a rectificat adresa poștală a imobilului.

Arată că nu se poate dispune rectificarea cărții funciare până când autoritățile nu lămuresc strada și numărul poștal unde se află imobilul.

Pe de altă parte, reclamantul nu poate indica adresa corectă și amplasamentul imobilului pe care pretinde că îl deține, acesta plasându-1 pe amplasamente diferite în funcție de interesul pe care îl are.

De asemenea, susțin că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat că acțiunea reclamantului este admisibilă, având în vedere că acesta nu a atacat încheierea OCPI nr. 37943 de respingere a rectificării CF și, ulterior, cu cerere în instanță, în condițiile Legii nr. 7/1996.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru nr. 2, prin rezoluția din data de 07 iunie 2021, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către părți, pentru formularea unor puncte de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților la 14 iunie 2021, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosar, iar acestea nu au depus puncte de vedere.

Prin rezoluția din data de 08 iulie 2021, în temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 05 octombrie 2021, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte reține că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanță cu principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 din C. proc. civ., poate fi exercitat în termenele și condițiile prevăzute de lege.

În privința recursului, una dintre condițiile esențiale stabilite de lege este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta înseamnă că titularul recursului este ținut să își conformeze conduita procesuală acestor exigențe legale pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanța de recurs.

Art. 488 alin. (1) C. proc. civ. permite părților unui proces exercitarea recursului exclusiv pentru motive de nelegalitate, instanța de recurs neavând competența legală de a proceda la reaprecierea probelor pe baza cărora aceasta a fost reținută ori de a cenzura situația de fapt căreia i-au fost aplicate normele de drept incidente.

Obligația recurentului de a motiva recursul presupune nu numai evocarea simplei sale nemulțumiri în raport cu soluția atacată, ci implică obligația de a arăta cazul sau cazurile de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., precum și dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în fața instanței anterioare și/sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanță sau raționamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate.

Neindicarea unei teze de recurs ori indicarea greșită a unor motive de casare, dar susceptibile de încadrare de către instanță în oricare dintre ipotezele de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., pe temeiul interpretării per a contrario a dispozițiilor art. 489 alin. (2) din cod, nu vor fi sancționate cu nulitatea recursului, însă, invocarea unor critici care nu se încadrează în mod real în motivul sau motivele de casare invocate și nici într-un alt motiv de recurs prevăzut de lege, va atrage aplicarea sancțiunii nulității căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Cu privire la recursul pârâților, Înalta Curte reține că aceștia, deși au procedat la încadrarea criticilor invocate în motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu au formulat critici care să poate fi circumscrise în motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Astfel, sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurenții-pârâți în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care prevede că se poate cere casarea unei hotărâri când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", analizând cererea de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde critici care să se încadreze în motivul de casare menționat.

În esență, recurenții-pârâți arată faptul că în mod greșit, instanța de apel a reținut că prin sentința civilă nr. 8356/12.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, instanța de judecată le-a desființat titlul de proprietate, când, de fapt, prin sentința menționată instanța doar a constatat nulitatea unei încheieri CF prin care s-a rectificat adresa poștală a imobilului.

De asemenea, susțin că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat că acțiunea reclamantului este admisibilă, având în vedere că acesta nu a atacat încheierea OCPI nr. 37943 de respingere a rectificării CF și, ulterior, cu cerere în instanță, în condițiile Legii nr. 7/1996.

Analizând cuprinsul cererii de recurs, se reține că recurenții-pârâți nu au formulat nicio critică de nelegalitate care să vizeze decizia atacată, nu au arătat care sunt considerentele pentru care soluția instanței de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, susținerile acestora din cererea de recurs vizând, în mare parte, situația de fapt, administrarea probatoriului și nemulțumirile legate de modul de soluționare a cauzei.

Astfel, recurenții-pârâți arată că nu se poate dispune rectificarea cărții funciare până când autoritățile nu lămuresc strada și numărul poștal unde se află imobilul. Pe de altă parte, mai arată aceștia, reclamantul nu poate indica adresa corectă și amplasamentul imobilului pe care pretinde că îl deține, acesta plasându-1 pe amplasamente diferite în funcție de interesul pe care îl are.

Deși recurenții-pârâți invocă motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că nu fac referire la aspecte de nelegalitate, criticile formulate nu sunt dezvoltate în raport de cele reținute de instanța de apel în considerentele deciziei ce face obiectul recursului și nu reprezintă veritabile motive de nelegalitate care să vizeze decizia atacată.

Astfel, prin motivele de recurs, recurenții-pârâți trebuiau să indice, punctual, de ce este sunt greșite considerentele instanței de apel care sprijină soluția adoptată, să arate de ce este nelegală dezlegarea dată de instanță în faza procesuală a apelului, să formuleze critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea pronunțată în apel.

Reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt, a probelor administrate și a nemulțumirilor părților cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Or, obiectul recursului constituindu-l decizia pronunțată în apel, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței de apel în soluționarea aceleei căi de atac, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

Prin urmare, modalitatea de redactare a memoriului de recurs de către recurenții-pârâți nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurenții-pârâți nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocate în cererea de recurs, nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâții C. și B. împotriva deciziei civile nr. 750A din data de 13 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2021.