ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1875/2021

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin decizia nr. 1038 din 4 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâta B., prin lichidator judiciar C., împotriva deciziei nr. 728/A din 21 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare pârâta B., cale de atac care a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04 iunie 2021, sub nr. x/2021.

La data de 22 septembrie 2021, intimatul A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității cererii, iar în măsura în care se va trece peste această excepție, a solicitat respingerea căii de atac ca inadmisibilă, ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant al asociației; în subsidiar, a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.

La termenul din data de 29 septembrie 2021, Înalta Curte, a reținut cauza în pronunțare asupra excepției tardivității contestației în anulare.

Analizând excepția tardivității contestației în anulare, invocată prin întâmpinare de intimatul A., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 506 alin. (1) C. proc. civ. prevăd:

"Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă ".

Din interpretarea literală și gramaticală a prevederilor legale redate reiese că în ipoteza în care hotărârea a fost comunicată părții, termenul pentru exercitarea contestației în anulare este de 15 zile care începe să curgă de la comunicarea hotărârii.

În cauza de față, se constată că potrivit înscrisurilor atașate la dosarul nr. x/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, decizia civilă nr. 1038 din 4 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, care face obiectul prezentei căi de atac, a fost comunicată pârâtei B. la data de 11 decembrie 2020, moment de la care, în aplicarea prevederilor anterior arătate începe să curgă termenul de 15 zile pentru exercitarea contestației în anulare.

Conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.:

"Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: (…) 2. când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește;"

În aplicarea dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., termenul pentru declararea contestației în anulare s-a împlinit la data de 28 decembrie 2020.

Or, contestatoarea a promovat această cale extraordinară de atac împotriva deciziei contestate la data de 04 iunie 2021 (așa cum rezultă din ștampila aplicată pe cerere odată cu înregistrarea acesteia la instanță - dosarul nr. x/2021 al ÎCCJ).

Așadar, în speță, contestația în anulare a fost formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 C. proc. civ.

Termenul de un an prevăzut de art. 506 C. proc. civ. este un termen limită obiectiv, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii și nu dă posibilitatea părților să opteze în a formula contestația în anulare în 15 zile de la comunicare sau într-un an de la data rămânerii definitive, fiind un termen aplicabil în situația în care nu s-a efectuat actul procedural al comunicării hotărârii atacate, contrar celor susținute de către contestatoare.

Potrivit art. 185 C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Pe de altă parte, examinând contestația în anulare în raport de excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarului D. invocată, prin întâmpinare, de intimatul A., Înalta Curte reține următoarele:

Art. 80 alin. (1) C. proc. civ. stabilește regula potrivit căreia părțile își pot exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Instituția reprezentării în procesul civil vizează procedeul juridic în care o persoană, numită reprezentant, îndeplinește acte de procedură în numele și pe seama unei părți din proces, efectele actului îndeplinit producându-se direct față de parte.

Excepția lipsei calității de reprezentant, ca excepție de procedură absolută, inițial dilatorie, care poate avea efect dirimant, dar care poate fi acoperită prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisului din care rezultă limitele legale ale reprezentării, vizează puterea de reprezentare a celui care a formulat cererea în numele părții.

Conform dispoziților art. 82 alin. (1) din C. proc. civ. "Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată".

În cauza de față, se constată că cererea de contestație în anulare a fost formulată prin mandatar D., fără ca la dosar să fie depusă dovada mandatului din partea contestatoarei pentru exercitarea prezentei căi de atac.

Intimatul A. a depus întâmpinare prin care a invocat, printre altele, excepția calității de reprezentant al numitului D..

La data de 27 septembrie 2021, în probarea calității de mandatar, contestatoarea a depus hotărârea nr. 2 din 15 noiembrie 2016, emisă de consiliul director, prin care numitul D., în calitate de președinte al Consiliului Director și membru al B., a fost ales să reprezinte interesele asociației și a membrilor săi în vederea finalizării operațiunilor de lichidare a societății.

În argumentarea calității de mandatar al numitului D., contestatoarea a învederat că față de împrejurarea că, ulterior momentului dizolvării societății, care a intervenit în anul 2015 și până în prezent, au fost desemnați, în mod succesiv, mai mulți lichidatori judiciari, care nu și-au îndeplinit atribuțiile ce le reveneau, și în lipsa unor norme legale care să reglementeze posbilitatea tragerii la răspundere a lichidatorilor judiciari pentru neîndeplinirea sarcinile ce le revin, D., în calitate de fost președinte al B., a fost cel care a preluat atribuțiile lichidatorilor judiciari, inclusiv aceea de reprezentare a contestatoarei în raporturile cu terții, aspect de altfel, "agreat de către instanțele de judecată cu ocazia litigiilor derulate de-a lungul timpului, chiar în lipsa unui mandat de reprezentare."

Or, faptul că lichidatorii judiciari desemnați să reprezinte interesele contestatoarei nu și-au exercitat atribuțiile ce le reveneau potrivit legii, așa cum se susține, în opinia Înaltei Curți nu poate reprezenta o împrejurare care să justifice recunoașterea calitații de mandatar al numitului D. în prezenta cauză, cu nesocotirea normelor care reglementează reprezentarea părților în procesul civil, în absența oricărei dovezi privind existența unui mandat acordat de contestatoare acestuia pentru exercitarea prezentei contestații în anulare, ca de altfel, nici pretinsa inexistență a unor norme legale care să permită constrângerea lichidatorilor judiciari pentru exercitarea prerogativelor ce le revin.

Aceasta întrucât potrivit dispozițiilor art. 85 alin. (3) din C. proc. civ. " Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei".

Astfel că, în lipsa unui atare înscris, nu se poate prezuma existența unui mandat de reprezentare juridică din partea contestatoarei pentru D. în vederea formulării prezentei căi extraordinare de atac, cum nici faptul că "instanțele de judecată au agreat această reprezentare pentru a debloca o situație de care B. nu se făcea vinovată" nu poate constitui un argument apt a acoperi lipsa dovezii calitățiii de mandatar al numitului D..

În ceea ce privește hotărârea nr. 2 din 15 noiembrie 2016, emisă de consiliul director, prin care numitul D., în calitate de președinte al Consiliului Director și membru al B. a fost ales să reprezinte interesele asociației și a membrilor săi în vederea finalizării operațiunilor de lichidare a societății, Înalta Curte constată că prin această hotărâre numitului D. nu a fost mandatat de către contestatoare să reprezinte interesele acesteia în instanță, iar pe de altă parte, prezentul demers judiciar nu vizează finalizarea demersurilor de lichidare a societății, care au fost încheiate încă din anul 2015.

Totodată, contrar celor susținute de către contestatoare, Înalta Curte constată că recursul soluționat prin decizia care face obiectul prezentei căi de atac, a fost exercitat de B., prin lichidator judiciar C..

În consecință, Înalta Curte reține că cererea de contestație în anulare formulată în numele contestatoarei împotriva deciziei civile nr. 1038 din 4 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, așadar, de o persoană care nu îndeplinește condițiile de a formula contestație în anulare în numele altei persoane.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația în anulare declarată de contestatoarea B. împotriva deciziei civile nr. 1038 din 4 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare declarată de contestatoarea B. împotriva deciziei civile nr. 1038 din 4 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 septembrie 2021.