ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1644/2021

Obiectul cauzei Prin înregistrată de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă la 15 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C., Cabinet de Avocat "D." și Cabinet de Avocat "E.", obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 250.000 RON, reprezentând prejudiciu moral rezultat din lezarea gravă a demnității personale și profesionale; publicarea hotărârii ce se va pronunța în ziarul de circulație internațională România Liberă, pe cheltuiala pârâților și acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Hotărârea Tribunalului Dâmbovița Prin încheierea din 14 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanție a Poliției Municipiului Târgoviște, formulată de reclamantul A. și a dispus amânarea judecării cauzei în vederea administrării probatorului. Prin încheierea din 27 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a amânat pronunțarea asupra cauzei la 30 iulie 2021, pentru ca părțile să aibă posibilitatea de a depune concluzii scrise. Prin sentința nr. 983 din 30 iulie 2020, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Hotărârea Curții de Apel Ploiești Prin decizia nr. 2023 din 3 decembrie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva încheierilor din 14 ianuarie 2020 și 27 iulie 2020 (de amânare a pronunțării asupra cauzei) și a sentinței nr. 983 din 30 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă. A respins cererea intimaților cu privire la obligarea apelantului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Recursul Împotriva deciziei nr. 2023 din 3 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul A., în termenul legal. În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că, prin decizia pronunțată, instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare reglementat de art. 24 din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și a Libertăților Fundamentale, în sensul că, deși beneficia de principiul disponibilității, i-au fost ignorate solicitările privind anexarea unor dosare sau administrarea unor probe. Recurentul a opinat că hotărârile pronunțate anterior în cauză sunt nemotivate, judecătorii încălcând dispozițiile art. 22 C. proc. civ. și pe cele ale art. 2 și 6 din Legea nr. 304/2004. A afirmat recurentul că instanța de apel a soluționat calea de atac la primul termen de judecată, în lipsa punerii în dezbatere a probatoriului. Deși motivarea unei hotărâri judecătorești trebuie să fie completă, clară și explicită, decizia recurată este confuză și contradictorie, impunându-se casarea acesteia și trimiterea cauzei, spre rejudecare. Recurentul a concluzionat prin a arăta că au fost încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și a Libertăților Fundamentale, creându-i-se o vătămare care poate fi înlăturată numai prin casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond, în scopul asigurării accesului la dublul grad de jurisdicție.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 20 aprilie 2021, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr.

Prin rezoluția completului din 27 aprilie 2021, s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimații-pârâți Cabinet de Avocat "E., Cabinet de Avocat "D.", B. și C., cu mențiunea că au obligația de a depune întâmpinare în termenul legal de 30 de zile de la primire. De asemenea, prin aceeași rezoluție, recurentul a fost înștiințat că are obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum total de 200 RON, în baza art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, precum și cu privire la drepturile reglementate prin art. 33 alin. (2) și art. 39 alin. (1) ale acestui act normativ, anume de a formula cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru sau cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a acesteia. 6. Întâmpinarea Prin întâmpinarea depusă la 13 mai 2021, în termenul legal, intimatul B. a invocat excepțiile tardivității, netimbrării și nulității cererii de recurs. Conform dovezii de înmânare aflate la dosar, întâmpinarea a fost comunicată recurentului la 18 mai 2021, cu mențiunea că are dreptul de a depune răspuns la întâmpinare. Acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței. Prin rezoluția din 12 mai 2021, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 16 septembrie 2021, recursul urmând a fi judecat prin prisma dispozițiilor C. proc. civ. modificat prin Legea nr. 310/2010. La acest termen de judecată, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere ordinea de soluționare a excepțiilor invocate de intimatul B. prin întâmpinare și faptul că dovada achitării taxei judiciare de timbru nu a fost depusă de recurent în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, a rămas în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției de netimbrare a cererii de recurs. 7. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte, analizând excepția netimbrării recursului, constată următoarele: Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență." Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.."; (alin. (2) "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON". Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței." Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea. În speță, prin rezoluția din 27 aprilie 2021, Înalta Curte a dispus înștiințarea recurentului cu privire la obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum total de 200 RON, în baza art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, datorate pentru soluționarea recursului, precum și cu privire la drepturile reglementate prin art. 33 alin. (2) și art. 39 alin. (1) ale acestui act normativ, anume de a formula cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru sau cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a acesteia. Din citativul aflat la fila x și din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, rezultă că recurentul a fost citat cu mențiunea că are obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantumul menționat, în vederea soluționării cererii de recurs. Deși instanța i-a pus în vedere că are posibilitățile reglementate de art. 33 alin. (2) și art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recurentul nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și nici cerere de acordare a facilităților la plata taxei de timbru. La 16 septembrie 2021, ora 11:12, ulterior închiderii dezbaterilor și pronunțării instanței asupra recursului, recurentul a depus note de ședință, prin care a formulat apărări cu privire la excepțiile invocate de intimatul B. prin întâmpinare, susținând că anexează, în copie, dovada achitării taxei judiciare de timbru de 200 RON. Înalta Curte, contrar susținerilor recurentului, a constatat că acesta nu a atașat dovada plății taxei judiciare de timbru menționate. Din acest motiv, din dispoziția instanței, la 16 septembrie 2021, ora 12:00, s-a întocmit de către serviciul registratură al instanței un referat din care rezultă că e-mail-ul prin care au fost expediate notele de ședință nu conține copia dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru. Înalta Curte constată că un alt exemplar al acelorași note de ședință a fost transmis de recurent la 16 septembrie 2021, la ora 12:06, ulterior închiderii dezbaterilor și pronunțării asupra cauzei, recurentul anexând, de această dată, copia dovezii de plată a taxei judiciare de timbru, menționând că a expediat prin serviciul poștal și originalul acesteia. Originalul dovezii de plată a fost înregistrat la dosar la 20 septembrie 2021. Conform vizei aplicate de oficiul poștal pe plicul cu care aceasta a fost expediată, dovada a fost transmisă instanței la 16 septembrie 2021, data fixată pentru soluționarea recursului. Or, plata taxei judiciare de timbru reprezintă o condiție legală pentru începerea procesului civil, exercitarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare sau pentru soluționarea unui incident procedural ivit în cadrul acestuia (atunci când prescripțiile legale impun timbrajul), obligația achitării acesteia fiind prealabilă oricărei judecăți, conform art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013. În raport de aspectele de fapt constatate, Înalta Curte reținând că cererea de recurs nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., urmează a proceda la anularea acesteia, în baza art. 493 alin. (5) din același act normativ.