ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1588/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin încheierea din 26.01.2018, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a suspendat judecata apelului formulat de apelantul-contestator A. împotriva sentinței civile nr. 6911/7.06.2017, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., reținând că, deși legal citate, părțile nu au răspuns la apelul nominal și nu au solicitat judecata în lipsă.

Apelantul contestator A. a fomulat recurs împotriva încheierii din 26.01.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, la data de 28.02.2019.

Prin încheierea din 3.06.2019, Curtea a dispus suspendarea judecării cererii de recurs, conform dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa nejustificată a părților la strigarea cauzei și faptul că acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin decizia nr. 151R din 18 mai 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2016 prin care s-a admis excepția de perimare și s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurentul-contestator A. împotriva încheierii de ședință din data de 26.01.2018 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2016 în contradictoriu cu intimații B. și BEJ C..

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs contestatorul A..

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 18 iunie 2020.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților B. și BEJ C., care nu au formulat întâmpinare.

Prin rezoluția din data de 24 iunie 2020, s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în raport de dispozițiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că se pune problema nulității recursului, întrucât nu s-a făcut dovada achitării sumei de 100 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru datorată pentru recurs.

Totodată, s-a reținut că urmează a se dispune asupra admisibilității în principiu a recursului, având în vedere și excepția nulității recursului declarat de contestatorul A. pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosarul de recurs.

Părțile nu au formulat punct de vedere la raport.

Prin rezoluția din 22 iunie 2021, s-a fixat termen de judecată la 14 septembrie 2021, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza spre pronunțare cu privire la excepția nulității recursului, întrucât nu s-a făcut dovada achitării taxei de timbru, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Analizând recursul din perspectiva excepției nulității menționată în raportul întocmit conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

Conform prevederilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 din același act normativ, se timbrează cu 100 RON cererile pentru exercitarea recursului dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ. obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. arată că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (…)." Corelativ alin. (3) al aceluiași articol stipulează că neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din 24 iunie 2020, completul filtru nr. 9 a stabilit în sarcina recurentului-contestator A. obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, aferentă recursului declarat în cauză, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.

Această obligație i-a fost adusă la cunoștință prin adresa depusă la cutia poștală la data de 30 iunie 2020 la domiciliul procesual indicat de recurent în speță, conform procesului-verbal de înmânare de la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție .

Se constată că, prin raportul privind admisibilitatea, în principiu, a recursului s-a reținut că recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că, deși a fost înștiințat cu privire la obligația de a achita taxa judiciară de timbru pentru soluționarea recursului, nu a făcut dovada plății acesteia, reiterându-se în concluziile raportului obligația achitării taxei judiciare de timbru.

Raportul a fost comunicat la data de 18 mai 2021 la aceeași adresă de domiciliu, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se constată că, deși recurentul-contestator a fost citat cu mențiunea timbrării, aceeași mențiune fiind reiterată și prin concluziile raportului de filtru comunicat, acesta nu a înțeles să se conformeze indicațiilor instanței și să își îndeplinească obligația de plata a taxei judiciare de timbru, astfel cum rezultă și din referatul întocmit la 14 septembrie 2021, aflat la dosar.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte, reținând că cererea de recurs nu îndeplinește cerința legală prevăzută de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din același cod, va anula ca netimbrat recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 151 R din 18 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 151 R din 18 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 septembrie 2021.