ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1445/2021

Ședința publică din data de 22 iunie 2021

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 4 februarie 2021, sub nr. x/2021, creditorul A., prin executor judecătoresc B. din cadrul B.E.J.A. C., a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iasi, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, în baza titlurilor executorii reprezentate de decizia civilă nr. 299 din data de 9 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2007, lămurită prin încheierea din data de 25 februarie 2020, irevocabilă, și decizia nr. 216 din data de 8 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2007, lămurită prin încheierea din data de 25 februarie 2020, irevocabilă.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2013 din data de 25 februarie 2021 Judecătoria Iași, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale în soluționarea pricinii, excepție invocată din oficiu de către instanță, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași, a reținut că procedura soluționării cererilor de încuviințare executare silită este o procedură judiciară necontencioasă, având în vedere faptul că pârâtul nu este citat, acestuia nu i se comunică încheierea și nu are calitate procesuală într-o eventuală cale de atac.

Prin urmare, a apreciat că procedurii de încuviințare a executării silite îi sunt aplicabile dispozițiile art. 527 și următoarele C. proc. civ., ce reglementează procedura necontencioasă.

Totodată, a reținut că, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar, conform alin. (3) al aceluiași articol, aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Prin urmare, având în vedere calitatea de procuror a creditorului, raportat la dispozițiile legale menționate, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

2.2. Prin sentința civilă nr. 2124 din data de 14 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Suceava, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata pricinii și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație de Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Astfel, Judecătoria Suceava, în esență, a reținut că, din interpretarea prevederilor art. 666 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 651 alin. (3) din același act normativ, rezultă că intenția legiuitorului a fost ca instanța de executare de la domiciliul/sediul debitorului să fie competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, cererile de suspendare a executării silite, cererile de suspendare provizorie a executării silite, precum și orice alte cereri sau incidente din cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

De asemenea, a arătat că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. sunt dispoziții derogatorii de la competența teritorială stabilită prin art. 651 din același cod, în situația în care una dintre părți este judecător, procuror, grefier, asistent judiciar sau instanță de judecată, iar domiciliul/sediul acestora ar fi în circumscripția teritorială a instanței unde își desfășoară activitatea la momentul sesizării instanței.

Prin urmare, a reținut că, în această situație, creditorul, prin executorul judecătoresc, poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

În ceea ce privește speța de față, a constatat că, prin adresa din data de 10 mai 2021, executorul judecătoresc a arătat că, la momentul formulării cererii de chemare în judecată, creditorul A. avea calitatea de procuror, iar, în acest moment este pensionar, fără însă a indica în mod expres data pensionării sau instituția unde și-a desfășura activitatea.

Judecătoria Suceava a arătat și că, potrivit informațiilor de pe site-ul Președintelui României, la data de 10 august 2018, a fost semnat Decretul privind eliberarea din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a domnului A., pe motiv de pensionare.

A reținut că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. sunt aplicabile atât procurorilor cât și grefierilor din cadrul parchetelor de pe lângă instanțelor judecătorești, astfel cum rezultă din decizia nr. 7/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, rațiunea unei asemenea dispoziții legale reprezentând-o tocmai asigurarea respectării dreptului părților la un proces echitabil și dreptul de a fi judecați de o instanță imparțială și independentă.

Cu toate acestea, a apreciat că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu se aplică și parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești, în cazul în care ar fi parte într-o cauză, astfel cum este și dosarul de față, neexistând posibilitatea asimilării instanței de judecată cu parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Astfel, a constatat că, la data sesizării Judecătoriei Iași, creditorul A. era pensionar, iar debitorii Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor nu fac parte din niciuna dintre categoriile de persoane care ar atrage incidența dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

Prin urmare, a făcut aplicarea prevederilor art. 651 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Iași, reținând că niciunul dintre debitori nu are sediul în circumscripția Judecătoriei Suceava, iar debitorii Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași au sediul în municipiul Iași.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Iași și Judecătoria Suceava și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la aplicarea sau nu a prevederilor art. 127 C. proc. civ.

Astfel, în esență, Judecătoria Iași a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale alin. (3) al aceluiași articol, prin raportare la calitatea de procuror a creditorului, în timp ce, Judecătoria Suceava a reținut că, la data inițierii prezentului litigiu, creditorul nu mai avea calitatea de procuror, fiind pensionat, precum și că niciuna dintre celelalte părți nu are vreuna dintre calitățile enumerate de art. 127 C. proc. civ., în condițiile în care nu există posibilitatea asimilării parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești cu instanța de judecată.

Ca atare, Înalta Curte reține că ambele instanțe aflate în conflict au verificat incidența prevederilor art. 127 C. proc. civ., neexcluzând aplicabilitatea acestei norme în procedura de soluționare a unei cereri de încuviințare a executării silite.

Prin urmare, se impune a se analiza dacă litigiului cu privire la care s-a ivit prezentul conflict negativ de competență îi sunt incidente dispozițiile derogatorii ale art. 127 C. proc. civ. sau dacă instanța competentă a judeca pricina este cea stabilită potrivit prevederilor art. 651 din același act normativ.

Potrivit art. 127 C. proc. civ.:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

La baza modificării și completării legislative a normelor cuprinse la art. 127 C. proc. civ., aduse prin Legea nr. 310/2018, au stat argumentele expuse în cuprinsul deciziei Curții Constituționale nr. 290/2018, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale numai în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă. Curtea a apreciat că există elemente obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorului, întrucât instanța din care face parte cumulează competența jurisdicțională cu calitatea de parte în proces. Totodată, s-a arătat că noțiunea de judecător este una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu.

Noțiunea de instanță de judecată, cuprinsă în textul art. 127 alin. (2

1

) Cod procedură, trebuie interpretată lato sensu, întrucât finalitatea acestei dispoziții este aceea de a evita cazurile de bănuială legitimă, rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles să reglementeze această situație fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare cu părtinire a cauzei din pricina calității părților.

De asemenea, în ipoteza în care, cererea de încuviințare a executării silite ar fi fost îndreptată împotriva unui debitor ce are calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași sau la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, ar fi de necontestat aplicabilitatea dispozițiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu prevederile alin. (2) din art. 127, în măsura în care, conform prevederilor art. 651 C. proc. civ., instanța competentă a soluționa cererea este Judecătoria Iași.

În plus, potrivit art. 6 alin. (1) C. proc. civ., pentru a constitui o garanție a unui proces echitabil, instanța care soluționează cauza trebuie să îndeplinească exigențe de independență și imparțialitate, iar potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, imparțialitatea constă în absența oricărei prejudecăți sau a oricărei idei preconcepute privitoare la soluția unui proces. Imparțialitatea se apreciază sub două aspecte, respectiv: posibilitatea de a determina convingerea personală a unui judecător într-o anumită împrejurare (imparțialitate subiectivă), precum și dacă judecătorul oferă toate garanțiile suficiente spre a exclude, în persoana sa, orice bănuială legitimă (imparțialitate obiectivă).

În concret, judecarea unei cereri formulate împotriva unui parchet corespunzător în rang jurisdicțional instanței superioare celei competente a soluționa cererea nu îndeplinește garanțiile de imparțialitate obiectivă, de natură a înlătura orice bănuială cu privire la judecătorul pricinii.

Împrejurarea că în cuprinsul articolului 127 alin. (2

1

) nu sunt prevăzute expres și parchetele, atunci când au calitatea de reclamant sau pârât, reprezintă, din perspectiva regulilor de tehnică legislativă, o chestiune de acuratețe a normelor legale, în condițiile în care alineatul succesiv - (3) - prevede aplicarea corespunzătoare a normelor de la alin. (1) și (2) în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Drept urmare, simpla calitate de procuror ori grefier în cadrul unui parchet conduce la aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ., ceea ce denotă intenția legiutorului de a asimila regimului juridic al normei de competență în discuție, stabilit pentru judecător, și pe acela al procurorilor, grefierilor și asistenților judiciari, intenție care trebuie recunoscută și în cazul normei de la alin. (2

1

) din art. 127 care tratează situația în care o instanță are calitatea de parte.

Argumentele Curții Constituționale prezentate în decizia nr. 290/2018, referitoare la interpretarea noțiunii de judecător lato sensu pot fi interpretate prin analogie și în privința noțiunii de instanță cuprinsă alin. (2

1

) al art. 127 C. proc. civ., în sensul aplicării acestor dispoziții și în ceea ce privește parchetele de pe lângă instanțele de judecată, întrucât o astfel de interpretare urmărește același scopul expres arătat de Curtea Constituțională, acela de a asigura garanții privitoare la imparțialitatea obiectivă a judecătorului cauzei.

Prin urmare, reținând că, în speță, au calitate de debitori Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, care corespund unor instanțe superioare în grad Judecătoriei Iași, instanță competentă a soluționa pricina în temeiul art. 651 C. proc. civ., apreciind că dispozițiile art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ. coroborate cu cele de la alin. (2) și (3) ale aceluiași articol sunt aplicabile speței, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iunie 2021.