Decizia nr. 1325/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1212/2019 a Judecătoriei Alba

Obiectul cauzei: Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 24 mai 2016 sub dosar nr. x/2016, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Asigurarea Românească - B. S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: - anularea încheierii nr. 679/CC/2016 din 16 martie2016 pronunțată de către Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2016; - anularea cererii de încuviințare a executării silite depusă în dosarul nr. x/2016 de către Biroul Executorului Judecătoresc C.; - anularea cererii de executare silită formulată de către creditoare și înregistrată sub nr. x din 9 martie 2016 la Biroul Executorului Judecătoresc C.; - anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită în dosarul nr. x/2016; anularea somației imobiliare din dosarul nr. x/2016; - anularea înființării popririi din dosarul execuțional nr. x/2016; - suspendarea executării conform dispozițiilor art. 718 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ.

Sentința pronunțată de judecătorie: Prin sentința civilă nr. 1212 din 3 mai 2019, Judecătoria Alba Iulia a constatat perimarea cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Asigurarea Românească - B. S.A.. A validat onorariul definitiv al avocatului desemnat să asigure asistență judiciară gratuită reclamantului, la suma de 200 RON.

Hotărârile pronunțate de tribunal: Prin decizia nr. 20 R din 9 iulie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Alba a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 1212 din 3 mai 2019 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia. Prin încheierea nr. 6 C. civ./R din 9 august 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2016.1.1, Tribunalul Alba a respins, ca tardivă, cererea de reexaminare formulată de recurentul-contestator A. cu privire la modul de stabilire a taxei de timbru în dosarul nr. x/2016.1 al Tribunalului Alba.

Hotărârea pronunțată de curtea de apel: Împotriva încheierii nr. 6 C. civ./R din 9 august 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, petentul A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul aceleiași curți de apel sub dosar nr. x/2016.1.1. Prin încheierea din 19 decembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva încheierii din 19 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.1.1, petentul A. a declarat recurs, comunicat prin e-mail la 15 iunie 2020. În cuprinsul memoriului de recurs, petentul A. nu a dezvoltat critici de natură a fi încadrate în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. A susținut că litigiul are ca obiect conflict de muncă, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 270 din Codul Muncii, iar acțiunea nu este supusă timbrajului. Totodată, a apreciat că secția civilă a Tribunalului Alba nu este competentă să soluționeze litigiul. A invocat nulitatea absolută a tuturor actelor de procedură efectuate de către toate instanțele de judecată, începând cu hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2011 de Curtea de Apel Alba Iulia, a cărei hotărâre este viciată de comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual. Nulitatea absolută a deciziei de concediere generează nulitatea absolută a tuturor actelor de procedură ulterioare, precum și a hotărârilor continuate de acestea, care i-au produs vătămarea intereselor. A precizat că va dezvolta motivele de recurs ulterior, solicitând rejudecarea fondului litigiului de către secția competentă a tribunalului, anularea deciziei de concediere, reintegrarea sa pe postul ocupat anterior concedierii și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri reprezentând daune morale în cuantum de 500.000 RON. În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză: Intimata a depus întâmpinare la 30 iulie 2020, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat. A arătat că recursul este inadmisibil din mai multe motive: este netimbrat, calea de atac nu este prevăzută de lege și nu este încadrat în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Prin întâmpinare s-a solicitat sancționarea recurentului A. cu amenda maximă prevăzută de lege în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1, lit. a) și b) C. proc. civ., deoarece cererea de recurs este formulată cu rea-credință și reprezintă un abuz de drept.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți: Dosarul a fost înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție la 19 iunie 2020 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5. Prin rezoluția din 6 iulie 2020, s-a dispus comunicarea recursului către intimată, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare la recursul formulat, în termen de 30 de zile de la comunicare. În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 8 aprilie 2021și comunicat părților la 16 aprilie 2021. În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că încheierea recurată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs pe toată durata suspendării cursului judecării procesului, precum și că recurentul-petent nu a fost citat cu mențiunea timbrării căii de atac, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 28 din O.U.G nr. 80/2013. De asemenea, s-a reținut că aspectele prezentate de recurent nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Luându-se act de conținutul raportului, a fost stabilit termen la 10 iunie 2021, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția de nulitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele: Cererea de recurs formulată de recurentul A. nu conține critici punctuale relative la nelegalitatea hotărârii, nefiind arătate greșelile de judecată săvârșite de instanță. Potrivit dispoziției imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute. În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Or, prin cererea de recurs, astfel cum a fost formulată, nu se aduc critici în legătură cu încheierea pronunțată de curtea de apel, prin care s-a dispus suspendarea judecății recursului, ci recurentul-petent a arătat doar că litigiul are ca obiect "conflict de muncă", motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 270 din Codul Muncii, că acțiunea nu este supusă timbrajului, iar secția civilă a Tribunalului Alba nu este competentă să soluționeze litigiul, aspecte ce nu pot fi circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către recurent. Pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, așa cum a procedat recurentul, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5, 6 și 8 C. proc. civ., întrucât condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței, respectiv o minimă argumentare a criticii în drept. Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, control care nu este posibil fără o motivare a căii de atac în sensul exigențelor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. În consecință, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac. Cu privire la solicitarea de sancționare a recurentului cu amendă judiciară, formulată de intimata S.C. Asigurarea Românească - B. S.A., se rețin următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., invocate de intimată drept temei al cererii sale, dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului capitol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel: (...) 1.cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON: a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice; b) formularea, cu rea-credință, a unei cereri de recuzare sau de strămutare." De asemenea, art. 190 C. proc. civ. prevede că abaterea săvârșită, amenda și despăgubirea se stabilesc de către instanța în fața căreia s-a săvârșit fapta sau, după caz, de către președintele instanței de executare, prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia. Atunci când fapta constă în formularea unei cereri cu rea-credință, amenda și despăgubirea pot fi stabilite fie de instanța în fața căreia cererea a fost formulată, fie de către instanța care a soluționat-o, atunci când acestea sunt diferite. Prevederile legale anterior redate oferă posibilitatea instanței în fața căreia se judecă o anumită cauză de a sancționa abaterile judiciare constând în exercitarea abuzivă de către părți a unor drepturi procesuale, temeinicia aplicării amenzii judiciare fiind lăsată de legiuitor în aprecierea exclusivă a instanței de judecată. Se constată că în speță nu s-a făcut dovada faptei ilicite constând în abaterea judiciară prevăzută de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., deoarece recurentul nu și-a încălcat obligația de bună-credință în exercitarea drepturilor procesuale, ci a exercitat o cale de atac potrivit scopului în vederea căruia aceasta a fost recunoscută de lege. Cum amenda judiciară este o sancțiune pecuniară ce se aplică de către instanța de judecată persoanei care a săvârșit o abatere judiciară prevăzută în mod expres de lege, iar nu o sancțiune susceptibilă de aplicare ori de câte ori partea adversă apreciază că a fost exercitată o cale de atac inadmisibilă sau nefondată, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondată, cererea de sancționare a recurentului cu amendă judiciară. În ceea ce privește solicitarea intimatei de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu, se constată că intimata, prin înscrisurile depuse, a făcut dovada achitării unor cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial în cuantum de 2.885,37 RON, în legătură cu dosarul nr. x/2016.1.1, aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, ce are ca obiect "reexaminare taxă de timbru". Astfel, se reține că respectivele cheltuieli de judecată nu au fost efectuate în legătură cu prezentul dosar, care este înregistrat sub nr. x/2016/a3.1.1.3 și are ca obiect "recurs împotriva încheierii de suspendare din 19 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.1.1". Mai mult, factura seria x nr. x, având ca obiect onorariul avocațial solicitat, a fost emisă la 10 decembrie 2019, plata fiind realizată la 16 decembrie 2019, iar hotărârea recurată a fost pronunțată ulterior, la 19 decembrie 2019, recursul fiind exercitat 15 iunie 2020, ceea ce înseamnă că respectivele cheltuieli de judecată au fost efectuate anterior înregistrării prezentului dosar. Având în vedere că intimata nu a făcut dovada existenței cheltuielilor de judecată, astfel cum avea obligația în temeiul dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte urmând a respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata S.C. Asigurarea Românească - B. S.A.