ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1306/2021

Obiectul cauzei Prin sesizarea formulată, contestatorii A. și B. au solicitat anularea sentinței din 16.01.2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2019, întrucât este abuzivă și dată cu aplicarea legii. Contestatorii afirmă că a fost încălcat "lucru judecat", fiind pronunțate două sentințe irevocabile diferite între aceleași persoane și pentru aceeași suprafață de teren. Observând motivele care au însoțit actul de sesizare, motive prin care se afirmă, în principal, existența unor hotărâri definitive potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat, în ședința publică din data de 23 iunie 2020, Curtea de Apel Cluj, a calificat juridic calea de atac cu soluționarea căreia a fost învestită, apreciind că este vorba despre o revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Decizia pronunțată de instanța de revizuire Prin decizia civilă nr. 160R din 23 iunie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 19/R din 16.01.2020 a Curții de Apel Cluj, pe care a menținut-o. A obligat revizuenții să plătească intimaților C. și D. suma de 300 RON, cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate în revizuire, au declarat cale de atac intitulată "contestație" revizuenții A. și B.. Prin înscrisul depus la fila x aceștia au susținut că își mențin recursul. În dezvoltarea motivelor de recurs, revizuenții au solicitat anularea taxei de avocat din minută și au arătat că E. au revendicat imobilul de la F., bunul fiind intabulat în CF x, cerând instanței să facă dreptate.

Apărările formulate de părți Intimații C. și D. au formulat întâmpinare, invocând, în principal, excepția inadmisibilității recursului, pe considerentul că decizia nr. 160R este definitivă și excepția nulității căii de atac, pentru neîncadrarea motivelor în prevederile art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, au apreciat că recursul este neîntemeiat.

Procedura de filtru Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la data de 9 aprilie 2021, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recurenții au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate, în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ. și că recursul este timbrat. Completul de filtru C4, la data de 28 ianuarie 2021, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar recurenții au formulat punct de vedere cu privire la acesta, solicitând admiterea recursului și judecarea cauzei pe fond. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la 10 iunie 2021, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Prioritar, Înalta Curte constată că prin decizia recurată a fost soluționată o revizuire fundamentată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin urmare, decizia nr. 160R din 23 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, este supusă căii de atac a recursului, în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., astfel că excepția inadmisibilității recursului este nefondată. Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol. Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod. Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. În speță, se constată că, prin cererea de recurs formulată, recurenții nu au indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum impun dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., și nici nu au formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri. De altfel, recurenții nu au indicat ca temei de drept a recursului său niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., iar din dezvoltarea motivelor rezultă că recurenții sunt nemulțumiți de modalitatea de soluționare a cauzei sale pe fond, aspectele invocate prin memoriul de recurs vizând aspecte de fond ale litigiului, iar nu nelegalitatea deciziei prin care s-a dispus ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 19/R din 16.01.2020 a Curții de Apel Cluj. Așa fiind, se constată că aspectele deduse judecății prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind în realitate critici de netemeinicie, ce nu vizează fondul cauzei, iar nu hotărârea prin care s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea recursului. Întrucât obiectul recursului îl constituie decizia prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea hotărârii recurate și să combată cele reținute de instanță, în sensul că nu pot fi atacate în procedura revizuirii o hotărâre pronunțată într-o contestație în anulare, prin care se constată nulitatea căii de atac, pentru că ea nu evocă fondul, în sensul legii de procedură și nici nu ar putea fi apreciată ca fiind contradictorie și de natură să încalce autoritatea de lucru judecat, în raport cu o altă hotărâre, prin care se evocă fondul, pronunțată într-un proces anterior. Cum memoriul de recurs nu conține critici propriu-zise, fiind străine de considerentele hotărârii atacate, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurentă nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.