ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1304/2021

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 19.02.2016, sub nr. x/2016, astfel cum a fost precizată, completată și modificată pe parcurs, reclamanții A. și B. au solicitat, în baza legilor speciale (Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 165/2013), obligarea pârâților Primăria Municipiului București, Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Finanțelor Publice la acordarea despăgubirilor bănești pentru imobilul situat în București, str. x, preluat în mod abuziv de stat (expropriat și demolat în baza Decretului nr. 39/1973 și a Deciziilor nr. 314/1973 și nr. 342/1973) sau atribuirea unui teren în compensare, precum și anularea Dispoziției nr. 10786/10.06.2008 emise de Primarul General al Municipiului București în dosarul administrativ nr. x, constituit în baza notificării nr. x/25.07.2001.

Hotărârea pronunțată de tribunal în primă instanță Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 823 din 31.05.2017, a hotărât următoarele: a respins, ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta Primăria Municipiului București; a respins, ca neîntemeiate excepția lipsei de interes a capătului 2 din cererea modificată și excepția autorității de lucru judecat, invocate de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe; a respins, ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului București; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Finanțelor Publice; a respins acțiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția tardivității capătului de cerere privind anularea Dispoziției nr. 10786/10.06.2008 emisă de Primarul General al Municipiului București; a respins, ca tardiv, capătul de cerere privind anularea Dispoziției nr. 10786/10.06.2008 emise de Primarul General al Municipiului București, formulat de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București; a respins, ca inadmisibile, celelalte capete de cerere ale acțiunii, astfel cum a fost precizată, completată și modificată, formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București. Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au exercitat apel.

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 67A din 22.01.2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul.

Cererea de revizuire Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel au formulat cerere de revizuire revizuenții A. și B., fiind invocate ca temei prevederile art. 509 pct. 1, 3, 5, 7 și 9 C. proc. civ.

Hotărârea pronunțată de instanța de revizuire Prin decizia civilă nr. 1713A din 11.12.2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București au declarat cale de atac intitulată "apel" revizuenții A. și B.. 5. Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. Intimatul Ministerul Afacerilor Externe a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibil, a recursului promovat în cauză, pe motiv că hotărârea atacată cu revizuire a fost soluționată în mod definitiv și, prin urmare, nu mai poate fi supusă exercitării vreunei căi de atac. 6. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului La termenul din 10 iunie 2021, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului (potrivit art. 97 C. proc. civ. și art. 21 din Legea nr. 304/2004, secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție are competența de a soluționa recursuri, iar nu apeluri), reținută prin raport, pe care o va admite pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. prevăd: "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită." Conform alin. (6) al aceluiași articol, "Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul." În speță, cererea de revizuire a fost fundamentată pe art. 509 pct. 1, 3, 5, 7 și 9 C. proc. civ., nefiind invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., situație în care prevederile art. 513 alin. (6) sunt excluse de la aplicare în determinarea căii de atac împotriva deciziei din revizuire. Revenind la dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., se reține că hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, decizia civilă nr. 67A din 22.01.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, este o hotărâre nesusceptibilă de a fi supusă cenzurii pe calea recursului. Astfel, în ceea ce privește litigiul în care a fost pronunțată această hotărâre, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost modificat de reclamanți - solicitarea de anulare a dispoziției nr. 10786/10.06.2008 emisă de Primarul General al Municipiului București, prin care a fost respinsă notificarea nr. x/25.07.2001 a reclamanților, și acordarea de măsuri reparatorii constând în teren în compensare sau despăgubiri bănești pentru imobilul compus din teren în suprafață de 300 mp și construcție demolată, situate în București, str. x, imposibil de restituit în natură, se va reține incidența dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel." Prevederile legii speciale trebuie coroborate cu dispozițiile tranzitorii ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial nr. 365 din 20 mai 2012, care dispun:, (1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară." Rezultă, din argumentarea prezentată, că hotărârea tribunalului prin care a fost soluționată acțiunea reclamanților în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, este supusă numai căii de atac a apelului. Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În aplicarea prevederilor legale evocate, decizia civilă nr. 67A din 22.01.2019 este o hotărâre definitivă, fără drept de recurs. Prin urmare, în raport cu prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici hotărârea nr. 1713 A din 11 decembrie 2019, prin care a fost soluționată cererea de revizuire, nu este susceptibilă de recurs. Astfel, în temeiul principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 7 și art. 457 din C. proc. civ., o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. În afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. În consecință, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenți.