ÎCCJ, decizie (scj.ro #185420)

Procedura recunoașterii și a executării hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele străine. Condiții. Respingerea cererii de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Proceduri prevăzute în Legea nr. 302/2004

Index alfabetic

: drept procesual penal

-

procedura recunoașterii și a executării hotărârilor judecătorești străine.

Republica Moldova

Legea nr.

302/2004,

art. 137 alin. (1) lit. g) pct. ii, art. 142, art. 143

În condițiile în care în cauză nu există date certe din care să rezulte că persoana condamnată, cetățean român, se află pe teritoriul României, iar din pedeapsa aplicată prin sentința străină de condamnare, persoana condamnată mai are de executat mai puțin de 6 luni, hotărârea nu poate fi recunoscută și pusă în executare conform procedurii prevăzute în art. 143 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Î.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 199/A din 5 august 2021

Notă: în același sens, decizia nr. 259/A din 27 august 2019

Prin sentința penală nr. 36 din 16 iunie 2021, Curtea de Apel Iași CCJI-Secția Penală și pentru Cauze cu Minori a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și, în baza art. 143 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată și republicată, a recunoscut sentința pronunțată la 27.04.2017 de către Judecătoria Hîncești, Republica Moldova, definitivă prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, pronunțată la 6.11.2018, prin care s-a dispus condamnarea numitului A. cetățean român, la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de corupere activă, prevăzute de art. 325 alin. (1) din C. pen. al Republicii Moldova. A dispus executarea pedepsei închisorii de 6 luni, aplicate condamnatului A. într-un penitenciar din România. În temeiul art. 73 din C. pen., a dedus din pedeapsa închisorii de 6 luni, durata arestării preventive de la 19.07.2016 la 28.07.2016.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, prin sentința pronunțată la 27.04.2017, definitivă prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, pronunțată la 6.11.2018, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de corupere activă, prevăzută în art. 325 alin. (1) din C. pen. al Republicii Moldova.

Instanța a reținut că, potrivit art. 143 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 142 alin. (1) lit. a), b), d), e) și alin. (2) - (4) și, în cazul în care acestea sunt îndeplinite, atribuirea hotărârii judecătorești străine de efecte juridice pe teritoriul României. În acest sens, Curtea a amintit că, potrivit art. 142 alin. (1) din actul normativ menționat, o hotărâre judecătorească străină poate fi recunoscută în România dacă este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și sunt îndeplinite următoarele condiții: a) hotărârea este definitivă și executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte; d) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la alin. (2). În cazul în care este incident vreunul din motivele prevăzute la alin. (2), instanța poate dispune recunoașterea numai dacă există convingerea că executarea pedepsei în România ar contribui semnificativ la reintegrarea socială a persoanei condamnate; e) executarea în România a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate.

Instanța a constatat că infracțiunea comisă de numitul A. are drept corespondență în legislația română prevederile art. 290 alin. (1) din C. pen., ce incriminează infracțiunea de dare de mită. În continuare, s-a reținut că sentința pronunțată la 27.04.2017 de către Judecătoria Hîncești, Republica Moldova, a rămas definitivă prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, pronunțată la 6.11.2018, prin care s-a respins apelul inculpatului și s-a menținut sentința atacată, fără modificări. Totodată, s-a arătat că recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești străine nu este contrară principiilor fundamentale prevăzute de Constituția României, principiilor de drept penal și principiilor procesului penal roman; că hotărârea judecătorească străină nu se referă la o infracțiune de natură politică sau o infracțiune conexă unei infracțiuni politice ori la o infracțiune militară care nu este infracțiune de drept comun; pedeapsa nu a fost aplicată pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social; persoana nu este cercetată și nu a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale, nefiind condamnată nici într-un alt stat și nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală, persoana răspunzând penal potrivit legii române; conform fișei din baza de date privind evidența populației, numitul A. are domiciliul pe teritoriul statului român, iar executarea în România a pedepsei închisorii este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate. De asemenea, s-a reținut că pedeapsa aplicată corespunde, atât sub aspectul naturii, cât și sub aspectul regimului, cu pedeapsa reglementată de legea penală română și nu depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune, neimpunându-se, în cauză, adaptarea acestei pedepse. Instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art. 137 alin. (1) lit. g (ii) din Legea nr. 302/2004, conform cărora, în cazul în care persoana condamnată se află pe teritoriul României, nu trebuie ca, la data primirii hotărârii judecătorești străine, din pedeapsa aplicată persoanei condamnate să fi rămas de executat mai puțin de 6 luni. În consecință, fiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru recunoașterea unei hotărâri pronunțate în străinătate – printre care asumarea unei asemenea obligații de recunoaștere să se facă printr-un tratat internațional la care ambele state să fie parte, precum și respectarea dreptului la un proces echitabil - instanța a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Împotriva sentinței penale a declarat apel condamnatul A., prin intermediul apărătorului.

În motivarea căii de atac s-a susținut că sentința apelată este nelegală deoarece persoana condamnată A. nu și-a exprimat poziția procesuală raportat la cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Examinând actele dosarului și hotărârea apelată prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 C. proc. pen. raportat la art. 143 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat apelul fondat. Astfel, instanța de control judiciar a reținut că obiectul cauzei îl constituie solicitarea formulată de autoritățile judiciare din Republica Moldova privind recunoașterea și punerea în executare pe teritoriul României, în condițiile art. 143 din Legea nr. 302/2004, republicată, a sentinței pronunțate la 27.04.2017 de către Judecătoria Hîncești, Republica Moldova, definitivă prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, pronunțată la 6.11.2018 prin care s-a dispus condamnarea numitului A., la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de corupere activă, prevăzute de art. 325 alin. (1) din C. pen. al Republicii Moldova.

Instanța de control judiciar a constatat că procedura reglementată în dispozițiile art. 143 alin. (3) și art. 142 alin. (1) lit. a), b), d), e) și alin. (2) - (4) din Legea nr. 302/2004 se aplică în cazul în care persoana condamnată se află în România, scopul urmărit fiind acela de a se asigura punerea în executare, cu celeritate, a hotărârii autorității judiciare străine, ca urmare a faptului că persoana condamnată se află deja pe teritoriul statului de executare.

Analizând actele dosarului, s-a constatat că în cererea înaintată de Ministerul Justiției al Republicii Moldova se menționează domiciliul și cetățenia condamnatului A., acesta fiind identificat de Judecătoria Hîncești conform pașaportului, fără a fi depuse și informații suplimentare despre legăturile familiale, sociale sau profesionale pe care le are în România, așa cum prevăd dispozițiile art. 138 lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Înalta Curte a constatat că persoana condamnată A. a fost citată, de instanța de fond, la locul de domiciliu cu mandat de aducere, din cuprinsul procesului-verbal de executare a acestuia rezultând că la adresa menționată au locuit mai multe persoane din Republica Moldova, iar proprietarul imobilului nu îl cunoaște pe A. În urma demersurilor întreprinse de Înalta Curte, persoana condamnată nu a fost depistată pe teritoriul României, neexistând vreo dovadă în acest sens. Astfel, instanța supremă, în baza rolului activ, a dispus citarea condamnatului cu mandate de aducere pentru termenele din 22 iulie 2021, 3 august 2021, din care rezultă că persoana condamnată nu a locuit la adresa de domiciliu aflată pe teritoriul României, iar în urma interogării bazelor de date a Administrației Naționale a Penitenciarelor, a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, precum și a Inspectoratului General al Poliției Române - Serviciul de Coordonare Centre de Reținere și Arest Preventiv, a rezultat  că acesta nu figurează în executarea vreunei măsuri preventive privative de libertate sau pedepse, și nu are o altă adresă de domiciliu. De altfel, din cuprinsul sesizării Parchetului a reieșit că apelantul condamnat A. nu a fost localizat pe teritoriul României, fiind dat în urmărire națională și internațională.

Având în vedere că nu este îndeplinită condiția ca persoana condamnată A. să se afle în România, recunoașterea hotărârii de condamnare de instanțele române nu asigură finalitatea procedurii de cooperare.

În același timp, instanța supremă a apreciat că sunt incidente și prevederile art. 137 alin. (1) lit. g) pct. ii din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, conform cărora, procedura de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârii judecătorești străine poate fi refuzată dacă, la data primirii hotărârii judecătorești străine, din pedeapsa aplicată persoanei condamnate au rămas de executat mai puțin de 6 luni. Or, prin sentința pronunțată la 27.04.2017 de către Judecătoria Hîncești, Republica Moldova, definitivă prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, pronunțată la 6.11.2018, s-a dispus condamnarea numitului A. la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de corupere activă, prevăzută în art. 325 alin. (1) din C. pen. al Republicii Moldova, pedeapsă din care s-a dedus durata arestării preventive de la 19.07.2016 la 28.07.2016, astfel că pedeapsa pe care condamnatul ar urma să o execute în România ar fi mai mică de 6 luni.

În consecință, în condițiile în care în cauză nu există date certe din care să rezulte că persoana condamnată A. se află pe teritoriul României - adresa la care acesta figurează fiind un domiciliu fictiv, iar din pedeapsa aplicată prin sentința pronunțată la 27.04.2017 de către Judecătoria Hîncești, Republica Moldova persoana condamnată mai are de executat mai puțin de 6 luni, hotărârea antemenționată nu poate fi recunoscută și pusă în executare conform procedurii prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Față de toate aspectele reținute, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis apelul, a desființat sentința apelată și, în rejudecare, în temeiul dispozițiilor art. 141 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași privind recunoașterea și punerea în executare în România a sentinței pronunțate de către Judecătoria Hîncești, Republica Moldova.