ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A.Prin Sentința penală nr. 154 din data de 28.03.2019, Tribunalul Constanța, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului A. față de acuzația săvârșirii infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 din C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 din C. pen. (6 acte materiale - în raport cu denunțul lui B.), deoarece fapta nu există (in dubio pro reo).

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului A. față de acuzația săvârșirii infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 din C. pen., cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 din C. pen. (6 acte materiale - în raport cu denunțul lui C.), deoarece fapta nu există (in dubio pro reo).

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului A. față de acuzația săvârșirii infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 din C. pen., cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 din C. pen. (3 acte materiale - în raport cu denunțurile lui D. și E.), deoarece fapta nu există (in dubio pro reo).

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului A. față de acuzația săvârșirii infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 din C. pen., cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 din C. pen. (3 acte materiale - în raport cu denunțul lui F.), deoarece fapta nu există (in dubio pro reo).

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului A. față de acuzația săvârșirii infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 din C. pen., cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 din C. pen. (4 acte materiale - în raport cu denunțul lui G.), deoarece fapta nu există (in dubio pro reo).

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului A. față de acuzația săvârșirii infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 din C. pen., cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 din C. pen. (2 acte materiale - în raport cu denunțul lui H.), deoarece fapta nu există (in dubio pro reo).

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului A. față de acuzația săvârșirii infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 din C. pen., cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 din C. pen. (20 acte materiale - în raport cu denunțul lui I.), deoarece fapta nu există (in dubio pro reo).

În baza art. 289 din C. pen., cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) din C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (2 acte materiale - în raport cu denunțul lui J.).

În baza art. 65 din C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) din C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.

A dispus executarea pedepsei în regim privativ de libertate, conform art. 60 din C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestului preventiv, de la data de 03.11.2015 la 09.12.2015.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. rap. la art. 112 lit. e) din C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.500 RON.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. l-a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 18 000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

A menținut măsura sechestrului asigurător dispus prin Ordonanța nr. x/P/2015 din data de 12.11.2015, asupra bunurilor mobile, imobile și conturilor deținute de inculpatul A. până la concurența sumei de 21.500 RON.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Constanța a reținut, printre altele, în raport cu acuzațiile aduse inculpatului A., privind:

- fapta săvârșită în calitatea sa de președinte al Casei Județene de Asigurări de Sănătate, în exercitarea atribuțiilor de serviciu referitoare la încheierea contractelor cu entități medicale care operează în domeniul medical, în vederea stabilirii plafoanelor pentru sumele decontate, în perioada 2014 - 2015, de a pretinde și a primi de la B.- reprezentant K. și L., unități medicale private cu profil spitalizare și servicii medicale -în șase rânduri, suma totală de 12.000 euro (de fiecare dată câte 2.000 euro);

- fapta săvârșită, în calitatea sa de președinte al Casei Județene de Asigurări de Sănătate, în exercitarea atribuțiilor de serviciu referitoare la încheierea contractelor cu entități medicale care operează în domeniul medical, în vederea stabilirii plafoanelor pentru sumele decontate, în perioada 2012 - 2013, de a pretinde și a primi de la C. - reprezentant SC L. SRL Constanța, societate care activează în domeniul medical pe raza mun. Constanța având profil imagistică și spitalizare de zi - neurologie - în șase rânduri, suma totală de 12.000 euro (de fiecare dată câte 2.000 euro;

- fapta săvârșită, în calitatea sa de președinte al Casei Județene de Asigurări de Sănătate, în exercitarea atribuțiilor de serviciu referitoare la încheierea contractelor cu entități medicale care operează în domeniul medical, în vederea stabilirii plafoanelor pentru sumele decontate, în perioada 2013 - 2014, de a pretinde și a primi de la D. reprezentant al M. Constanța - în trei rânduri, suma totală de 25.000 euro (5.000 euro în 2013 și două remiteri de 10.000 euro în 2014);

- fapta săvârșită, în calitatea sa de președinte al Casei Județene de Asigurări de Sănătate, în exercitarea atribuțiilor de serviciu referitoare la încheierea contractelor cu entități medicale care operează în domeniul medical, în vederea stabilirii plafoanelor pentru sumele decontate, în perioada 2012 - 2013, de a pretinde și a primi de la - reprezentantul unei entități mari ce activează în domeniul medical privat de foarte mulți ani, cu componentă de laborator de analize, clinică și spital - în trei rânduri, sume de bani și prestarea de servicii gratuite, în cuantum total de 8.000 euro (5.000 RON în 2012, - 4.000 euro în 2013 și servicii medicale în cuantum de 3.000 euro în 2013);

- fapta săvârșită, în calitatea sa de președinte al Casei Județene de Asigurări de Sănătate, în exercitarea atribuțiilor de serviciu referitoare la încheierea contractelor cu entități medicale care operează în domeniul medical, în vederea stabilirii plafoanelor pentru sumele decontate, în perioada 2013 - 2014, de a pretinde și a primi de la G. - reprezentanta unei entități ce activează în domeniul medical privat Clinica N., cu componente de laborator de analize, clinică de zi și spitalizare continua - în patru rânduri, suma totală de 12.000 RON (în trei rânduri câte 3.000 RON în 2013 și o dată 3.000 RON în februarie 2014);

- fapta săvârșită, în calitatea sa de președinte al Casei Județene de Asigurări de Sănătate, în exercitarea atribuțiilor de serviciu referitoare la încheierea contractelor cu entități medicale care operează în domeniul medical, în vederea stabilirii plafoanelor pentru sumele decontate, în perioada 2012 - 2013, de a pretinde și a primi de la H., administrator al O. SRL, unitate care operează în mun. Constanța, înființată în 1991- în două rânduri, sumele de 300 euro și 1.5000 RON;

- fapta săvârșită, în calitatea sa de președinte al Casei Județene de Asigurări de Sănătate, în exercitarea atribuțiilor de serviciu referitoare la încheierea contractelor cu entități medicale care operează în domeniul medical, în vederea stabilirii plafoanelor pentru sumele decontate, în perioada 2013 - 2014, de a pretinde și a primi de la I., asociat și administrator al U., unitate care operează în mun. Constanța, înființată în 2011 - în douăzeci de rânduri, suma totală de aprox. 45.000 euro (câte 12.000 RON de fiecare dată, de zece ori în 2013 și de zece ori în 2014;

următoarele:

"Potrivit art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare, în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauza. De asemenea, alin. (2) al aceluiași articol precizează că, în luarea deciziei asupra existentei infracțiunii și a vinovăției inculpatului, instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Prin urmare, în materie penală, s-a impus standardul probei dincolo de orice dubiu rezonabil, pentru condamnare nefiind suficient să existe o probabilitate cu privire la vinovăția autorului, ci trebuie ca probele în acest sens să creeze judecătorului o convingere, care, deși admite existența unui dubiu, el trebuie să se păstreze în limite rezonabile. În cazul în care dubiul cu privire la vinovăția autorului depășește aceste limite rezonabile, atunci nu se poate dispune o soluție de condamnare a acuzatului, impunându-se aplicarea principiului in dubio pro reo, potrivit căruia, în cazul în care acuzarea nu reușește să răstoarne deplin această prezumție, faptul va fi interpretat ca o probă în favoarea nevinovăției inculpatului.

În art. 103 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen. se prevede că o soluție de condamnare se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Acest standard joacă un rol vital în cadrul procesului penal și constituie principalul instrument pentru reducerea riscului comiterii de erori judiciare.

Tribunalul a considerat că pot fi reținute în cauză numai situațiile de fapt care sunt rezultate din probe fiabile și care se află în vecinătatea certitudinii, iar orice dubiu profită inculpatului în scopul garantării prezumției de nevinovăție.

S-a menționat că, pentru a reține comiterea infracțiunilor de care a fost acuzat inculpatul urmare a denunțurilor formulate de B., C., D., E., F., G., H. și I., acuzarea trebuia să probeze dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că, în contextul discuției purtate de denunțători și inculpatul A., acesta din urmă le-a promis martorilor denunțători că va interveni în calitatea sa de președinte al Casei Județene de Asigurări de Sănătate, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în vederea stabilirii plafoanelor pentru sumele decontate, în schimbul unei sume de bani și că această sumă de bani ar fi fost apoi și remisă inculpatului în acest scop.

Tribunalul, în raport, cu materialul probator administrat în cauză, a reținut că doar depozițiile constante ale martorilor denunțători nu sunt suficiente pentru a demonstra conținutul discuțiilor purtate cu inculpatul și remiterea către acesta a sumelor de bani, în condițiile în care acești martori aveau chiar obligația legală de a da declarații în cauză, sub sancțiunea inculpării pentru o activitate infracțională conexă.

Singurul mijloc de probă direct care a permis formularea acuzației sunt declarațiile martorilor denunțători, care, dacă din punct de vedere al legalității un asemenea mijloc de probă poate permite folosirea unor procedee investigative specifice în cursul urmăririi penale, eventual dispunerea unei măsuri preventive mai puțin restrictive, în niciun caz doar pe baza declarațiilor date de martorul denunțător, nu este posibilă pronunțarea unei soluții de condamnare.

Față de toate considerentele expuse mai sus, reținând în esență că mijloacele de probă administrate nu sunt în măsură să demonstreze dincolo de orice dubiu rezonabil implicarea inculpatului în comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată urmare a denunțurilor martorilor B., C., D., E., F., G., H. și I., tribunalul a dispus o soluție de achitare a inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., tribunalul a dispus condamnarea inculpatului pentru fapta de luare de mită prev. de - art. 289 din C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 din C. pen. (2 acte materiale - în raport cu denunțul lui J.) pentru care a fost trimis în judecată.

La stabilirea și aplicarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Astfel, au fost avute în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, gravitatea acestora, natura și importanța valorilor sociale lezate, urmarea produsă, scopul urmărit, persoana inculpatului, și nu în ultimul rând atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, și situația familială și socială a inculpatului.

S-a reținut că inculpatul este în vârstă de 48 de ani, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului, acesta este la primul conflict cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente, nu a recunoscut săvârșirea faptelor.

Tribunalul a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie proporțională cu periculozitatea socială concretă a infracțiunilor, și totodată să fie satisfăcut scopul educativ al pedepsei într-o modalitate care să nu atragă percepția unei represiuni penale excesive, dar nici a unei sancțiuni prea ușoare.

B. Prin Decizia penală nr. 881/P/2020 din 26 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie s-au dispus următoarele:

În baza art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. în referire la Deciziile Curții Constituționale nr. 302/2017, nr. 802/2017 și nr. 51/2016, precum și art. 102 alin. (2) - (4) din C. proc. pen. a respins, ca nefondată, cererea de constatare a nulității absolute a interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor și comunicărilor telefonice și în mediul ambiental realizate în baza mandatelor de supraveghere tehnică nr. x, emise de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, secția I penală, la data de 24.09.2015 și a proceselor-verbale de redare a acestora.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva Sentinței penale nr. 154/28.03.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat A. la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a admis apelul declarat de apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța împotriva Sentinței penale nr. 154/28.03.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/2015, a desființat în parte sentința apelată, numai în referire la fapta descrisă prin denunțurile martorilor denunțători D. și E., și, în rejudecare:

În baza art. 289 din C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 396 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (3 acte materiale - denunțători D. și E.).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. g) din C. pen. a interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., constând în dreptul de a exercita funcția de președinte - director al Casei Județene de Asigurări de Sănătate Constanța și lit. k) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 din C. pen. și art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) din C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., precum și art. 45 alin. (1), alin. (3) lit. a) și alin. (59) din C. pen. a contopit pedepsele principale stabilite în prezenta cauză - 3 ani închisoare și 5 ani închisoare - și a aplicat pedeapsa mai grea de 5 ani închisoare la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă, urmând ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa principală rezultantă de 6 ani închisoare.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 60 din C. pen. și a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), lit. g) - constând în dreptul de a exercita funcția de președinte - director al Casei Județene de Asigurări de Sănătate Constanța - și lit. k) din C. pen. pe o perioadă de 5 ani cu titlu de pedeapsă complementară și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. cu conținutul anterior expus, pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 112 lit. e) din C. pen., art. 289 alin. (3) din C. pen. și art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. a confiscat de la inculpatul A. și suma de 25000 euro primită de inculpat de la martorii denunțători D. și E..

A menținut dispozițiile sentinței apelate care nu contravin deciziei penale.

Pentru a hotărî în acest sens, Curtea de Apel Constanța a reținut următoarele:

Pentru a soluționa cu titlu prioritar cererea de constatare a nulității actelor de urmărire penală și probelor administrate în cursul urmăririi penale ca urmare a îndeplinirii procedeelor probatorii de către Serviciul Român de Informații, Curtea a observat că o asemenea critică a fost oferită actelor/probelor menționate și în fața primei instanțe, autoritatea judiciară apreciind întemeiat că S.R.I. nu a efectuat acte de urmărire penală în cauză, punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică nr. x/24.09.2015 realizându-se de Serviciul Tehnic al D.N.A.

O asemenea concluzie a stabilit-o Curtea și ca urmare a observării conținuturilor adresei S.R.I. nr. x/01.07.2020 și al adresei D.N.A. nr. x/11.09.2018 din care reiese că, la momentul punerii în executare a MST în discuție, S.R.I. era singura instituție națională deținătoare a infrastructurii tehnice apte să asigure realizarea unei astfel de măsuri, astfel că a pus la dispoziția organelor de urmărire penală logistica necesară, procedeul probator (interceptarea propriu-zisă), înregistrarea comunicațiilor și transcrierea conținutului înregistrărilor fiind realizate de către D.N.A.

Prin urmare, în acord cu prima instanță, a conchis că S.R.I. nu a îndeplinit acte de urmărire penală în prezenta cauză, astfel încât apelul inculpatului prin care se cere constatarea nulității tuturor actelor și probelor administrate în cursul urmăririi penale ca urmare a încălcării competenței materiale a organelor de urmărire penală este nefondat.

Cât privește provocarea inculpatului A. de către martorul colaborator J. în sensul comiterii de infracțiuni (luare de mită), Curtea a observat că pretinsa atitudine neloială a organelor de urmărire penală este strict declarativă, invocată formal, inculpatul neindicând în concret ce a făcut martorul pentru a-l determina să comită infracțiunea de luarea de mită. Lipsa la data de 22.09.2015 a datelor/informațiilor de comitere a infracțiunii de luare de mită, pe de altă parte, nu poate fi primită în contextul existenței înregistrărilor anterioare la care inculpatul însuși face referire și în lumina dispozițiilor art. 142, alin. (5) din C. proc. pen., după cum nu se poate aprecia că denunțurile formulate în cauza inițială (denunțători P., Q., J. - 25.06.2015) nu ar fi fost apte să furnizeze niciun fel de indiciu în sensul menționat.

Textul art. 101 alin. (3) din C. proc. pen. - este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii de probe - întrucât nu distinge, are în vedere provocarea din partea organelor de urmărire penală, a agenților statului (ce poate avea loc prin desfășurarea activităților investigatorilor sau colaboratorilor sub acoperire), dar și din partea oricărei persoane private, de exemplu denunțător, în scopul obținerii de probe care să ducă la incriminarea făptuitorului.

Se comite o instigare ori de câte ori organele de urmărire penală nu se limitează la a cerceta în mod pasiv activitatea infracțională, ci exercită o asemenea influență asupra persoanei vizate, încât să determine săvârșirea unei fapte penale care, fără aceasta intervenție, nu ar fi fost săvârșită, cu scopul de a constata o infracțiune, respectiv de a obține probe și de a declanșa urmărirea penală.

Legislația română nu prevede o definiție a acestei provocări, dar pe baza jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului se reține existența acesteia dacă sunt îndeplinite condițiile:

- situația presupus infracțională tinde să fie probată prin solicitarea emanând de la o persoană ce avea sarcina să descopere infracțiunea sau când există o invitație directă la comiterea unei infracțiuni din partea unui denunțător sau a unui martor anonim;

- lipsa oricărui indiciu că fapta ar fi fost săvârșită fără această intervenție.

Prin urmare, se poate reține existența provocării dacă situația presupus infracțională tinde să fie probată prin solicitarea emanând de la o persoană ce avea sarcina să descopere infracțiunea sau când există o invitație directă din partea unui denunțător sau a unui martor anonim și dacă lipsește orice indiciu că fapta ar fi fost săvârșită fără această intervenție. Așadar, acțiunea de determinare presupune ca inculpatul să nu fi avut anterior intenția de a săvârși fapta respectivă.

Similar, în cauza Vanyan c. Rusiei, hotărârea din 15 decembrie 2005, Curtea de la Strasbourg a subliniat că simplele susțineri în instanță ale poliției, în sensul că au existat informații privind implicarea reclamantului în desfășurarea unei activități infracționale (în speță traficul de droguri), care nu pot fi verificate prin prisma altor mijloace de probă, nu pot fi luate în considerare.

În cauza Teixeira de Castro c. Portugaliei, hotărârea din 9 iunie 1998, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat dacă activitatea a doi ofițeri de poliție a depășit sau nu activitatea caracteristică unor agenți sub acoperire, reținând că aceștia au provocat comiterea faptei, neexistând niciun indiciu că aceasta ar fi fost comisă fără intervenția lor.

În cauza Edwards și Lewis c. Regatul Unit, hotărârea din 27 octombrie 2004, sunt enunțate criterii pe baza cărora judecătorul național trebuie să examineze dacă acuzatul a fost sau nu victima unei provocări ilicite din partea poliției:

- motivul pentru care operațiunea poliției a fost organizată;

- natura și întinderea participării poliției la săvârșirea de infracțiuni;

- natura determinării sau a presiunilor efectuate de poliție.

O altă cauză cu privire la instigarea de către agenții statului este Ramanauskas c. Lituaniei, Hotărârea din 5 februarie 2008. În speță, reclamantul care lucra ca procuror este abordat prin intermediul unei cunoștințe de către R., pe care nu-l cunoscuse anterior. R. îl roagă să obțină achitarea unei persoane, în schimbul sumei de 3.000 de dolari SUA. Inițial acesta refuză, însă la insistențele repetate ale lui R. acceptă cererea acestuia. În realitate, R. era ofițer al unui departament special de poliție anticorupție, care își informează superiorii, fiind autorizată procedura de simulare a comportamentului infracțional și înmânarea sumei de bani reclamantului, fapt care s-a și întâmplat. Reclamantul a precizat că a săvârșit fapta cedând insistențelor excesive ale lui R. A fost găsit vinovat de toate cele trei instanțe și condamnat la închisoare. Pe parcursul procesului a invocat instigarea la acceptarea mitei și a contestat procedura de simulare a comportamentului infracțional.

În analiza verificării instigării, Curtea de la Strasbourg a avut în vedere următoarele aspecte:

- organele de urmărire penală sunt cele care au sarcina de a dovedi inexistența vreunei instigări, cu excepția situației în care susținerile petentului sunt neverosimile;

- în absența unei asemenea dovezi, autoritățile judecătorești sunt obligate să analizeze aspectele de fapt ale cauzei și să ia măsurile necesare pentru a descoperi adevărul și pentru a stabili dacă a existat vreo instigare;

- nu există nicio probă care să indice că petentul ar fi săvârșit anterior vreo infracțiune, mai ales de corupție;

- toate întâlnirile dintre petent și R. au avut loc din inițiativa lui R.- investigator, ceea ce conduce la concluzia că acțiunile au depășit nivelul cercetării pasive a unei activități infracționale;

- autoritățile nu pot fi exonerate de răspundere pentru acțiunile ofițerilor de poliție, prin simpla susținere că ei au acționat în nume propriu, deși îndeplineau îndatoriri de serviciu și chiar prin procedura de autorizare a comportamentului simulat, autoritățile au legitimat post factum faza preliminară și s-au folosit de rezultatele ei;

- nu există niciun indiciu că infracțiunea ar fi fost săvârșită fără această intervenție.

În conformitate cu jurisprudența instanței de contencios european, activitatea investigatorului sub acoperire, a colaboratorului acestuia și a altor persoane care acționează pentru organul judiciar trebuie să se limiteze la examinarea, de o manieră pasivă, a activității infracționale și punerea la dispoziția organelor judiciare a datelor necesare pentru dovedirea faptelor și tragerea la răspunderea penală a făptuitorului, fără a exercita asupra persoanei o influență de natură a instiga la comiterea unei infracțiuni care, altfel, nu ar fi fost săvârșită, în scopul de a face posibilă constatarea infracțiunii (cauzele Ramanauskas c. Lituaniei, Ludi c. Elveției, Teixeira c. Portugaliei și cauza Constantin și Stoian împotriva României).

În concluzie, se reține că în materia provocării, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Ludi c. Elveției, cauza Teixeira de Castro c. Portugaliei, cauza Eurofinacom c. Franței, cauza Sequeira c. Portugaliei, cauza Ramanauskas c. Lituaniei) a arătat că intervenția agenților infiltrați trebuie circumscrisă și însoțită de garanții. Curtea a făcut referire la doctrina "caracterului pasiv" al activităților pe care trebuie să le desfășoare în această materie agenții statului, doctrină potrivit căreia activitatea agenților statului nu poate fi considerată provocare dacă:

- există o suspiciune rezonabilă că o persoană participă la o infracțiune sau pregătește săvârșirea unei infracțiuni,

- activitatea investigatorilor sub acoperire sau a colaboratorilor acestora a fost autorizată în condițiile legii.

Or, raportând datele prezentei cauze la rigorile Curții Europene a Drepturilor Omului mai sus expuse, Curtea a constatat că la data pretinsei provocări (flagrantul din 08.10.2015) în cauză fusese începută urmărirea penală in rem, organele de cercetare penală deținând încă din anul 2013 date și informații privind activități infracționale în care erau implicați mai mulți funcționari ai C.J.A.S. Constanța, printre care și directorul A., față de toate aspectele precedente teza provocării neputând fi primită.

În ceea ce privește situația de fapt, în acord cu prima instanță, Curtea a reținut că în perioada anilor 2012 - 2015, inculpatul A. a deținut funcția de Președinte - Director general al Casei Județene de Asigurări de Sănătate Constanța (C.J.A.S. Constanța), iar în această calitate (art. 16 - 17 din Statutul C.A.S. Constanța adoptat în anul 2008) a reprezentat legal instituția în discuție în relațiile cu furnizorii locali (județeni) de servicii medicale, aprobând strategia de contractare a acestor servicii, încheind (semnând în scopul angajării) în numele C.J.A.S. Constanța contractele de prestări servicii medicale și actele adiționale la acestea și controlând modalitatea de executare a contractelor astfel încheiate.

Potrivit art. 5, pct. 8 din Statutul C.A.S. Constanța adoptat în anul 2008, printre atribuțiile C.J.A.S. Constanța se numără și aceea de a negocia, contracta și deconta serviciile medicale contractate cu furnizorii în condițiile contractului-cadru, atribuție reluată în conținutul Regulamentului de Organizare și Funcționare a Casei de Asigurări de Sănătate Constanța adoptat în anul 2013, art. 10, pct. 9-10.

Față de acestea dispoziții organizatorice și de stabilire a competențelor (atribuțiilor) profesionale, Curtea a găsit neîntemeiată apărarea inculpatului potrivit căreia Președintele - Director General al CJAS Constanța nu avea atribuții de serviciu pe linia încheierii contractelor cu prestatorii de servicii medicale și pentru modificarea plafoanelor de decontare - obligație care, în opinia inculpatului, îi incumba în drept Directorului Executiv al Direcției Relații Contractuale din cadrul CJAS Constanța și personalului din subordinea acestuia - cu mențiunea că potrivit dispozițiilor art. 27, lit. A), pct. 1 din regulamentul de organizare în discuție, Direcția Relații Contractuale din cadrul CJAS Constanța, prin structura Relații cu Furnizorii, desfășura toate activitățile - demersuri tehnice și administrative - privind încheierea contractelor pentru toate domeniile de asistență, redactând contractele, obținând semnăturile și înregistrând contractele astfel încheiate. Prin urmare, Directorul Executiv al Direcției Relații Contractuale din cadrul CJAS Constanța nu semna contractele/actele adiționale la acestea cu furnizorii de servicii medicale, deoarece nu avea puterea de reprezentare legală a entității juridice CJAS Constanța, o asemenea prerogativă aparținând, potrivit reglementărilor anterior prezentate, Președintelui - Director General al C.J.A.S. Constanța.

De altfel, transpusă în practică prerogativa menționată face sesizabilă semnarea de către inculpatul A., Președinte - Director General al CJAS Constanța, a tuturor contractelor și actelor adiționale încheiate de casa de asigurări de sănătate cu prestatorii de servicii medicale S., K.., L., L., M., T., N., O. și U., fiind fără relevanță, din perspectiva activității infracționale imputate inculpatului, faptul semnării contractului/actului adițional alături de inculpat și de către alți funcționari din cadrul C.J.A.S. Constanța, potrivit competențelor fiecăruia dintre aceștia, și aceasta pentru că semnăturile astfel aplicate (acordate) nu au nici capacitatea legală și nici semnificația inițierii/însușirii de raporturi juridice contractuale în numele C.J.A.S. Constanța, ci reprezintă avize consultative de specialitate din partea structurilor de resort, pe de-o parte, iar antrenarea (participarea) și a altor persoane la comiterea unei infracțiuni nu este exoneratoare de răspundere penală pentru autor, ci definește o anumită formă de participație penală, pe de altă parte.

În acest context profesional, continuând tradiția consacrată de predecesorii săi, domnii Președinți ai C.J.A.S. V. și W., (după cum reiese din declarația martorului F. furnizată în faza de urmărire penală), în anul 2012, odată instalat în funcția de conducere menționată, inculpatul A. a început să invite la sediul C.J.A.S. Constanța reprezentații diverșilor prestatori de servicii medicale de pe raza județului Constanța cu care instituția pe care o conducea avea încheiate contracte de furnizare-decontare servicii medicale, pentru a se cunoaște.

Potrivit declarațiilor martorilor J., B., C., D., E., F., G., H. și I., întâlnirile au avut loc în cea mai mare parte la sediul CAS Constanța, la date și ore prestabilite, iar pe parcursul acestora inculpatul și-a manifestat fără rețineri dorința de a primi un procent din sumele pe care CAS Constanța le deconta furnizorilor privați de servicii medicale, procent care fluctua între 5% și 10%, pentru solicitarea acestuia nuanțând în sensul depunerii de eforturi pentru majorarea plafonului de casă acordat de CNAS casei județene și, totodată, lăsând să se înțeleagă faptul că o parte din banii primiți ar ajunge la funcționari cu prerogative decizionale pe linia menționată din cadrul CNAS.

Însă, în toate cazurile în discuție, miza era încheierea contractelor cu C.J.A.S. Constanța în vederea stabilirii plafonului de decontare, precum și modificarea acestui plafon prin acte adiționale la contractul inițial în scopul majorării sumelor decontate furnizorilor de servicii medicale, demersuri în care CJAS Constanța era condusă și reprezentată de inculpatul A., cauza remiterii sumelor de bani fiind reprezentată tocmai de "îngăduința" cu care inculpatul și-a exercitat prerogativele de reprezentare a CJAS Constanța la semnarea contractelor/actelor adiționale, sumele semnificând, totodată, o răsplată a inculpatului pentru pretinsele eforturi prin care a obținut bugetul casei județene sau majorarea acestuia.

Revenind, fără greșeală mesajul era transmis de inculpat în formă scrisă, fie prin tastarea procentului pretins pe ecranul telefonului său mobil și arătarea acestuia reprezentantului entității medicale colaboratoare, fie prin consemnarea acestuia olografă pe un bilețel care, după prezentarea partenerului contractual, era distrus prin ardere sau rupere. La fel veneau și mulțumirile din partea inculpatului, tot pe calea bilețelului scris și care, ulterior, era rupt ori ars.

Relatările martorilor în sensul comportamentului extrem de precaut al inculpatului sunt confirmate de procesul-verbal din 09.10.2015 de redare a activităților de supraveghere tehnică audio-video realizată în mediul ambiental la data de 08.10.2015 și planșele foto atașate acestuia, precum și de procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 08.10.2015, din care reiese că, pe când se afla în interiorul sediului S. Constanța, în vederea primirii unei sume de 7000 RON cu titlu de mită, inculpatul i-a solicitat martorului mituitor să îi înmâneze banii în afara clinicii, la mașina cu care inculpatul venise în acea locație, mesaj transmis prin consemnarea olografă pe un bilețel, urmată de prezentarea conținutului acestuia martorului și distrugerea bilețelului prin incendiere, operațiuni surprinse și fixate video în cadrul activităților de supraveghere tehnică descrise.

Potrivit declarațiilor martorului J. - a cărui credibilitate nu a fost contestată în mod temeinic, raportul de expertiză criminalistică nr. x/2020 pentru detecția comportamentului simulat fiind neconcludent prin prisma concluziilor formulate de expert și urmând a fi înlăturat în consecință - susținute de procesele-verbale de redare în formă scrisă a comunicărilor adresate martorului (07.07.2015) și interceptate în mediul ambiental la sediul clinicii S. Constanța (08.10.2015), precum și de înscrisurile reprezentate de contractele/actele adiționale încheiate între S. și CJAS Constanța, procesele-verbale de negociere și actele interne ale CJAS Constanța, în primăvara anului 2012, după ce numitul A. a fost învestit în funcția de director-președinte al Casei Județene de Asigurări de Sănătate Constanța, martorul în discuție s-a prezentat la acesta pentru a găsi o soluție pentru mărirea plafonului acordat de către Casa de Asigurări Clinicii Private S., reprezentată de J..

În urma solicitării adresată lui A. în scopul majorării plafonului, acesta i-a spus că îl va ajuta cu condiția de a-i remite lunar procentul de 10% din valoarea plafonului majorat față de cel anterior acordat, inculpatul folosind calculatorul telefonului pentru a-i indica pe ecran,,10%". După acest moment, prin intermediul lui A., s-a mărit gradual valoarea plafonului pentru serviciile medicale furnizate de societatea medicală S., începând cu 7.000 RON și ajungând până la cca. 28.000 RON.

Conform înțelegerii, în perioada 2012 - 2015, martorul J. s-a prezentat periodic la sediul CJAS Constanța, o dată la 2-3 luni, pentru a-i remite lui A. o sumă de bani, reprezentând contravaloarea a 10% din sumele decontate. Contravaloarea celor 10% a variat în funcție de plafonul acordat lunar, martorul remițându-i între 1.700 - 2.800 RON.

Din toamna anului 2014 până în vara anului 2015, a intervenit o sincopă în relaționarea dintre denunțătorul J. și președintele-director A. pentru că din noiembrie 2014 societății medicale S. nu i-a mai fost mărit plafonul, pe de-o parte, iar pe de altă parte, pentru că inculpatul îl contacta pe denunțător foarte des telefonic, chiar insistent, pentru a i se aduce "cașcavalul" sau "brânza", după cum se exprima acesta.

La începutul lunii iulie 2015, martorul J. s-a prezentat din nou la biroul inculpatului, oferindu-i suma de 3.500 RON în referire la plafonul de decontare pentru lunile anterioare. În acest sens, în dimineața zilei de 06.07.2015, martorul a apelat de la postul telefonic personal postul telefonic utilizat de A., stabilind cu acesta din urmă o întâlnire la biroul localizat în incinta sediului CJAS Constanța, în jurul orelor 10:00 - 11,00 din următoarea zi, respectiv 07.07.2015.

A doua zi s-a prezentat la inculpat în birou purtând asupra sa un dispozitiv de înregistrare audio-video, ocazie cu care a precizat că dorește o majorare a plafonului. În acest context, inculpatul a replicat că "toți oamenii vin pe la dânsul când pot". Martorul a precizat în continuare că are la el "restanțele pe ultimele 3 luni", moment în care inculpatul a devenit agitat, însă în final tot a acceptat să ia mita - în cuantum de 3500 RON - lăsată de martor pe masa biroului, într-un plic.

Martorul J. a precizat că potrivit înțelegerii anterioare și a modalității de derulare a relaționării dintre el și inculpatul A. în perioada 2012 - 2015, în prima parte a lunii octombrie 2015 trebuia să se prezinte din nou la biroul lui A. pentru a-i remite mita aferentă actului semnat la data de 27.07.2015 de președintele director al CJAS Constanța, pe care a estimat-o la suma de 3.700 RON, reprezentând 10% din diferența acordată suplimentar la stabilirea plafonului, precum și pentru ca martorul să îi solicite acestuia o nouă majorare de plafon sau menținerea acestuia cel puțin la valoarea actuală.

La data de 01.10.2015 a intrat în vigoare un ordin al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate prin care 42 de președinți directori generali de case județene de asigurări de sănătate au fost suspendați ca urmare a modificării indicatorilor de performanță, printre persoanele vizate de acest act administrativ fiind și inculpatul A., președinte-director general al CJAS Constanța. Față de acesta, A. a intrat în concediu medical pe parcursul lunii octombrie 2015.

La data de 06.10.2015, J. l-a sunat pe A. doar pentru a-i transmite "îngrijorarea" sa cu privire la schimbările ce se realizează la nivelul conducerilor caselor de asigurări de sănătate. Inculpatul A. a fost receptiv la acest telefon și i-a solicitat martorului ca a doua zi să se întâlnească.

În data de 07.10.2015, cei doi s-au întâlnit la un local pe raza mun. Constanța, ocazie cu care J. a abordat problematica stabilirii plafoanelor suplimentare pentru trimestrele III și IV ale anului 2015, A. precizând că la începutul lunii octombrie, cât încă mai avea drept de semnătură, a semnat actul prin care pentru clinica S. stabilise un plafon de circa 80.000 RON. Astfel, J. i-a promis inculpatului că, în aceste condiții, îi este "dator" cu suma de 7.000 RON și l-a întrebat cum trebuie să procedeze pentru a-i remite banii.

Inculpatul, deși a încercat să creeze aparența că martorul nu îi datorează nimic, a acceptat expres că promisiunea acestor bani, impunând o întâlnire pentru a doua zi când trebuia remisă suma. Totodată, inculpatul a precizat și locația unde urma ca cei doi să se întâlnească, respectiv la Clinica S. reprezentată de martor (J.:

"Nu știu. Anul ăsta am luat și aparatura. Cum?! Acum! Mă rog, acum un an și ceva când am luat aparatura. Oricum, am și o datorie la dumneavoastră (...)

A.: La mine nu ai nicio datorie.

J.: Pentru trimestrul trecut trebuie să.

A.: N-ai nicio datorie la mine.

J.: Și vroiam să rezolvăm. Banii de... sunt aici(...)

(...)

J.: Păi, și cum facem? Mai facem mâine o întâlnire?

A.: Păi, de ce?

J.: Păi, pentru ce v-am spus. A ieșit plafonul pentru ultimul trimestru. Tot dumneavoastră ni l-ați lăsat.

A.: ...[neinteligibil].

J.: Păi, ce dracu? Nu se poate. Și indiferent că mai reveniți, că nu mai reveniți, e decizia dumneavoastră, că eu sunt om și trebuie să mă achit de restanțele alea.

J.: Dom' președinte, ce facem? Mai facem o întâlnire mâine?

A.: Om vedea. Să trăim până mâine.

J.: Da?

A.: Să trăim până mâine.

J.: Trebuie să mă... și pentru trimestrul 3 și 4.

A.: Da. .

J.: Sunt vreo șapte mii ...[neinteligibil]... da? Ne mai auzim mâine la un telefon sau cum facem?

A.: Trec eu mâine pe la... la... laborator. Da?(...)").

Față de probatoriul analizat, în mod corect prima instanță a stabilit că inculpatul, în baza unei rezoluții infracționale unice, la data de 07.07.2015, a primit de la martorul J. suma de 3500 RON, iar la data de 07.10.2015, a acceptat promisiunea oferirii sumei de 7000 RON de către același martor, în schimbul exercitării atribuțiilor de președinte-director general al CJAS Constanța pe linia încheierii contratelor și actelor adiționale pentru stabilirea, respectiv, modificarea (majorarea) plafoanelor de casă acordate pentru serviciile prestate de clinica S..

S-a menționat că este greșită susținerea apelantului inculpat cum că prima instanță l-ar fi condamnat pentru o altă faptă, care nu ar corespunde acuzației penale formulate în cauză, în speță pentru că ar fi primit/acceptat bani/promisiuni de bani pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu legate de încheierea contratelor și actelor adiționale pentru stabilirea, respectiv, majorarea plafoanelor de casă acordate pentru serviciile medicale spitalicești prestate de clinica S., iar nu pentru stabilirea, respectiv, majorarea plafoanelor de casă acordate pentru serviciile medicale paraclinice prestate de entitatea medicală menționată, la pagina 18 din hotărârea apelată regăsindu-se descrierea laturii obiective și încadrarea în drept a faptei imputate inculpatului unde nu sunt amintite asemenea prerogative.

De altfel, terminologia specializată la care inculpatul face trimitere invocând modificarea acuzației penale de către prima instanță în mod evident nu a fost uzitată de această din urmă autoritate judiciară.

Cât privește forma de vinovăție cu care inculpatul a acționat, intenția directă este calificată de scopul special urmărit și anume obținerea de resurse financiare prin exploatarea calității sale profesionale, prestarea activității infracționale făcându-se ca îndeletnicire concurent activității profesionale (J.:

"Și eu ce fac mai departe?

A.: ...[neinteligibil].

J.: Am văzut că ați lăsat ceva, dar... Mi-ați dat niște fonduri în plus față de ce era, că ați primit, probabil, suplimentare.

A.: Mică.

J.: Mică suplimentare. De asta zic și eu ...[neinteligibil].

A.: Am și eu nevoie de creștere.

J.: Cum?

A.: ...[neinteligibil].

J.: Și eu la cine apelez, că dacă nu sunteți dumneavoastră acolo, eu sunt mort?

A.: Păi.

J.: Cu altcineva nu vorbesc. .. colegul, vă dați seama?! N-aveam cu cine. În afara faptului că-l cunosc pe X., care nu se bagă.

A.: Y. nu se bagă.

J.: Păi, știu, nu are treabă Y., tocmai de asta.

A.: Nu s-a băgat niciodată. Nu. Deci, slavă Domnului, am stat trei ani. Nu a venit niciodată să spună ...[neinteligibil].

J.: Știu. Știu. Tocmai de aia eu aveam nevoie de dumneavoastră ...[neinteligibil]... nu știu ce să fac, cum să fac.).

Observând critica apelantului inculpat în referire la omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei, Curtea a arătat că potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (1) din C. proc. pen., actul de sesizare a instanței trebuie să cuprindă datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, iar potrivit dispozițiilor art. 371 din C. proc. pen., judecata se mărginește la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare a instanței. Dacă pe parcursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare juridică [art. 386 alin. (1) din C. proc. pen.].

Față de această stare de drept, Curtea a menționat că obiectul judecății îl reprezintă fapta comisă de inculpat în materialitatea ei, iar nu încadrarea juridică a acesteia, sens în care omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu poate fi apreciată drept o lacună în soluționarea raportului juridic de conflict dedus justiției.

De altfel, instanța de control judiciar a soluționat la termenul de judecată din data de 18.09.2020 cererea apelantului inculpat de schimbare a încadrării juridice din 8 infracțiuni de luare de mită, în formă continuată, aflate în concurs real într-o singură infracțiune de luare de mită în formă continuată, sens în care s-a apreciat că dreptul la apărare al inculpatului ca și garanție a unui proces echitabil a fost respectat, după cum echitatea procedurii judiciare se apreciază prin observarea acesteia în ansamblu, iar nu prin examinarea unor acte în mod individual, ut singuli.

În ceea ce privește activitatea infracțională reținută în sarcina apelantului inculpat A. ca urmare a denunțurilor formulate de D. și E., aprecierile primei instanțe sunt parțial corecte, soluția oferită acțiunii penale din această perspectivă fiind în dezacord cu probatoriul administrat.

La data de 16.10.2015, numiții D. și E., reprezentanți ai clinicii medicale private M. Constanța, au formulat denunțuri prin care semnalau fapte de corupție pe care le-a perceput personal ca urmare a relaționării cu președintele - director general al Casei Județene de Asigurări de Sănătate Constanța A..

În denunțul formulat D. a precizat că este reprezentantul unei clinici medicale private, M.. În anul 2011, împreună cu colega sa, medicul E., a decis înființarea clinicii private M. la care deține 50% părți sociale. Clinica a început să funcționeze din anul 2012. În anul 2013, în prima parte a anului, cu ocazia încheierii contractului cu CJAS Constanța pentru stabilirea plafoanelor pentru decontare, D. a intrat pentru prima dată în contact direct cu inculpatul A., președinte-director general al CJAS Constanța. Din acel moment s-au menținut relațiile dintre acesta și inculpat, în contextul în care A. îi solicita sfatul profesional, deoarece prezenta anumite afecțiuni medicale.

Întâlnirile dintre D. și A. aveau loc, fie la biroul acestuia din cadrul CJAS Constanța, fie la clinica M..

Cu ocazia unor discuții avute de martorul D. cu A., acesta din urmă a început să transmită anumite sugestii, prin folosirea anumitor cuvinte în anumite contexte. Astfel, în momentul în care se discuta despre stabilirea plafonului de decontare pentru clinica M., acesta îi explica martorului despre "eforturile" pe care trebuie să le facă, îi preciza "că este greu la București, că trebuie să lupte să convingă".

Prin aceste sugestii, martorul a înțeles că A. îi transmite disponibilitatea sa de a lua mită, mai ales că avea cunoștință de la colegii săi care activează în sistemul medical privat că asemenea practici sunt generalizate și că fără aceste "comisioane", funcționarii nu sunt deschiși către rezolvarea problemelor asiguraților.

De asemenea, tot din discuțiile cu colegii săi, martorul D. a aflat că se percepe un comision ce variază între 5 și 10% din suma ce este alocată pentru decontare.

În acest context, denunțătorul D. s-a consultat cu colega sa, doctor E., căreia i-a comunicat cele percepute în urma discuțiilor cu A. și au decis de comun acord să dea curs acestor sugestii și să îi ofere mită inculpatului A.. Cum sumele stabilite ca plafon de decontare de către CJAS Constanța erau variabile, fiind luni în care suma atingea și echivalentul a 40.000 euro, martorii E. și D. au convenit să îi dea inculpatului, într-o primă fază, suma de 5.000 euro.

Această primă remitere a avut loc în toamna anului 2013 la sediul Clinicii M., unde inculpatul A. s-a prezentat pentru o consultație medicală. Cu această ocazie, denunțătorul D. i-a remis cei 5.000 euro, într-un plic care, la rându-i, se afla într-o sacoșă.

În primăvara anului 2014, tot ca urmare a consultării celor doi martori, D. a decis să îi mai remită inculpatului cu titlu de mită încă 10.000 euro, mai ales că se apropia perioada de contractare, iar A. aducea în discuție efortul care trebuia depus pentru stabilirea sumelor, sens în care ar trebui să se deplaseze la București. Spunând aceste lucruri, martorul a înțeles că trebuie să remită mită pentru a nu exista probleme la stabilirea plafonului.

Această a doua remitere a avut loc tot la clinica M., tot cu ocazia unei consultații medicale, A. primind cei 10.000 euro la fel ca în precedent, într-un plic.

În toamna anului 2014, pe fondul discuțiilor privind rectificările ce urmau a fi realizate pentru plafoanele aferente ultimilor luni și până la încheierea viitorului contract, martorul D. a discutat cu colega sa și au decis să mai remită o tranșă de mită către inculpatul A., tot de 10.000 de euro.

Ca și în celelalte două situații, A. s-a prezentat la sediul Clinicii M. unde a primit mita de 10.000 euro.

Aspectele relatate de martorul denunțător D., se coroborează cu cele relatate de martorul denunțător E., colega acestuia.

Aceasta a arătat că în anul 2011, împreună cu colegul său, medic D., a decis înființarea unei clinici medicale private, M., și că de relaționarea entității medicale cu CJAS Constanța s-a ocupat colegul său, martorul D..

Cu ocazia unor discuții cu inculpatul A., acesta a început să îi transmită colegului său D. anumite sugestii, indirect, prin folosirea anumitor cuvinte