ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, asupra apelurilor de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 29/PI din 10 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. cu rap. la art. 193 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A., cetățenia română, profesia jurist, ocupația avocat în cadrul Baroului Timiș, studii superioare, cu antecedente penale, la pedeapsa de:

- 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În baza art. 97 alin. (1) C. pen., a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 399/PI din 08.06.2018 de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 194/A din 30.05.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A constatat că infracțiunea prev. de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. cu rap. la art. 193 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnat inculpatul prin hotărâre (săvârșită la data de 10.04.2017) este concurentă cu infracțiunea prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, prin Sentința penală nr. 399/PI din 08.06.2018, de Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 194/A din 30.05.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În temeiul dispozițiilor art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din pedeapsa aplicată prin sentință, pedeapsa rezultantă fiind de:

- 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen. și art. 97 alin. (2) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, calculat conform dispozițiilor art. 97 alin. (2) C. pen. de la data de 30.05.2019.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Caraș-Severin, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de probațiune.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Consiliului Local Prigor sau în cadrul Consiliului Local Bozovici, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. și art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. respectiv că nerespectarea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere și neexecutarea obligațiilor impuse de instanță ori stabilite de lege, precum și săvârșirea în termenul de supraveghere a unei infracțiuni, are drept urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecința executării în întregime a pedepsei.

S-a arătat că supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b), alin. (3) C. pen. se face de Serviciul de Probațiune Caraș-Severin.

A luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. x/P/2017 din 26.03.2019, înregistrat pe rolul instanței la data de 28.03.2019, sub numărul x/2019, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1), (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, la data de 10.04.2017, în jurul orelor 20:00, inculpatul A., fiind anunțat de către concubina sa, C., că la ieșire din localitatea Bozovici, pe DN 57 B, a fost implicată într-un accident rutier, s-a deplasat la fața locului împreună cu numitul D., unde, la scurt timp, s-a prezentat și agentul de poliție B. din cadrul secției 6 Poliție Rurală Bozovici, în vederea constatării împrejurărilor în care s-a produs accidentul. Acesta, văzând că un autoturism încurcă circulația rutieră în zonă, a întrebat cui îi aparține respectivul autoturism, iar în acest moment, inculpatul A. s-a apropiat de lucrătorul de poliție B. și l-a prins cu o mână de haină, în zona pieptului, iar cu cealaltă mână i-a aplicat acestuia o lovitură în zona feței.

Fiind lovit de către inculpat, lucrătorul de poliție B. a reacționat, aplicându-i acestuia două sau trei lovituri cu pumnul și o lovitură cu piciorul, încercând apoi să-l imobilizeze. Inculpatul A. s-a opus imobilizării, însă, în cele din urmă, lucrătorul de poliție B., fiind ajutat de martorul E., a reușit să-l încătușeze pe inculpat.

În urma loviturii primite și a acțiunii de imobilizare a inculpatului, lucrătorul de poliție B. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.

În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a constatat că situația de fapt descrisă mai sus rezultă din coroborarea următoarelor probe: persoana vătămată B. a declarat că, în data de 10.04.2017, în jurul orelor 20:02, a fost anunțat de către șeful Postului de Poliția Bozovici, F., că, la ieșire din localitatea Bozovici înspre Prilipeț, s-a produs un accident de circulație. În calitate de agent de poliție s-a deplasat singur la locul producerii accidentului, unde a constatat că o mașină era răsturnată în șanțul de pe marginea drumului, la fața locului fiind, totodată, oprite mai multe mașini. A întrebat ce s-a întâmplat, iar conducătorul autoturismului răsturnat, despre care a aflat ulterior că se numește E., i-a relatat modul în care s-a produs accidentul, precum și că nu este nimeni rănit. Totodată, a aflat că în accident a fost implicată și numita "C.", despre care avea cunoștință că este concubina numitului A.. A solicitat documentele domnului E. în calitate de conducător auto, iar ulterior, văzând că un autoturism încurcă circulația, a întrebat cui aparține acest autoturism, moment în care a apărut numitul A., care era în stare avansată de ebrietate și a afirmat că este mașina lui, după care a venit la el și l-a întrebat "cine ești tu?", prinzându-l cu mâna de haină în zona pieptului, fapt pentru care l-a întrebat "ce faci, domnule?", moment în care acesta l-a lovit cu pumnul în bărbie.

S-a reținut că persoana vătămată B. a arătat că, după ce a fost lovită în bărbie, din reflex și pentru a-i înfrânge rezistența, crede i-a aplicat numitului A. două lovituri cu pumnul, însă nu și-a amintit în ce zonă a corpului, prinzându-l apoi în brațe cu intenția de a-l imobiliza. În timp ce îl ținea în brațe pe A., concubina acestuia, C., și fratele ei, au încercat să-l împiedice să-l imobilizeze pe A.. A intervenit domnul E. în sprijinul său, moment în care l-a trântit pe A. pe asfalt și a reușit să-l încătușeze, după care a solicitat sprijinul colegilor, astfel că la fața locului au apărut la scurt timp două echipaje de poliție, iar numitul A. a fost ridicat și introdus într-una din mașinile poliției, fiind apoi condus la sediul secției 6 Poliție Rurală Bozovici. În timpul imobilizării numitului A., s-a lovit la mâna dreaptă.

Totodată, s-a reținut că persoana vătămată B. a arătat că nu-și amintește dacă, în afară de cele două lovituri cu pumnul, i-a mai aplicat sau nu numitului A. vreo altă lovitură, însă după ce a fost încătușat nu l-a lovit nimeni.

Prin rechizitoriu s-a mai reținut că, inculpatul A. a declarat că, în data de 10.04.2017, nu mai reține exact ora, aflându-se în localitatea Bozovici, a fost sunat de către o clientă, C., care i-a comunicat faptul că la ieșirea din localitatea Bozovici înspre Stația G. Ștefănești a fost implicată într-un accident rutier, solicitându-i să se deplaseze la fața locului pentru a-i asigura servicii de consultanță în calitate de avocat. A ajuns la fața locului cu un autoturism condus de către numitul D., fratele lui C., în aproximativ 15 minute. La fața locului a constatat că numita C., în calitate de conducătoare auto a fost implicată într-un accident rutier cu un autoturism x condus de către numitul E., care, împreună cu soția sa, i-au reproșat numitei C. că este vinovată de producerea accidentului. El a încercat să calmeze spiritele afirmând către persoanele implicate în accident că nu este nimic grav, astfel de evenimente rutiere se produc destul de des, precum și că părțile se pot înțelege amiabil, iar în caz contrar stabilesc organele de poliție cine este vinovat.

S-a constatat că inculpatul a mai declarat că, la scurt timp, a sosit la fața locului și un agent de poliție, pe care, la momentul respectiv, nu l-a cunoscut, aflând ulterior că se numește B.. Acesta i-a solicitat să mute mașina cu care a venit la fața locului, deși aceasta se afla o distanță de aproximativ 100 de metri de la locul producerii accidentului, el înțelegând astfel că agentul de poliție dorea să plece de la fața locului. Totodată, agentul de poliție a solicitat părților implicate în accident să facă o înțelegere, în sensul că C. ar fi vinovată de producerea respectivului accident, astfel că numitul E. să beneficieze de repararea autoturismului său pe RCA-ul aparținând numitei C.. În aceste condiții, i-a reproșat agentului de poliție care s-a prezentat la fața locului că nu respectă procedurile într-o astfel de situație, respectiv că nu a procedat la testarea celor doi conducători auto implicați în accident cu aparatul etilotest, deși unul dintre aceștia, respectiv numitul E. emana miros de alcool. În momentul în care a reproșat agentului de poliție modul părtinitor în care își îndeplinește atribuțiile de serviciu, acesta i-a spus că nu îl învață meserie pe el și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței, rupându-i piramida nazală. În urma loviturii primite, a căzut la pământ în stare de semiconștiență după care a simțit mai multe lovituri cu picioarele în spate, abdomen și chiar în față. După ce a fost lovit de mai multe ori în timp ce se afla la pământ, a fost încătușat de către agentul de poliție, iar după încătușare acesta a continuat să îi mai aplice o serie de lovituri cu picioarele și cu pumnii, iar ulterior l-a jignit în mai multe rânduri, afirmând că va fi dat afară din avocatură și că va fi sclavul lui.

Inculpatul A. a mai arătat că, după ce a încetat agresiunea agentului de poliție împotriva sa, la fața locului s-au oprit mai multe persoane, iar după aproximativ 30 - 60 minute, au sosit mai mulți polițiști, el fiind în cele din urmă transportat la sediul Poliției Orașului Bozovici, unde a fost ținut încătușat, iar apoi l-au transportat, de asemenea încătușat, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravița.

Fiind întrebat de către procuror dacă a fost sau nu sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul A. a declarat că nu.

În faza de urmărire penală s-a procedat la audierea martorilor E., H., I., C., J., D. și K..

Astfel, s-a constatat că martorul E. a declarat că, în data de 10.04.2017, în jurul orelor 19:55, a plecat de acasă, din localitatea Bozovici, cu mașina sa, marca x, intenționând să o conducă pe soția sa la Stația G. Ștefănești, aflată în afara localității, de unde urma să plece cu autocarul la București. La ieșire din localitatea Bozovici, în apropiere de intersecția cu un drum lăturalnic, a intenționat să depășească autovehiculul care se afla în fața sa, condus de către o femeie, iar în momentul în care a ajuns în dreptul acesteia a fost acroșat de către respectivul autovehicul, astfel că a intrat cu mașina într-un șanț de pe marginea drumului, răsturnându-se pe o parte. După ce au ieșit din mașină, soția sa a început să se certe cu conducătoarea autoturismului care l-a acroșat, moment în care un bărbat, care era pasager în acest din urmă autovehicul, s-a apropiat de soția sa cu intenția de a o lovi. Nu a reușit să o lovească întrucât a intervenit și l-a împiedicat o persoană de sex masculin, care a oprit la fața locului.

S-a precizat în rechizitoriu că martorul a arătat că, după momentul producerii accidentului, a sunat pe agentul de poliție F., iar acesta i-a spus că este în concediu și o să trimită un alt coleg la fața locului. În aproximativ 4-5 minute la fața locului a venit un agent de poliție, îmbrăcat în uniformă, care a întrebat ce s-a întâmplat. În acel moment, pasagerul din autovehiculul care l-a acroșat, după ce a încercat să o lovească pe soția sa, s-a îndreptat către agentul de poliție întrebându-l "tu cine ești?", după care l-a prins cu o mână de haină în zona pieptului, iar cu cealaltă mână i-a aplicat polițistului o lovitură în zona feței, însă nu a putut preciza dacă a lovit cu pumnul ori cu palma. În momentul în care a fost lovit în față, agentul de poliție a reacționat aplicându-i persoanei care l-a lovit câteva lovituri cu pumnul, crede că 2 sau 3, după care i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona umărului, încercând apoi să-l imobilizeze, în sensul că să-i aplice cătușele; în timp ce încerca să-l imobilizeze, agentul de poliție l-a trântit la pământ pe cel care-l lovise și a încercat să îl încătușeze, însă persoana respectivă s-a opus, fapt pentru care a intervenit și l-a ajutat pe agentul de poliție să-i aplice cătușele, iar în timp ce era culcat la pământ, bărbatul care l-a lovit pe polițist s-a zbătut, astfel că s-a frecat cu capul de asfalt.

În finalul declarației, martorul E. a arătat că persoana care i-a aplicat o lovitură agentului de poliție era în stare avansată de ebrietate.

S-a constatat că, fiind reaudiat, martorul E. a făcut unele precizări, arătând că persoana care a lovit agentul de poliție care s-a prezentat la locul producerii accidentului, și despre care a aflat ulterior că se numește A. și este avocat, nu se afla în mașina cu care el a intrat în coliziune, ci a venit la fața locului după aproximativ 5 minute, fiind chemat de către numita C.. Acesta a venit la fața locului cu o mașină pe care a condus-o, deși era în stare avansată de ebrietate, fiind însoțit de către fratele numitei C..

Cu ocazia reaudierii, martorul E. a mai arătat că agentul de poliție care a venit la fața locului i-a solicitat numitului A. să își mute mașina, moment în care acesta a devenit recalcitrant, apropiindu-se de polițist, după care l-a prins cu o mână de haină în zona pieptului, iar cu cealaltă i-a aplicat o lovitură în zona feței. A precizat că este adevărat că agentul de poliție i-a aplicat două sau trei lovituri numitului A., dintre care una crede că cu piciorul, însă a făcut acest lucru deoarece, în prealabil, A. l-a agresat, prinzându-l de haine și apoi aplicându-i o lovitură puternică în zona feței.

De asemenea, s-a arătat că martora H. a declarat că, în data de 10.04.2017, în jurul orelor 20:00, împreună cu soțul său, E., a plecat cu autoturismul personal, x, din localitatea Bozovici înspre stația G., aflată la o distanță de aproximativ 1 km de ieșirea din Bozovici, de unde urma să plece cu autobuzul la Reșița, iar apoi la București. La ieșirea din localitatea Bozovici, soțul său, conducând autoturismul, a fost implicat într-un accident rutier cu un autoturism condus de o persoană de sex feminin pe care o cunoaște din vedere și știe că se numește C., aceasta fiind însoțită de o prietenă și doi copii mici. În urma accidentului, mașina în care se afla ea și soțul ei s-a răsturnat în șanțul de pe marginea drumului, însă, în cele din urmă, au reușit să iasă din mașină, după care s-a dus către numita C. și a întrebat-o ce face, considerând-o vinovată de producerea accidentului. La scurt timp a apărut la fața locului cu un autoturism prietenul numitei "C." despre care a aflat ulterior că este avocat și se numește A., acesta fiind însoțit de fratele numitei C.. Când a ajuns la fața locului, numitul A. s-a dus inițial la numita C., după care a venit la ea cu intenția de a o lovi, însă nu a reușit deoarece la fața locului a sosit un agent de poliție, acesta intervenind între ea și A..

Martora H. a arătat că agentul de poliție a întrebat care sunt persoanele implicate în accident, ea răspunzându-i, după care l-a rugat pe A. să mute mașina care era pe carosabil și încurca circulația. Acesta s-a îndreptat către polițist și l-a întrebat "cine ești tu? și ce (...) mea vrei?", după care i-a aplicat polițistului o lovitură cu pumnul în zona feței. Fiind lovit cu pumnul, agentul de poliție a încercat să îl imobilizeze pe A., însă nu a putut preciza dacă l-a lovit sau nu pe acesta, dar, întrucât nu a reușit să îl imobilizeze, a scos cătușele și l-a încătușat pe A. de o mână. Întrucât numitul A. era culcat pe burtă și ținea o mână neîncătușată sub el, soțul său a intervenit și l-a ajutat pe agentul de poliție să îi încătușeze și cealaltă mână numitului A.. În timp ce acesta era culcat pe burtă, iar agentul de poliție a încercat să îl încătușeze, s-a frecat cu fața de pământ provocându-și răni la nivelul feței.

Totodată, martora H. a arătat că, după ce a fost încătușat, numitul A. s-a ridicat și l-a lovit pe agentul de poliție cu picioarele în zona picioarelor. După aceste lovituri ale numitului A., ea a plecat de la fața locului cu o cunoștință cu mașina, deplasându-se la stația G. de unde a plecat la Reșița.

Prin rechizitoriu s-a reținut că martorul I. a declarat că, în data de 10.04.2017, în jurul orelor 20:00, se îndrepta cu autoturismul dinspre Stația G. Ștefănești către localitatea Bozovici, însă înainte de a intra în Bozovici, a văzut un accident între două autoturisme, una dintre acestea, respectiv o L., fiind răsturnată într-un șanț de pe marginea drumului. A oprit pentru a vedea dacă este sau nu necesar să acorde primul ajutor și a constatat că nu există victime. A aflat că cealaltă mașină implicată în accident a fost condusă de o persoană de sex feminin, pe care o cunoaște din vedere și despre care a aflat că este prietena numitului A., pe care, de asemenea, îl cunoaște din vedere. Între timp, la fața locului a venit A., iar ulterior a sosit un agent de poliție îmbrăcat în uniformă, care a întrebat ce s-a întâmplat. În timp ce era cu spatele către agentul de poliție și A., vorbind la telefon, a auzit scandal și s-a întors să vadă ce se întâmplă, astfel că a observat cum agentul de poliție i-a aplicat numitului A. mai multe lovituri cu pumnii în zona capului, după care A. a căzut jos, iar agentul de poliție a continuat să-l lovească și cu picioarele. În timp ce îl lovea, agentul de poliție l-a întrebat pe A. "mă, tu mă cunoști pe mine?" După ce agentul de poliție l-a lovit pe A. a procedat la încătușarea acestuia, fiind ajutat și de numitul E., în sensul că mâna pe care A. o ținea sub el i-a dus-o în față pentru a fi încătușat. După ce A. a fost încătușat, a mai arătat martorul I., agentul de poliție nu l-a mai lovit pe acesta. După ce a stat aproximativ cinci minute culcat la pământ, A. s-a ridicat în picioare și a întrebat pe un ton foarte calm "ce am făcut"", iar agentul de poliție a strigat la el, l-a înjurat și i-a spus "măi prietene, tu nu mă cunoști pe mine?", iar apoi l-a trântit la pământ.

Martorul I. a mai arătat că la fața locului au apărut două echipaje de poliție, care l-au luat pe numitul A. și au plecat, lucru pe care l-a făcut și el, în sensul că a plecat către barul său.

Cu ocazia reaudierii, martorul I. a declarat că la locul producerii accidentului rutier a venit numitul A. care a luat-o în brațe pe C., după care a început a se certa cu numitul "E.". La fața locului a apărut, la scurt timp, un agent de poliție care a intervenit între persoanele care se certau, moment în care l-a împins pe A. și i-a aplicat una sau două lovituri în zona feței, în urma cărora acesta a căzut. După ce numitul A. a căzut, agentul de poliție a procedat la încătușarea acestuia, fiind ajutat de numitul E..

S-a mai reținut că, martorul I. a arătat că după încătușare, agentul de poliție a continuat să-l înjure pe A. și i-a aplicat mai multe lovituri cu palmele și cu picioarele.

Din declarația dată de martora C. s-a reținut că aceasta a afirmat că în data de 10.04.2017, în jurul orelor 20:00, în timp ce se deplasa cu autoturismul său, marca x cu nr. x, dinspre localitatea Bozovici înspre Stația G. Ștefănești, la ieșirea din localitatea Bozovici a fost implicată într-un accident rutier cu un autoturism x. În mașină era cu fiul său în vârstă de 2 ani, precum și cu o prietenă, J., aceasta fiind împreună cu fiica ei în vârstă de 6 luni. A coborât din mașină, iar din autoturismul x au coborât un bărbat și o femeie pe care îi cunoaște din vedere. Femeia care a coborât din mașina răsturnată i-a vorbit urât spunându-i că ea este vinovată de producerea accidentului. L-a sunat pe fratele său D. căruia i-a spus că a avut accident și i-a solicitat să vină să ia copilul și să-l ducă acasă, însă acesta i-a spus că este împreună cu A. și că intenționa să-l ducă acasă, întrucât acesta băuse și era în stare de ebrietate. După aproximativ două minute, la fața locului a venit fratele său împreună cu A., nefiind însoțiți de alte persoane. Concubinul său, A., a încercat să aplaneze conflictul spunându-i doamnei din mașina răsturnată să se calmeze că nu este nimic grav, moment în care i-a pus acesteia mâna pe umăr, însă soțul acesteia a țipat la A. spunându-i să ia mâna de pe ea, lucru pe care A. l-a făcut.

Martora C. a precizat că la scurt timp, la fața locului a apărut agentul de poliție B., care a întrebat "ce s-a întâmplat aici?", iar conducătorul autoturismului răsturnat a afirmat că A. a sărit la soția sa, fapt pentru care acesta s-a dus către agentul de poliție și i-a spus să stea calm că nu s-a întâmplat nimic grav, moment în care ea s-a adresat fratelui ei spunându-i să ducă copilul acasă, iar într-o fracțiune de secundă l-a văzut pe A. căzând la pământ, având sânge la cap, ea fiind convinsă că acesta a fost lovit de către agentul de poliție B.. După ce a căzut la pământ, A. a încercat să se ridice, întrebându-l pe agentul de poliție "ce ai cu mine? eu nici măcar nu te cunosc", iar domnul polițist l-a întrebat "ce ai tu cu mine, că tu ai venit cu aere la mine?" și l-a împins cu piciorul pe A. întrebându-l "ce faci, sari la mine?".

În continuare, s-a reținut că martora a declarat că, în timp ce A. era căzut la pământ, agentul de poliție B. i-a aplicat mai multe lovituri cu picioarele și cu palmele și a încercat să-l încătușeze, fiind ajutat la încătușare de către conducătorul autoturismului răsturnat. După ce a fost încătușat, A. a mai fost lovit de câteva ori, de către agentul de poliție, astfel că ea a intervenit, iar acesta a împins-o și i-a spus să nu se bage. La scurt timp, la fața locului au apărut trei echipaje de poliție, care l-au luat pe A., conducându-l la sediul Postului de Poliție Bozovici.

Din declarația dată de martora J., s-a reținut că aceasta a arătat că, în data de 10.04.2017, în jurul orelor 20:00, a plecat împreună cu prietena sa, C., cu autoturismul marca x, condus de către aceasta, și cu cei doi copii ai lor, în vârstă de 2 ani, respectiv 6 luni, pentru a se plimba prin localitatea Bozovici. La ieșirea din Bozovici înspre Prilipeț, prietena sa a intenționat să întoarcă autoturismul, moment în care a fost implicată într-un accident rutier cu un autoturism x condus de numitul E., pe care îl cunoaște din vedere, acesta fiind însoțit de către soția sa. Văzând cele întâmplate, prietena sa l-a sunat pe fratele ei, D., spunându-i că a fost implicată într-un accident rutier și cerându-i să vina la fața locului. Între timp, soția numitului E. a țipat la prietena sa certând-o pentru producerea accidentului și i-a spus că este nesimțită. La scurt timp, la fața locului a sosit D., însoțit de A., acesta din urmă fiind prietenul lui C.. Numitul A. s-a dus către doamna H., punându-i mâna pe umăr și spunându-i "vă rog să vă liniștiți, o să fie bine!", însă aceasta a continuat să fie agitată. La fața locului a sosit un polițist, pe care nu îl mai văzuse până la aceea dată, acesta având în mână o agendă, și a întrebat ce s-a întâmplat. În acest moment A. l-a rugat pe polițist să își facă treaba, însă acesta s-a enervat brusc și i-a aplicat numitului A. o lovitură cu pumnul în zona feței, acesta căzând jos cu fața către pământ. Imediat după ce numitul A. a căzut la pământ, agentul de poliție i-a pus cătușele, iar apoi i-a aplicat una sau două lovituri cu piciorul în zona capului, iar în urma loviturilor primite A. a fost plin de sânge pe față.

Martora J. a mai precizat că, după ce agentul de poliție l-a încătușat și apoi l-a lovit pe A., acesta a rămas jos, însă ulterior nu a mai fost lovit de către polițist. În timp ce A. era pe jos, fiind încătușat, ea împreună cu D. și cu cei doi copii au plecat de la fața locului, astfel că nu mai știe ce s-a întâmplat ulterior.

Fiind întrebată de procuror dacă A. l-a bruscat sau l-a lovit în vreun fel pe agentul de poliție, martora J. a răspuns că nu a observat dacă A. l-a bruscat sau l-a lovit pe agentul de poliție.

Procurorul a reținut în rechizitoriu că martorul D. a declarat că, în data de 10.04.2017, în jurul orelor 20:00, în timp ce se afla în localitatea Bozovici împreună cu numitul A., prietenul surorii sale, C., a fost sunat de către aceasta, care i-a spus că la ieșire din localitatea Bozovici, înspre Prilipeț, a fost implicată într-un accident rutier, astfel că împreună cu A. au plecat cu autoturismul pe care el l-a condus înspre locul indicat de sora sa. Ajungând la fața locului, a constat că mașina condusă de sora sa, respectiv x, a fost implicată într-un accident cu un autoturism x, care era răsturnată în șanț pe marginea drumului. Cunoaște faptul că cel care a condus autoturismul x se numește E.. Soția acestuia din urmă s-a certat cu sora sa cu privire la producerea accidentului, iar domnul E. a sunat la poliție. La scurt timp, la fața locului a venit o mașină de poliție, din care a coborât agentul de poliție B., pe care îl știe din vedere, fiind polițist în Bozovici. Întrucât soția domnului E. a intenționat să o lovească pe sora sa, aceasta fiind cu copilul în brațe, A. l-a întrebat pe agentul de poliție B. de ce nu își face treaba, însă, în acel moment, agentul de poliție a afirmat către A. că "te-am prins", după care i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței, acesta picând la pământ. După ce A. a căzut, agentul de poliție B. a continuat să îl lovească cu picioarele și cu pumnii în mai multe rânduri, iar apoi l-a încătușat, fiind ajutat la încătușare de către numitul E., în sensul că i-a scos acestuia mâna pe care o ținea sub el.

Martorul D. a mai precizat că, după ce A. a fost încătușat, fiind întins pe burtă, agentul de poliție a continuat să îi aplice mai multe lovituri cu picioarele și cu pumnii în zona capului, timp de aproximativ două minute. După ce agentul de poliție B. a încetat să îl mai lovească pe A., a chemat la fața locului mai multe echipaje de poliție.

În finalul declarației, martorul D. a arătat că A. nu l-a bruscat și nici nu l-a lovit în vreun fel pe agentul de poliție, ci aceasta a fost cel care l-a agresat pe A..

Martorul K., cu ocazia audierii, a arătat că, la data de 10.04.2017, în jurul orelor 20:00, se deplasa cu mașina din Bozovici înspre localitatea de domiciliu, x. La ieșire din localitatea Bozovici a văzut autoturismul marca x, aparținând numitului E., cu care este prieten, răsturnat în șanțul din partea stângă a carosabilului. S-a dat jos din mașină și s-a îndreptat către E. întrebându-l ce s-a întâmplat, acesta spunându-i că a fost implicat într-un accident de circulație. A văzut că la fața locului o persoană de sex masculin era în poziția șezut pe pământ fiind încătușată, motiv pentru care a întrebat ce este cu acea persoană. Atât numitul E., cât și numitul I., care se afla și el la fața locului, i-au răspuns că persoana încătușată l-a lovit pe agentul de poliție care s-a deplasat la fața locului, la accident. Totodată cei doi au mai afirmat că agentul de poliție, după ce a fost lovit de către A., a reacționat în sensul că l-a lovit și el pe acesta din urmă și apoi l-a încătușat.

Acesta a mai arătat că numitul A. părea a fi sub influența băuturilor alcoolice, acesta întrebându-l de mai multe ori pe polițist "Cine ești tu?".

S-a constatat că declarația persoanei vătămate B., în sensul că, aflându-se la locul producerii unui accident rutier, i-a solicitat numitului A., prezent la fața locului, să-și mute mașina, întrucât încurca circulația rutieră, iar acesta l-a prins de haină, în zona pieptului, și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței, se coroborează cu declarațiile martorilor E. și H..

De asemenea, s-a constatat că declarația persoanei vătămate B. se coroborează cu declarația martorului E., cu privire la reacția pe care persoana vătămată a avut-o la lovitura primită de la inculpatul A., în sensul că i-a aplicat acestuia două sau trei lovituri, după care a procedat la imobilizarea inculpatului.

Totodată, s-a remarcat că declarația persoanei vătămate referitoare la faptul că inculpatul A. s-a opus imobilizării, iar încătușarea acestuia a avut loc cu sprijinul martorului E., se coroborează cu declarația acestuia din urmă, precum și cu declarația martorei H..

Organele de urmărire penală au mai constatat că declarațiile persoanei vătămate B. și cele ale martorilor E. și H., în sensul existenței unei agresiuni din partea inculpatului A. asupra persoanei vătămate, precum cu privire la faptul că inculpatul s-a împotrivit încătușării, se coroborează cu raportul de constatare medico-legală nr. x din data de 11.04.2017, întocmit de către Serviciul Județean de Medicină Legală Caraș-Severin.

Astfel, s-a precizat în actul de sesizare a instanței că, la pct. III din cuprinsul raportului de constatare medico-legală, anterior menționat, se arată că din fișa de consultații nr. x/11.04.2017 a UPU Spitalul Județean de Urgență Reșița, rezultă diagnosticul de traumatism mână dreapta și traumatism cranio-facial.

În acest sens, s-au reținut concluziile raportului medico-legal, care sunt în sensul că leziunile traumatice suferite de persoana vătămată B. pot avea vechimea din seara zilei de 10.04.2017 și necesită 12-14 zile de îngrijiri medicale.

În sprijinul situației de fapt stabilite, respectiv că inculpatul A. l-a agresat inițial pe lucrătorul de poliție B. a fost reținută și declarația martorului K., care a arătat că, după ce a sosit la locul producerii accidentului rutier, a văzut o persoană de sex masculin încătușată, motiv pentru care a întrebat ce este cu această persoană, iar numitul E. și chiar numitul I. i-au răspuns că persoana încătușată l-a lovit pe agentul de poliție care s-a deplasat la fața locului.

S-a constatat că, deși numita H. a arătat că inculpatul A. l-ar fi lovit pe agentul de poliție B. cu picioarele, după ce a fost încătușat, aceste susțineri nu sunt confirmate de nicio probă dintre cele administrate în prezenta cauză, motiv pentru care nu s-a reținut în sarcina inculpatului această agresiune.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut și faptul că inculpatul A. a arătat că nu sunt adevărate cele reclamate și declarate de persoana vătămată B., în sensul că nu l-a bruscat și nici lovit pe acesta, ci fără vreun motiv anume, acesta, fiind la locul producerii accidentului, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și cu picioarele, după care l-a încătușat și a continuat să-l lovească.

În acest sens, s-a reținut că cele declarate de către inculpatul A., cu privire la faptul că a fost lovit de mai multe ori de către agentul de poliție prezent la locul producerii accidentului rutier, sunt susținute de martorii I., C., J. și D..

S-a constatat că martorii I., C., J. și D., cu ocazia audierii, au încercat să scoată în evidență doar actele de agresiune exercitate de agentul de poliție B. asupra inculpatului A., ba chiar au amplificat numărul și intensitatea acestora și, cu toate acestea, martora C., concubina inculpatului A., nu a infirmat faptul că acesta din urmă l-ar fi lovit pe agentul de poliție prezent la fața locului, ci a arătat că nu a văzut acest lucru. În plus, s-a reținut că, din declarația martorei C. rezultă că aceasta nu a surprins nici momentul în care agentul de poliție l-a lovit prima dată pe inculpat, arătând că A. s-a dus către agentul de poliție și i-a spus să stea calm că nu s-a întâmplat nimic grav, moment în care ea s-a adresat fratelui ei, spunându-i să ducă copilul acasă, iar într-o fracțiune de secundă l-a văzut pe A. căzând la pământ, având sânge la cap, fiind convinsă că acesta a fost lovit de către agentul de poliție.

De asemenea, s-a reținut că martorul I., cu ocazia primei audierii, nu a afirmat că inculpatul A. nu l-ar fi lovit pe agentul de poliție, ci din declarația sa rezultă că nu a surprins momentul în care a început altercația dintre cei doi, arătând că, în timp ce era cu spatele către agentul de poliție și A., vorbind la telefon, a auzit scandal și s-a întors să vadă ce se întâmplă, astfel că a observat cum agentul de poliție i-a aplicat numitului A. mai multe lovituri cu pumnii în zona capului, după care A. a căzut jos.

Totodată, s-a reținut că martora J. (prietena concubinei inculpatului), cu ocazia prezentării modului de derulare a evenimentelor, a arătat că doar agentul de poliție prezent la locul producerii accidentului rutier l-a lovit pe A., pentru simplul fapt că acesta l-a rugat să își facă treaba, însă fiind întrebată de procuror dacă A. l-a bruscat sau lovit pe agentul de poliție, aceasta arată că nu a observat acest lucru.

S-a mai reținut că martorul D. (fratele concubinei inculpatului) a arătat că agentul de poliție B. l-a lovit în repetate rânduri pe A. doar pentru că acesta l-a întrebat de ce nu își face treaba.

S-a apreciat că, faptul că inculpatul A. a fost lovit de către B. este recunoscut chiar de către acesta din urmă, însă cu precizarea că loviturile au fost aplicate inculpatului ca reacție a atacului pe care acesta l-a declanșat asupra persoanei vătămate, prinzând-o de haină și aplicându-i o lovitură cu pumnul în zona feței.

Procurorul a arătat că nu este contestat faptul că persoana vătămată B., în calitate de lucrător de poliție prezent la locul producerii unui accident rutier, i-a aplicat câteva lovituri inculpatului A., însă a apreciat că nu pot fi reținute declarațiile martorilor I., C., J., D. și ale inculpatului A. cu privire la numărul și durata loviturilor aplicate, constatând că între aceste declarații există vădite contradicții.

Astfel, s-a reținut că inculpatul A. a arătat că agentul de poliție B. i-a aplicat, inițial, o lovitură cu pumnul în zona feței, în urma căreia a căzut la pământ în stare de semiconștiență, după care a simțit mai multe lovituri cu picioarele în spate, abdomen și chiar în față, iar ulterior a fost încătușat de către agentul de poliție, după care acesta a continuat să îi mai aplice o serie de lovituri cu picioarele și cu pumnii.

S-a constatat, astfel, că cele declarate de către inculpatul A. cu privire la multiplele lovituri ce i-ar fi fost aplicate de lucrătorul de poliție B. sunt susținute de martorul D., acesta declarând chiar că polițistul, după ce l-a încătușat pe A., a continuat să-l mai lovească cu pumnii și cu picioarele aproximativ două minute, însă declarațiile acestora cu privire la numărul loviturilor aplicate de polițist sunt contrazise de cele declarate de către martora J., aceasta arătând că polițistul s-a enervat brusc și i-a aplicat numitului A. o lovitură cu pumnul în zona feței, acesta căzând jos cu fața către pământ, după care i-a pus cătușele, iar apoi i-a mai aplicat una sau două lovituri cu piciorul în zona capului.

În consecință, s-a reținut că, în timp ce martorul D. afirmă că agentul de poliție B., după încătușare, l-a lovit pe inculpat cu pumnii și cu picioarele timp de două minute, martora J. a arătat că după ce polițistul l-a încătușat pe A. i-a mai aplicat doar una sau două lovituri cu piciorul în zona capului.

În plus, s-a reținut că martorul I., cu ocazia primei audieri, a arătat că, după ce A. a fost încătușat, agentul de poliție nu l-a mai lovit pe acesta.

Totodată, s-a reținut că declarația inculpatului A. este în contradicție cu declarația concubinei acestuia, C., cu privire la ceea ce s-a întâmplat după prima lovitură ce ar fi fost aplicată de către polițist.

Astfel, s-a avut în vedere că inculpatul A. a arătat că, după prima lovitură aplicată de agentul de poliție B., a căzut la pământ în stare de semiconștiență, simțind apoi mai multe lovituri cu picioarele în spate, abdomen și chiar în față, declarație aflată în contradicție cu ceea ce a declarat martora C., aceasta arătând că după ce a căzut la pământ, A. a încercat să se ridice întrebându-l pe agentul de poliție "ce ai cu mine? eu nici măcar nu te cunosc".

S-a constatat că și declarațiile martorului I. sunt contradictorii, reținându-se că, în timpul primei audierii a declarat că nu a surprins momentul când a început altercația dintre inculpatul A. și agentul de poliție B., fiind cu spatele, iar cu ocazia reaudierii a declarat că a observat când lucrătorul de poliție a venit la fața locului și a intervenit între persoanele care se certau, moment în care l-a împins pe A. și i-a aplicat una sau două lovituri în zona feței, în urma cărora acesta a căzut.

De asemenea, s-a constatat că, la fel, cu ocazia primei audieri, martorul I. a declarat că, după momentul încătușării inculpatului A., acesta nu a mai fost lovit de agentul de poliție B., însă cu ocazia reaudierii a declarat că, după încătușare, lucrătorul de poliție a continuat să-l lovească pe inculpatul A..

Având în vedere probele administrate în prezenta cauză, s-a constatat că declarația inculpatului A., precum și declarațiile martorilor J., D. și I., în sensul inexistenței vreunui act de agresiune din partea inculpatului A. asupra lucrătorului de poliție, precum și că acesta din urmă l-a lovit pe inculpat fără niciun motiv, sunt contrare adevărului stabilit în cauză, motiv pentru care vor fi înlăturate.

Totodată, au fost înlăturate declarațiile martorilor I., C., J. și D., precum și cea a inculpatului, referitoare la aplicarea unui număr mare de lovituri cu pumnii și cu picioarele de către lucrătorul de poliție B., inculpatului A., chiar și după momentul încătușării, constatându-se că acestea sunt contrare adevărului juridic.

Situația de fapt prezentată în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarația persoanei vătămate B.; declarațiile inculpatului A.; declarațiile martorului E.; declarațiile martorei H.; declarațiile martorului I.; declarația martorei C.; declarația martorei J.;declarația martorului D.; declarația martorului K.; raport de constatare medico-legală nr. x din data de 11.04.2017, întocmit de către Serviciul Județean de Medicină Legală Caraș-Severin; certificat medico-legal nr. 394/A2/11.04.2017, eliberat de Serviciul Județean de Medicină legală Caraș-Severin .

Cauza a fost înregistrată la instanța de fond sub numărul x/2019 la data de 28.03.2019.

La dosar s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 31.05.2019, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 345 alin. (1) C. proc. pen., a respins cererile și excepțiile invocate de către inculpatul A., prin apărător ales, privind nulitatea actului de sesizare și nelegalitatea unor probe administrate și acte efectuate în faza de urmărire penală.

De asemenea, a luat act că persoana vătămată nu a formulat cereri și nu a invocat excepții în cameră preliminară.

În temeiul art. 345 alin. (1) C. proc. pen., art. 346 alin. (1), (4) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. x/2017 din data de 26.03.2019, emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1), (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul A..

Prin încheierea din data de 13 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2019, a fost admisă contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din 31 mai 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2019; s-a desființat, în parte, încheierea atacată și, rejudecând, instanța supremă a constatat nulitatea absolută a următoarelor mijloace de probă și acte de urmărire penală efectuate în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara: procesul-verbal de consemnare a declarației verbale a numitului A., încheiat la data de 10 aprilie 2017, ora 21:25; declarația martorului I. din data de 10 aprilie 2017; declarația martorului E. din data de 10 aprilie 2017; declarația olografă a martorului K. din data de 11 aprilie 2017, ora 18:00 .

Astfel, au fost excluse mijlocele de probă menționate, pe care le-a eliminat, în materialitate, din dosarul de urmărire penală nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

De asemenea, s-a precizat că o copie de pe încheierea motivată se transmite Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru ca, în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (3) C. proc. pen., în termen de 5 zile de la comunicare, procurorul să comunice dacă menține dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului A. ori solicită restituirea cauzei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 4 C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar în privința onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, s-a stabilit că rămâne în sarcina statului.

Apoi, prin Încheierea nr. 90/6 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, definitivă, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a dispus începerea judecății în cauza penală având ca obiect Rechizitoriul nr. x/2017 din 26 martie 2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care a fost trimis în judecată inculpatul A..

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, a rămas în sarcina statului.

Prin încheierea din data de 11.11.2020, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, din infracțiunea de ultraj prev. și ped. de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de ultraj prev. și ped. de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. rap. la art. 193 alin. (1) C. pen.

Pentru a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, instanța a avut în vedere că în sarcina inculpatului s-a reținut că a lovit persoana vătămată o singură dată în zona feței, iar din raportul de constatare nr. 92/A1 din 11 aprilie 2017 rezultă că, cu ocazia examinării medico-legale, la persoana vătămată s-a constatat tumefierea degetului 2 de la mâna dreaptă, fără a fi constatate leziuni la nivelul feței. Având în vedere că această leziune s-a produs, așa cum chiar persoana vătămată a declarat, cu ocazia imobilizării inculpatului, instanța nu poate stabili dacă este rezultatului manevrelor greșite de imobilizare sau ca urmare a opoziției inculpatului la încătușare. Chiar dacă tumefierea degetului s-a produs ca urmare a opoziției inculpatului la imobilizarea cu cătușe, nu se poate stabili că această vătămare a fost făcută cu intenție directă sau indirectă de a crea victimei o suferință, astfel încât să fie reținută ca act material al infracțiunii de lovire.

La termenul de judecată din data de 24.06.2020, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., privind judecata în procedură simplificată. Inculpatul A. a solicitat judecarea cauzei conform procedurii obișnuite, fiind de acord să dea declarație în cauză . Cu ocazia audierii, inculpatul a precizat că ar fi de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunității.

De asemenea, în faza de cercetare judecătorească au fost audiați persoana vătămată și martorii E., H., C., K. și M. .

La dosarul cauzei a fost atașată fișa de cazier a inculpatului.

Analizând probatoriul administrat în faza de urmărire penală, respectiv plângerea și declarația persoanei vătămate, declarațiile inculpatului, ale martorilor și înscrisurile depuse, precum și declarațiile inculpatului, persoanei vătămate și a martorilor din faza de judecată, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 10.04.2017, în jurul orelor 20:00, inculpatul A., însoțit de D., acesta din urmă fiind înștiințat de către sora sa, C., că la ieșire din localitatea Bozovici, pe DN 57 B, a fost implicată într-un accident rutier, s-au deplasat la fața locului, unde, la scurt timp, s-a prezentat și agentul de poliție B. din cadrul secției 6 Poliție Rurală Bozovici în vederea constatării împrejurărilor în care s-a produs accidentul. Acesta, văzând că autoturismul inculpatului încurcă circulația rutieră în zonă, i-a solicitat acestuia să îl mute, iar A. s-a apropiat de lucrătorul de poliție B. și l-a prins cu o mână de haină, în zona pieptului, iar cu cealaltă mână i-a aplicat acestuia o lovitură în zona feței.

Fiind lovit de către inculpat, lucrătorul de poliție B. a reacționat, aplicându-i acestuia două sau trei lovituri cu pumnul și o lovitură cu piciorul, încercând apoi să-l imobilizeze. Inculpatul A. s-a opus imobilizării, însă, în cele din urmă, lucrătorul de poliție B., fiind ajutat de martorul E., a reușit să-l încătușeze pe inculpat.

Declarațiile inculpatului, ale persoanei vătămate și ale martorilor, date în faza de urmărire penală, au fost pe larg redate și analizate în cursul urmăririi penale. Instanța a analizat declarațiile date de părți și martori în timpul judecății și motivele pentru care, la stabilirea sării de fapt, unele declarații au fost înlăturate ca necorespunzătoare adevărului, iar altele au fost apreciate ca veridice.

Astfel, în fața instanței, la data de 24.06.2020, au fost audiați inculpatul și persoana vătămată

Persoana vătămată B. și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, neexistând modificări în ce privește cele relatate, menționând, în continuare, că după ce a ajuns la locul accidentului, inculpatul s-a înfuriat atunci când i-a solicitat să mute mașina, care bloca circulația, și a fost prins de către inculpat cu o mână de haina de polițist, iar cu cealaltă mână inculpatul l-a lovit cu pumnul în față.

Persoana vătămată a precizat că în timpul manevrelor de încătușare a inculpatului, în apărarea sa au intervenit N. și încă o persoană (numitul M.), dar apoi a fot ajutat de numitul E. la imobilizarea inculpatului.

Precizarea persoanei vătămate cu privire la prezența și a numitului M. la fața locului a condus la aprecierea ca veridică a declarației inculpatului că de față a fost și numitul M., instanța încuviințând audierea acestuia în calitate de martor.

În declarația dată în fața instanței, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că nu l-a lovit pe polițist. A precizat că s-a deplasat la fața locului la solicitarea numitei C., aceasta chemându-l în calitate de avocat, deoarece fusese implicată într-un eveniment rutier, ea susținând că nu se face vinovată de producerea accidentului, însă cealaltă parte implicată susținea contrariul. Inculpatul a mai arătat că, ajuns la fața locului, persoana vătămată, polițistul B., se afla deja acolo și a observat că acesta îi dădea dreptate celeilalte părți implicate în accident, respectiv martorului E., despre care inculpatul precizează că avea un bar în localitatea Bozovici, pe care polițiștii îl frecventează des, servind cafea. A menționat că a fost nemulțumit de împrejurarea că părțile implicate nu au fost testate cu aparatul etilotest, în condițiile în care numitul E. se afla în stare de ebrietate și nu s-a făcut nici cercetare la fața locului. Pentru că i-a reproșat persoanei vătămate aspectele menționate, aceasta l-a lovit și l-a imobilizat.

Susținerile inculpatului sunt contrazise de martorii prezenți la fața locului. Astfel martorul E. a precizat și în fața instanței că inculpatul a fost cel care l-a lovit mai întâi pe polițist și că ulterior l-a ajutat pe polițist la imobilizarea inculpatului. Atât acest martor, cât și soția sa, martora H., susțin că inculpatul dorea să o lovească pe martoră și că polițistul a intervenit pentru a aplana conflictul și, în acest moment, inculpatul l-a lovit pe polițist. Cu toate acestea, instanța reține că motivul pentru care inculpatul l-a lovit pe polițist este în legătură cu cererea persoanei vătămate adresată inculpatului de a-și muta mașina, așa cum au arătat martorii și în faza de urmărire penală, aceștia arătând, totodată, că inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate o singură lovitură cu pumnul în față, astfel că susținerile ulterioare că inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri vor fi înlăturate, necoroborându-se nici cu declarația persoanei vătămate, care a precizat la rândul său că a fost lovit o singură dată de inculpat.

Declarația martorei C., dată în fața instanței și cea dată în faza de urmărire penală, se contrazic parțial cu privire la aspecte esențiale. Astfel, în faza de urmărire penală a precizat că la un anumit moment s-a adresat f