ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 31 din data de 05.05.2020 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/2019, cu privire la inculpatul A. s-au hotărât următoarele:

În baza art. 289 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus condamnarea inculpatului A., domiciliat în jud. Sibiu - adresă unde execută măsura arestului la domiciliu, jud. Sibiu, căsătorit, studii superioare, practician în insolvență, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 ani și 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În temeiul art. 67 alin. (1) și (2) C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 4 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv:

• dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

• dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

• dreptul de a exercita profesia de practician în insolvență;

• dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv:

• dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

• dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

• dreptul de a exercita profesia de practician în insolvență;

• dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată (2 acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 4 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv:

• dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

• dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

• dreptul de a exercita profesia de practician în insolvență;

• dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv:

• dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

• dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

• dreptul de a exercita profesia de practician în insolvență;

• dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 1 lună închisoare la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 1 an și 2 luni, pedeapsa finală stabilită pentru inculpatul A. fiind de 5 ani și 3 luni închisoare.

În temeiul art. 45 C. pen., art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 4 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv:

• dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

• dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

• dreptul de a exercita profesia de practician în insolvență;

• dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 45 C. pen., art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv:

• dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

• dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

• dreptul de a exercita profesia de practician în insolvență;

• dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În temeiul art. 72 C. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii pe timp de 24 de ore începând de la 02.10.2019, durata arestului preventiv din 03.10.2019 la 12.02.2020 precum și durata arestului la domiciliu de la 12.02.2020 la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestului la domiciliu asupra inculpatului A..

S-a respins cererea inculpatului A. privind modificarea adresei la care inculpatul urmează să execute în continuare măsura preventivă a arestului la domiciliu din jud. Sibiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, în ceea ce îl privește pe inculpatul A., instanța de fond, în esență, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 22.11.2019 emis de DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia în Dosarul nr. x/2019, inculpatul A., în stare de arest preventiv, a fost trimis în judecată, pentru comiterea în condițiile art. 38 alin. (1) C. pen., a infracțiunilor de:

- luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000

- spălare de bani prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale);

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, că:

Cele două infracțiuni au fost comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele.

Prin încheierea pronunțată în cameră preliminară, nr. 98/CP din 30.12.2019, definitivă prin Încheierea nr. 8/27.01.2020 a Curții de Apel Alba Iulia, au fost respinse cererile și excepțiile formulate de inculpații din prezenta cauză, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. x/2019 din 22.11.2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații A., D., SC C. SRL pentru infracțiunile cu referire la care s-a dispus trimiterea în judecată.

La termenul de judecată din data de 10.02.2020, după ce au fost aduse la cunoștința inculpaților prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., inculpatul A. a solicitat aplicarea procedurii pentru recunoașterea învinuirii, dar instanța de fond, a respins cererea formulată, deschizând cercetarea judecătorească.

A. Astfel cu privire la acuzațiile constând în săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, instanța de fond a reținut că În anul 2015, E., asociat unic și administrator al SC B. SRL având ca principal obiect de activitate construcții de infrastructură, a început să aibă dificultăți financiare, societatea înregistrând datorii către furnizori și către bugetul de stat. .

În acest context, la data de 13.10.2015, martorul-denunțător E. a introdus la Tribunalul Sibiu cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenței, solicitând deschiderea procedurii generale a insolvenței, urmată de procedura de reorganizare judiciară conform planului și numirea practicianului în insolvență A. în calitate de administrator judiciar .

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub numărul x/2015, iar prin Încheierea nr. 692/CC/19.10.2015 judecătorul sindic a admis cererea debitorului SC B. SRL și a desemnat CII A. ca administrator judiciar provizoriu.

În această calitate, inculpatul A. avea obligațiile aferente dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. 66 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență (modificată prin O.U.G. nr. 88/27.09.2018 și publicată în Monitorul Oficial nr. 840/2.10.2018), respectiv art. 58 din Legea nr. 85/2014.

Conform dispozițiilor instanței, pentru termenul din data de 17.11.2016 inculpatul A. a întocmit tabelul definitiv al creanțelor, publicat în cadrul Buletinului procedurilor de insolvență cu nr. 21332/22.11.2016, documente potrivit cărora SC B. SRL figura cu datorii totale de 4.440.246,57 RON, fiind admise creanțe totale în valoare de 2.540.987,16 RON.

În baza acestor date a fost întocmit și Planul de reorganizare, principalul obiectiv urmărit fiind acela de a menține activitatea firmei și a locurilor de muncă, achitarea creanțelor garantate, salariale și bugetare .

Planul de reorganizare, având creanțe admise în valoare de 2.540.987,16 RON, dar valoric inferioare celor indicate în tabel (respectiv de 4.138.694,99 RON - creanțe garantate cu garanții reale de 1.075.111,02 RON, creanțe bugetare de 1.286.564,38 RON, creanțe salariale de 4.724 RON, creanțe chirografare indispensabile de 4.798,27 RON și creanțe chirografare de 1.767.497,32 RON - vol. 11 d.u.p., filele x) a fost confirmat de Tribunalul Sibiu prin Sentința nr. 67/01.02.2017. Conform hotărârii instanței, planul de reorganizare urma să fie aplicat sub supravegherea administratorului judiciar-practician în insolvență CII A..

În contextul întocmirii și supunerii spre aprobare a Planului de reorganizare, inculpatul A. i-a pretins martorului-denunțător E., separat de onorariul stabilit de instanță (onorariu fix în cuantum de 1.000 RON lunar și onorariu de succes de 3%), plata unei sume de bani echivalentul a 5% din totalul datoriilor societății, în cuantum de aproximativ 40.000 euro

În contul sumei pretinse, inculpatul A. a primit pe parcursul anilor 2017 - 2019 direct/indirect sume de bani în numerar și a beneficiat de lucrări de construcții, după cum urmează:

- În perioada martie- aprilie 2017 suma de 20.000 de RON .

- În perioada 16.01.2018-10.10.2018, suma de 39.746,86 RON .

Această sumă de 39.746,86 RON reprezentând parte din mită a fost adăugată celor 6.000 euro datorați de SC F. SRL inculpatului A. cu titlul de onorariu consultanță, fiind emisă o singură factură la data de 20.12.2017 în valoare totală de 72.690,34 RON (echivalentul a 13.200 euro calculat la cursul de schimb 4,6276 RON/euro) și care a fost plătită în 5 tranșe (40.000 RON la data de 16.01.2018, 10.000 RON la data de 27.04.2018, 10.000 RON la data de 10.05.2018, 5.000 RON la data de 24.05.2018 și 7.690 RON la data de 10.10.2018). Realizarea unor lucrări în folosul SC F. SRL pentru ca plata pentru lucrările efectuate să fie deturnată către SC C. SRL a fost ideea inculpatului A.

Tot inculpatul A. a fost cel care l-a contactat pe martorul G., administrator al SC F. SRL, căruia i-a indicat modalitatea în care urma să intre în posesia sumei de 39.746,86 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor prestate de SC B. SRL (aproximativ 7.200 euro fără TVA) .

Inculpatul A. a adăugat suma de 39.746,86 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de asfaltare celor 6.000 euro onorariu de consultanță, semnând factura seria x nr. x din data de 20.12.2017 în valoare totală de 72.690,34 RON emisă în numele inculpatei SC C. SRL .

Cu ocazia audierii, martorul G. a pus la dispoziția organelor de urmărire penală înscrisuri care confirmă întocmai modul de derulare al faptelor descris de cei doi martori: două contracte de consultanță ambele purtând nr. x/01.06.20174 - cel inițial întocmit pentru suma de 6.000 euro, cel întocmit în decembrie 2017 pentru suma de 13.200 euro; fișa partener pentru furnizorul SC C. SRL; extrase de cont care atestă plățile efectuate; devizul de lucrări și listele detaliate cu privire la lucrările efectuate, devizul fiind identic cu cel întocmit de martorul E., fotografiat înainte de a fi predat inculpatului A. și pus la dispoziția organelor de urmărire penală la data de 30.08.2018 .

- În luna august 2019, în mod indirect, prin intermediul inculpatei SC C. SRL, a beneficiat lucrări de pavare a curții imobilelor din Șelimbăr, str. x (adresă la care se află atât sediul social al persoanei juridice inculpate, cât și domiciliu faptic al soților inculpați H.) în valoare de 32.986,8 RON

La începutul lunii august 2019 inculpatul A. i-a solicitat martorului-denunțător E. să îi paveze curțile a după imobile casă proprietatea sa situate în Sibiu, I. și Cisnădie, la ieșirea de pe centura ocolitoare. Martorul-denunțător E. a efectuat lucrările în cursul lunii august 2019, materialele fiind achiziționate de martorul-denunțător pe societatea fiului acestuia SC J. SRL iar manopera fiind realizată cu muncitori angajați (cel puțin majoritatea) ai SC B. SRL și utilaje ale aceleiași firme. Inculpatul A. i-a cerut martorului-denunțător E. ca, pentru lucrările efectuate să emită două facturi, pentru fiecare imobil în parte către firma lui. Aferent fiecărei facturi i-a cerut să emită și câte o chitanță de 5.000 de RON care atesta în fals că i-ar fi achitat numerar acei bani. În plus, urma ca după ce emitea facturile, inculpatul A. să plătească sumele de bani aferente, iar martorul-denunțător să retragă bani și să îi returneze. Ca urmare a înțelegerii între martorul-denunțător E. și fiul său SC J. SRL a emis facturile cu numerele 64/30.07.2019 în valoare de 16.993,20 RON, respectiv 65/31.07.2019 în valoare de 15.993,60 RON și chitanțele de câte 5.000 de RON nr. 21/30.07.2019 și nr. 22/31.07.2019 (deși sumele din chitanțe nu au fost niciodată achitate de SC C. SRL). Valoarea facturată a fost apreciată de martorul-denunțător drept mult mai mică decât costurile reale ale materialelor și a manoperei, care s-ar ridica în jurul sumei de 60.000 de RON, în total. Pentru factura de 16.993,20 RON, în data de 26.08.2019 inculpatul A. a virat în contul firmei deschis la K. restul de plată de 12.600 RON și i-a trimis pe L. martorului-denunțător ordinul de plată. Ulterior în aceeași zi l-a sunat de trei ori să îi spună că au intrat banii și să-i scoată și să-i restituie. La data de 30.08.2019, în jurul orei 21:00, așa cum i-a indicat inculpatul A. în convorbirea telefonică purtată în aceeași zi, martorul denunțător E. s-a deplasat la domiciliul inculpatului din Șelimbăr, str. x unde i-a restituit acestuia suma de 5.000 de RON (bani proveniți din resursele proprii). .

Martorul-denunțător E. nu l-a mai contactat pe inculpatul A. pentru a-i remite restul de bani, context în care acesta din urmă, în calitate de administrator judiciar, a solicitat întocmirea de situații specifice și o întâlnire cu denunțătorul.

La data de 30.08.2019, E., asociat unic și administrator al SC B. SRL, societate în reorganizare judiciară, a denunțat faptul că administratorul judiciar A. i-ar fi pretins, cu ocazia întocmirii planului de reorganizare, o sumă de bani echivalentul a 5% din totalul datoriilor pentru care planul de reorganizare a fost întocmit și care se ridica la aproximativ 4.000.000 RON. Din totalul sumei pretinse denunțătorul E. a afirmat că: a remis administratorului judiciar suma de 20.000 de RON în numerar, în martie- aprilie 2017; spre sfârșitul anului 2017 a prestat lucrări de asfaltare în cuantum de 39.746,86 RON în beneficiul SC F. SRL aparținând unui fin al administratorului A., martorul G. contravaloarea lucrărilor fiind achitată ulterior de beneficiar administratorului judiciar; prin SC J. SRL - societate administrată de fiul denunțătorului M., a efectuat la începutul lunii august 2019 lucrări de pavare a două curți aferente imobilelor deținute de A. în Șelimbăr, str. x, lucrări în valoare totală de 32.986,8 RON.

În data de 24.09.2019, conform programării făcute prin poșta electronică, martorul-denunțător E. s-a deplasat la biroul inculpatului A. din Municipiul Sibiu str. x, întâlnirea fiind înregistrată ambiental. În cadrul discuției purtate A. i-a adus la cunoștință denunțătorului că: situațiile întocmite sunt necorespunzătoare și incomplete; că inculpatul a mințit judecătorul sindic spunându-i că procedura se desfășoară conform planului de reorganizare, omițând să încunoștințeze despre datoria de 1.000.000 RON acumulată către ANAF în perioada organizării; că activitatea desfășurată de SC B. SRL este neprofitabilă și că inculpatul a avizat contracte deși nu ar fi trebuit să o facă; că inculpatul a girat tacit activitatea desfășurată, cu toate că, în discuția purtată în data de 24.09.2019 afirmă că are cunoștință despre faptul că încasările debitoarei sunt redirecționate fraudulos către firma SC J. SRL (societate administrată de fiul denunțătorului) în dauna creditorilor, și că nu știe cât mai este dispus să treacă cu vederea aceste aspecte, solicitând refacerea și completarea situațiilor până în data de 27.09.2019 .

În data de 27.09.2019, în cadrul unei discuții telefonice, martorul denunțător E. și inculpatul A. s-au înțeles să se întâlnească pentru a rezolva problema remiterii restului de bani din mita convenită. Între timp, inculpatul a încercat să determine funcționari ANAF să amâne un control sub falsul pretextul că martorul denunțător ar fi plecat

În baza înțelegerii preexistente și a discuțiilor anterioare, la data de 01.10.2019 orele 13:43:10 și 15:12:15, martorul denunțător E. a stabilit să se întâlnească cu inculpatul A. la biroul acestuia din Sibiu, str. x

La data de 01.10.2019, înaintea întâlnirii cu inculpatul A., martorului denunțător i-a fost înmânată suma de 20.000 de euro din fondurile speciale ale D.N.A., constând în 10 bancnote a câte 500 de euro și 150 bancnote a câte 100 euro, seriile fiind consemnate într-un proces-verbal. și fixate prin fotografiere într-o planșă foto .

În aceeași zi, în biroul inculpatului, martorul denunțător E. a intrat în biroul inculpatului A., și-a pus telefonul pe birou, moment în care inculpatul acesta, astfel cum obișnuia la fiecare întâlnire cu martorul denunțător, i-a luat telefonul și l-a dus într-o încăpere alăturată. Martorul denunțător i-a spus inculpatului că i-a adus suma de 20.000 euro cerută. Inculpatul i-a spus să pună banii pe masă iar în discuția care a urmat i-a identificat ce sume ar mai avea de plătit din mita convenită. Apoi inculpatul a luat cei 20.000 euro și după scurt timp a ieșit din birou, revenind după 3-4 minute. .

Din coroborarea înregistrărilor audio-video făcute în mediu ambiental cu procesul-verbal de redare a discuției purtate între inculpatul A. și martorul denunțător E., imaginile înregistrate de camerele de supraveghere ale SC N. SRL și cu procesul-verbal de redare a comunicării purtate în regim SMS de cei doi inculpați-soți a rezultat că, în data de 01.10.2019:

- la ora 16:37:35 martorul denunțător intră în biroul inculpatului A. având asupra sa 20.000 euro

- în intervalul 16:39:42 - 16:39:57 E. scoate suma de bani, o pune pe birou de unde este luată de inculpatul A.

- la ora 16:40:42 inculpatul A. părăsește biroul

- la ora 16:41:48 inculpata D. se deplasează de la autoturism înspre intrarea laterală de acces în imobil, poziționată în proximitatea biroului inculpatului A., unde rămâne până la ora 16:42:52

- la ora 16:43:00 inculpatul A. revine în birou

- în intervalul 16:42:52 - 16:43:45 inculpata D. revine la autoturism, în care se urcă pe bancheta din spate (ora 16:43:49)

- la ora 16:48:08 inculpata D. îi trimite un SMS inculpatului A. cu următorul conținut "OK"

- la ora 16:48:18 inculpatul A. se uită la telefon

- la ora 16:49:11 inculpata D. iese din autoturism și se duce la portbagajul autoturismului, pe care îl deschide (ora 16:49:18)

- la ora 16:50:17 denunțătorul E. părăsește biroul inculpatului A.

- la ora 16:52:23 inculpata D. revine la autoturism și deschide din nou portbagajul .

Cei 20.000 euro au ajuns în posesia soției inculpatului A., inculpata D., care i-a preluat și i-a dus în autoturismul cu nr. de înmatriculare x marca x de culoare albastră parcat în curtea interioară a imobilului în care află și biroul profesional al inculpatului A..

La percheziția autovehiculului efectuată în baza Ordonanței nr. x/P/2019 din 1.10.2019 în trusa medicală a autoturismului a fost identificată suma de 20.000 euro în bancnote cu cupiura de 500, respectiv 100 euro, inculpata D. precizând că are cunoștință despre cuantumul sumei, că reprezintă banii familiei, refuzând să facă alte precizări cu privire la persoana care i-a remis și motivul remiterii sumei de bani.

Cu ocazia verificării seriilor bancnotelor predate de inculpata D. s-a constat că acestea corespund cu cele menționate în cuprinsul procesului-verbal întocmit în cursul aceleiași zile, anterior întâlnirii dintre inculpatul A. și martorul denunțător, sume de bani care au fost puse la dispoziția martorului denunțător de către organele de urmărire penală. .

În schimbul banilor/foloaselor pretinse ca mită, inculpatul A. nu și-a îndeplinit atribuțiile legale prevăzute de art. 5 alin. (1) pct. 66, art. 58 din Legea nr. 85/2014, după cum urmează:

- a manifestat o atitudine permisivă fără a analiza permanent activitatea societății debitoare. Inculpatul a permis încheierea unor contracte prin interpunerea unei alte societăți în relațiile comerciale, SC J. SRL - controlată tot de martorul denunțător, realizându-se în această manieră un circuit care asigura direcționarea contravalorii reale a lucrărilor către societatea terță, debitoarea SC B. SRL încasând de la societatea interpusă doar sume reprezentând contravaloarea chiriei utilajelor, deși SC J. SRL nu deținea utilajele adecvate și nici angajați, aspect relevat în depoziția martorului M.: (. Din documentele puse la dispoziția organelor de urmărire penală în baza Ordonanței nr. x/P/2019 din data de 16.10.2019 rezultă că SC J. SRL a avut relații comerciale declarate cu SC O. SRL de 473.930,63 RON, în timp relațiile comerciale dintre SC B. SRL de la SC J. SRL au fost în valoare de 155.905,47 RON

- atâta timp cât a fost în interesul său, inculpatul a acceptat ca societatea aflată în reorganizare să își folosească resursele materiale și umane fără a fi remunerată pentru lucrările prestate, manieră prin care în mod evident se prejudiciau drepturile creditorilor în sensul celor stabilite art. 58 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2014, aspect care rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii purtate în mediu ambiental în data de 24.09.2019 între inculpat și denunțător:;

- deliberat a permis și girat acest gen de relații comerciale, avizând retroactiv contractele încheiate în perioada de reorganizare de societatea debitoare, încălcând obligația de avizare prealabilă prevăzută de art. 5 alin. (1) pct. 66 lit. b) din Legea nr. 85/2014, așa cum rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii purtate în mediu ambiental în data de 24.09.2019. Deși a identificat probleme în activitatea desfășurată de societatea aflată în reorganizare, după remiterea sumei de 20.000 de euro inculpatul i-a înmânat martorului denunțător contractele avizate

- în mod constant a ținut să-i reamintească martorului-denunțător faptul că de la aprobarea planului de reorganizare a beneficiat de protecție din partea lui, că fără ajutorul lui soarta societății este una sigură și anume intrarea în faliment,

- nu a avizat prealabil măsurile luate de administratorul special în legătură cu activitatea societății (încheierea de contracte, plăți efectuate), încălcând obligația de avizare prealabilă prevăzută de art. 5 alin. (1) pct. 66 lit. b) din Legea nr. 85/2014,

- deși a constatat nereguli în activitatea desfășurată de administratorul special, inculpatul A. nu a luat nicio măsură.

Dacă în data de 24.09.2019, cum s-a arătat anterior, inculpatul A. i-a enumerat martorului denunțător E. neregulile identificate în activitatea debitoarei SC B. SRL, solicitându-i date suplimentare despre încasările SC J. SRL, în data de 1.10.2019 inculpatul i-a remis acestuia contractele avizate, deși martorul denunțător a arătat încă de la începutul discuției că nu a adus actele solicitate, ci doar suma de bani pretinsă .

- a impus ca resursele umane și materiale ale societății SC B. SRL să fie folosite în interesul său personal fără încasarea contravalorii prestațiilor, măsuri de asemenea păgubitoare pentru creditori, prin efectuarea unor lucrări de asfaltare în beneficiul SC F. SRL și de pavare la imobile din proprietatea sa

- a permis acumularea de datorii și a întocmit rapoartele de activitate menționând în cuprinsul acestora date nereale și omițând să comunice judecătorului sindic situația reală a societății debitoare, încălcând obligația prevăzută de art. 59 din Legea nr. 85/2014 .

În cuprinsul Raportului de activitate nr. 17, înregistrat sub nr. x/01.06.2019 și depus la dosarul de reorganizare la termenul din data de 5.06.2019, inculpatul A. afirmă că "S-au efectuat integral plata primelor 8 rate din planul de reorganizare judiciară în conformitate cu programului de plăți.", faptul că "Rata nr. 8 scadentă la data de 31.03.2019 în valoare de 54.172,50 s-a achitat integral după data de 31.03.2019" dar și că "Rata nr. scadentă la data de 30.06.2019 în valoare totală de 54.172,50 s-a achitat parțial (aprox. 50%) până la data întocmirii prezentului raport." . Probatoriul scriptic administrat a dovedit însă că: referitor la rata nr. 8, în dosarul ridicat cu ocazia percheziției domiciliare din biroul inculpatului A., a fost identificată adresa nr. x/04.06.2019 emisă de K. în care se arată că la data de 29.05.2019 a fost încasată doar parțial rata cu nr. VIII, respectiv suma de 51.513 RON; cu privire la rata 9 inculpatul A. a autorizat K. să încaseze această rată abia la data de 31.05.2019, prin adresa nr. x/31.05.2019

În perioada 29.05.2017 - 01.06.2019, în cuprinsul Rapoartelor de activitate nr. 10-17 inculpatul A. a reținut că societatea a plătit "parțial datorii curente către bugetul de stat și furnizori" deși avea cunoștință că activitatea desfășurată de debitoarea SC B. SRL prejudicia grav Bugetul de Stat prin neplata contribuțiilor, permițând acumularea unei datorii de aproximativ 1.000.000 de RON .

De asemenea, din înscrisurile transmise de A.N.A.F. - A.J.F.P.S. Sibiu prin adresa nr. x/23.10.2019 rezultă că de la momentul aprobării planului de reorganizare, 1.02.2017 și până la data de 30.09.2019 SC B. SRL a acumulat obligații restante în sumă de 833,587 RON.

- A eludat dispozițiile legale (art. 143 din Legea nr. 85/2014) incidente în situația nerespectării planului de reorganizare sau a acumulării de noi datorii către creditorii din cadrul procedurii de insolvență

În încercarea de a-l determina pe E. să-i plătească sumele de bani pretinse, inculpatul A. a folosit în interes personal informațiile cunoscute cu privire la situația financiară a debitoarei SC B. SRL, aducând mereu în discuție iminența intrării în faliment .

B. Cu privire la acuzațiile constând în săvârșirea infracțiunilor de spălare de bani prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), instanța de fond a constatat că pentru a disimula proveniența ilicită a banilor și foloaselor materiale care au făcu obiectul mitei analizate la punctul anterior, inculpatul A., cu complicitatea soției-inculpate D., a interpus în mecanismul financiar SC C. SRL administrată de inculpată. De către și către această persoană s-au emis facturi fiscale care să creeze aparența unor relații comerciale valide, respectiv în interesul acestei persoane au fost folosiți banii.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice coroborate cu probatoriul scriptic și testimonial (declarațiile martorilor G., P.) a rezultat că inculpatul A. este implicat în administrarea inculpatei C. SRL, societate în care asociați sunt membrii familiei sale: inculpata D. (40%), fiica Q. (30%) și fiul R. (30%).

Persoana juridică inculpată C. SRL are sediul social declarat în Șelimbăr, str. x, jud. Sibiu, în același timp domiciliul familiei inculpaților H..

Începând cu data de 31.07.2007 administratorul societății este inculpata D., obiectul principal de activitate, producător de venituri constituindu-l închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate.

În ceea ce privește lucrările de asfaltare efectuate de SC B. SRL la punctul de lucru al SC F. SRL în valoare de 39.746,86 RON în vederea încasării sumei de bani reprezentând obiectul material al infracțiunii de luare de mită, inculpatul A. l-a determinat pe administratorul SC F. SRL, martorul G., să întocmească documente care să ateste în fals derularea unor relații comerciale licite între societatea acestuia și SC C. SRL controlată de inculpat.

Profitând de o înțelegere anterioară privind un ajutor al inculpatului pentru implementarea unui proiect finanțat din fonduri europene pentru care martorul G. i-ar fi datorat suma de 6.000 de euro, după întocmirea situației de lucrări de către SC B. SRL, inculpatul A. a întocmit CONTRACTUL DE PRESTĂRI SERVICII nr. 2/01.06.2014 în care, pe lângă suma negociată anterior pentru implementarea proiectului, a adăugat suma de bani conform decontului întocmit de SC B. SRL. Astfel, la suma de 6.000 euro menționată inițial în draftul contractului de prestări servicii inculpatul A. a adiționat suma de 39.746,86 RON din devizul de lucrare întocmit de executantul SC B. SRL, rezultând suma de 13.200 de euro.

Atât contractul, cât și factura seria x nr. x din 20.12.2017 au fost semnate de inculpatul A., iar cei 13.200 euro au fost plătiți de SC F. SRL în contul SC C. SRL în tranșe, în perioada 22.12.2017-10.10.2018.

În ceea ce privește parte din suma de bani solicitată cu titlul de mită și de care a beneficiat în mod direct SC C. SRL constând în lucrări de pavare a curții imobilelor care reprezintă sediul social al societății, inculpatul A. a simulat derularea unor relații comerciale licite, prin determinarea martorului denunțător E. ca o societate terță aparținând fiului acestuia, martorul denunțător M. să emită două facturi, pentru ca, ulterior să fie simulată o plată efectivă a acestora.

După emiterea de către SC J. SRL a facturilor cu numerele 64/30.07.2019 în valoare de 16.993,20 RON, respectiv 65/31.07.2019 în valoare de 15.993,60 RON, inculpatul A. a solicitat emiterea a două chitanțe care aparent să ateste plata parțială, în numerar, a sumei de 5.000 de RON pentru fiecare factură.

Deși SC J. SRL a emis chitanțele nr. 21/30.07.2019 în valoare de 5.000 de RON și nr. 22/31.07.2019 în valoare de 5.000 de RON, sumele cuprinse în documentele contabile nu au fost niciodată achitate de SC C. SRL.

Întrucât sumele de bani înscrise în fiecare din cele două facturi nu permiteau plata totală în numerar, inculpatul A. a impus ca, pe măsură ce SC C. SRL efectua plata prin virament bancar, martorul denunțător E. să îi restituie în numerar banii virați.

La data de 19.08.2019 SC C. SRL a efectuat prin virament bancar plata sumei de 11.993 RON reprezentând rest de plată aferent facturii nr. x/30.07.2019, din care martorul denunțător i-a restituit la data de 30.08.2019 suma de 5.000 de RON.

În cadrul discuției purtate în data de 01.10.2019 și monitorizată în mediu ambiental, după remiterea sumei de 20.000 de euro inculpatul A. i-a atras atenția martorului denunțător cu privire la faptul că încă mai trebuie rezolvată problema celor două facturi, respectiv restituirea diferenței de sumă achitată prin transfer bancar la data de 19.08.2019, achitarea integrală a facturii nr. x/31.07.2019 și restituirea acestei sume de bani.

Situația de fapt reținută de prima instanță a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor S., G., M. T., E., U., P., V., W. administrate în fața instanței confirmă acuzațiile și concordă cu aceleași mijloace de probă administrate la urmărirea penală.

Împotriva sentinței mai sus menționate, a declarat apel, printre alții și inculpatul A., ce a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul legalității, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei urmând să se dispună cu privire la acesta, o soluție de condamnare la o pedeapsa rezultantă redusă cu o treime prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., fiind întrunite toate condițiile legale pentru a opera cauza legală de reducere a pedepsei.

În susținerea cererii de apel formulate, inculpatul a susținut că sentința penală pronunțată de către Tribunalul Sibiu a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 374 alin. (4), art. 375, și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., în ceea ce îl privește.

La termenul din data de 10.02,2020, instanța de fond a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., aducând la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., adică posibilitatea de a opta pentru judecarea cauzei în procedura abreviată.

Astfel acesta a arătat că și-a manifestat în mod expres această opțiune, sens în care la același termen a dat o declarație care îndeplinea toate exigentele formale și substanțiale prevăzute de art. 374 alin. (4) raportat la art. 375 din C. proc. pen., în sensul că a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa, a fost de acord ca judecata sa aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de parți, a fost de acord cu încadrarea juridica a faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și nu au propus alte probe.

Cu prilejul ascultării, instanța de fond și procurorul nu au avut obiecțiuni cu privire la conținutul declarației, nu au pus întrebări suplimentare și nu au solicitat detalii apte să conducă la o altă concluzie în ceea ce privește opțiunea inculpatului.

Mai mult decât atât, procurorul de ședință a pus concluzii de admitere a cererii de judecare a cauzei în procedura simplificată, fapt consemnat în încheierea de ședință, însă prima instanța a respins cererea de judecare a cauzei în aceasta procedură, pe baza unor considerente ce sunt rezultatul unei interpretări eronate a dispozițiilor incidente în cauză.

Pe baza unor aserțiuni de natura doctrinara, care reprezintă o opinie singulară, Tribunalul Sibiu a apreciat nelegal că cererea nu este admisibilă de vreme ce, A. nu a recunoscut și activitatea pretins infracțională a soției sale.

Cu privire la acest aspect, inculpatul a precizat că practica judiciară este constantă în sensul admiterii cererilor de judecare în procedura abreviată chiar în cazul infracțiunilor săvârșite în coparticipare penală. Textele legale incidente în cauză nu condiționează admisibilitatea cererii de recunoaștere a faptelor reținute în sarcina celorlalți coparticipanți, chiar în situația în care există coautorat în cauză, în mod constant, opțiunea diferită a coinculpaților într-o cauză unică, privind modalitatea de desfășurare a procedurii cercetării judecătorești, nu atrage imposibilitatea judecării cauzei în mod diferit, atât cu privire la inculpații care apelează la procedura simplificată, iar în caz de admitere cererii se dispune disjungerea cauzei și pronunțarea unei soluții, simultan cu judecarea cauzei după procedura în prima instanță.

Totodată, inculpatul a arătat că motivele de critică formulate se bazează inclusiv pe interpretarea literală a dispozițiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen., în care se menționează "..recunoaște faptele reținute în sarcina sa..." și nu a celorlalți coinculpați, fiind incident principiul răspunderii personale a inculpaților pentru faptele săvârșite. În acest sens, indiferent de faptul că în cauză a fost trimisă în judecată și soția subsemnatului, gradul de rudenie nu prezintă aptitudinea de a înfrânge principiu) răspunderii personale.

În plus, în cauză susține inculpatul că s-au încălcat dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., în sensul că instanța avea obligația să dispună reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în cazul pedepsei închisorii dacă a reținut aceeași stare de fapt ca cea recunoscută de inculpat, chiar când cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată a fost respinsă.

Baza factuală reținută de instanța de fond pentru a dispune soluția de condamnare a acestuia este identică cu cea menționată în actul de sesizare al instanței, pe care a recunoscut-o necondiționat. Toate argumentele evocate de acuzare au fost preluate fără nicio rezervă de prima instanță, considerentele având corespondent în aceleași probe invocate de Ministerul Public.

Mai mult decât atât, după respingerea cererii de judecare în procedura abreviată nu s-au mai administrat probe noi cu privire la vinovăția subsemnatului, probe din care să rezulte o stare de fapt diferită de cea avută în vedere cu ocazia redactării rechizitoriului. De asemenea, A. a menționat că, deși, avea posibilitatea procedurală de a solicita probe noi în apărare, după respingerea cererii de judecare a cauzei în procedura simplificată, în fapt, nu a beneficiat de această opțiune, singurele probe solicitate și admise de instanță, fiind cele în circumstanțiere.

Prin Decizia penală nr. 732 din 03 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., printre altele, a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 31/05.05.2020 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr. x/2019

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a reținut următoarele:

- Referitor la apelul declarat de inculpatul A., instanța de control judiciar a arătat, cu privire la atitudinea procesuală manifestată de inculpat în cursul procedurilor judiciare, că privilegiul neincriminării (în considerarea dispozițiilor art. 109 alin. (3) C. proc. pen.) nu poate constitui o imputare adusă comportamentului procesual al acestuia, obligația de a dovedi faptele și elementele de tipicitate cu privire la fiecare dintre acuzațiile aduse revenind acuzării potrivit dispozițiilor 100 C. proc. pen. și prezumției de nevinovăție reglementat de art. 4 C. proc. pen.

A precizat instanța de apel faptul că argumentele primei instanțe referitoare la atitudinea procesuală a inculpatului A. pe parcursul procedurii urmăririi penale și camerei preliminare, pentru a justifica respingerea solicitării acestuia de aplicare a procedurii simplificate, excede principiilor și drepturilor recunoscute legal persoanelor acuzate în verificarea temeiniciei acuzațiilor formulate cu privire la aceștia.

Atitudinea procesuală recunoscută de legiuitor de a nu declara în fața autorităților judiciare de care poate beneficia acuzatul, izvorăște din libertatea de exprimare garantată de Constituție precum și din art. 17 pct. 3 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice ratificat prin Decretul 212/1974, fiind vorba și de un privilegiu împotriva auto-incriminării. Sarcina administrării probelor în procesul penal revine în esență, organului de urmărire penală și instanței de judecată iar exprimarea unei atari opțiuni nu poate fi interpretată în defavoarea persoanelor acuzate.

Totodată, instanța de fond a mai reținut și împrejurarea că inculpatul A. a declarat inițial în fața instanței că recunoaște în integralitate acuzațiile care i se aduc însă doar cu privire la contribuția sa personală, negând orice implicare a coinculpatei D..

Ulterior, în dezbaterile asupra fondului cauzei și prin concluziile scrise, a formulat apărări în susținerea unei soluții de achitare cu privire la infracțiunea de spălare de bani.

Inculpata D. și inculpata SC C. SRL au negat în mod constant acuzațiile.

Astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că acest ansamblu situațional a determinat instanța de fond, în esență, să respingă cererea de aplicare a dispozițiilor procedurii simplificate.

Cu privire la reținerea împrejurării că în dezbaterile asupra fondului cauzei și prin concluziile scrise, inculpatul A. a formulat apărări în susținerea unei soluții de achitare cu privire la infracțiunea de spălare de bani, Curtea de Apel a precizat că dreptul la apărare, mai ales în contextul respingerii solicitării inculpatului de aplicare a procedurii simplificate încă de la primul termen de judecată, nu poate constitui și nu poate fi interpretat în defavoarea acestuia.

Apărarea în cursul procesului penal este un drept și nu o obligație a inculpatului, iar statul este obligat să-i asigure dreptul la apărare. Prin apărare, inculpatul sau apărătorul desfășoară toate acțiunile pe care le consideră necesare pentru respingerea acuzării, încât acestea să determine fie achitarea sa, fie o sancțiune mai ușoară. Toate aceste demersuri ale inculpatului A. au fost justificate pe fondul efectuării cercetării judecătorești de către jurisdicția inferioară.

Cu referire la critica inculpatului apelant A. referitoare la respingerea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. pentru motivul redat anterior, instanța de apel a arătat că în Decizia Curții Constituționale nr. 759 din 28 noiembrie 2019, publicată în M.Of. nr. 172 din 2 martie 2020 se reține: "Pct. 16. Curtea a statuat că reducerea limitelor speciale de pedeapsă ca urmare a recunoașterii învinuirii nu poate fi convertită într-un drept fundamental, ci reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor, potrivit politicii sale penale, în anumite condiții, printre care se numără și recunoașterea în totalitate a faptelor reținute în sarcina inculpatului, tocmai caracterul integral al recunoașterii învinuirii fiind cel care face inutilă efectuarea cercetării judecătorești, așa cum este reglementată aceasta de dispozițiile art. 374 alin. (5) - (10) din actualul C. proc. pen.. Având în vedere efectele procedurii de judecată simplificate, instanța poate respinge, în baza unor criterii obiective și rezonabile, cererea formulată de inculpat, întrucât, indiferent că recunoașterea învinuirii este totală sau parțială, ceea ce prevalează este existența unui proces echitabil, despre care nu se poate vorbi în măsura în care se neagă principiul aflării adevărului. Prin urmare, nu simpla recunoaștere a învinuirii, chiar și integrală, este determinantă pentru a se da eficiență unui proces echitabil desfășurat în limitele legalității și imparțialității, aceasta constituind doar o condiție procedurală, ci stabilirea vinovăției inculpatului cu privire la faptele reținute în sarcina sa."

În același sens, Curtea de Apel Alba Iulia a făcut referire și la punctul de vedere exprimat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii în Decizia nr. 4 din 11 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 3 iulie 2019, în care s-a pronunțat ca urmare a constatării unei practici neunitare cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. vizând posibilitatea pronunțării unei soluții de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) și c) din același cod:

"(...) având în vedere că, potrivit prescripțiilor normative ce reglementează procedura în cazul recunoașterii învinuirii, pentru aplicarea acesteia este imperios necesar ca inculpatul să accepte integral și necondiționat faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu sau, după caz, prin încheierea pronunțată potrivit art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din C. proc. pen., sub aspectul tuturor elementelor de ordin obiectiv și subiectiv [condiție reglementată de art. 349 alin. (2) teza a II-a și art. 374 alin. (4) teza finală din C. proc. pen..], dar și ca instanța să aprecieze că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei [cerință prevăzută de art. 349 alin. (2) teza a III-a din C. proc. pen..], în situația admiterii cererii și judecării cauzei într-o asemenea procedură, instanța, la finalul cercetării judecătorești realizate potrivit art. 377 alin. (1) - (4) din C. proc. pen., nu va putea pronunța o hotărâre de achitare întemeiată pe prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a și lit. c) din același cod."

O interpretare literară și teleologică (stabilirea sensului actului interpretat după scopul urmărit de emitent) a dispozițiilor penale în materia procedurii simplificate au impus reiterarea procedurii și a conținutului dispozițiilor legale:

Potrivit dispozițiilor art. 374 alin. (2) C. proc. pen.: "Președintele explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce, îl înștiințează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, precum și cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpaților, persoanei vătămate, celorlalte părți, martorilor, experților și de a da explicații în tot cursul cercetării judecătorești, când socotește că este necesar."

Dispozițiile legale prevăd în conținutul art. 374 alin. (4) C. proc. pen.: "În cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți și de persoana vătămată, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10)."

Conform art. 375 C. proc. pen. (procedura în cazul recunoașterii învinuirii): "(1) Dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4), instanța procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului și ale celorlalte părți, se pronunță asupra cererii."

Potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen..: "Când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1), (11) și (2), (...) iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.(...)"

Raportat la formularea legiuitorului din conținutul art. 374 alin. (4) C. proc. pen., instanța de apel a reținut că aplicarea acesteia este condiționată de recunoașterea în totalitate a faptelor reținute în sarcina inculpatului, extinderea recunoașterii și a aspectelor referitoare la o altă persoană acuzată, ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce nu este permis. Din perspectiva scopului adoptării de către legiuitor a acestei proceduri, comportamentul inculpatului s-a grefat dispozițiilor penale și condițiilor de formă ce trebuie îndeplinite pentru a fi incidentă procedura simplificată.

Sub alt aspect, în completarea argumentelor, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a menționat că în ipoteza trimiterii în judecată în cadrul aceluiași dosar penal a mai multor persoane, din care doar una dintre acestea a uzat de procedura simplificată, judecătorul poate dispune disjungerea cauzei în raport de acesta și judecarea sa separată. Ulterior, această persoană poate fi ascultată în procesul celorlalți inculpați, însă nu va mai avea calitatea de inculpat iar depoziția sa va fi asimilată unui martor al acuzării. În aceste condiții îi sunt incidente de facto, regulile statornicite de art. 117 lit. a) și b) C. proc. pen. mai ales în circumstanțele în care el nu mai are calitate procesuală în procesul penal dedus judecății, în consecință având dreptul să refuze să dea declarații în situația în care:

a) soțul, ascendenții și descendenții în linie directă, precum și frații și surorile suspectului sau inculpatului;

b) persoanele care au avut calitatea de soț al suspectului sau al inculpatului.

Prin Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 837 din 23 octombrie 2017, Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă cuprinsă în prezentul alineat, lit. a) și lit. b), care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți, este neconstituțională.

În alin. (4) al aceluiași articol se prevede:"Persoana care îndeplinește una dintre calitățile prevăzute la alin. (1) în raport cu unul dintre suspecți sau inculpați este scutită de obligația de a depune mărturie și împotriva celorlalți suspecți sau inculpați, în cazul în care declarația sa nu poate fi limitată doar la aceștia din urmă".

Dacă s-ar adopta interpretarea dată de instanța de fond atunci ar dobândi caracter arbitrar aplicarea egală și echidistantă a normei juridice similar unor situații deduse judecății, ceea ce ar contraveni principiilor aplicării unitare a normei juridice.

Nu în ultimul rând, instanța de control judiciar a menționat că la termenul la care inculpatul A. a solicitat aplicarea procedurii simplificate (10.02.2020) reprezentantul Ministerului Public, a menționat faptul că:

"în condițiile în care inculpatul a precizat că