ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 484 din data de 26 noiembrie 2019 a Tribunalului Constanța, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (6 acte materiale), întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale), întrucât fapta nu există.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 322 în referire la art. 321 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (30 de acte materiale), întrucât fapta nu există.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. pentru infracțiunea de complicitate la delapidare, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. în referire la art. 295 din C. pen. raportat la art. 308 din C. pen., întrucât fapta nu există.

S-a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre, având în vedere toate mijloacele de probă administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpata A. era director executiv la Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța din anul 2001. În virtutea acestei calități, în anul 2017, a semnat două contracte de prestări servicii cu B., reprezentată de președinte C., în calitate de prestator, pentru organizarea a două workshop-uri ce vizau dezbaterea modificărilor legislative ce au avut loc în anul în curs, unul referitor la insolvență și altul referitor la criteriile de evaluare a activității personalului din subordine.

B. a fost condusă de C. și a fost înființată în conformitate cu prevederile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații și are ca obiect de activitate formarea profesională, iar potrivit art. 22 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 2066/2008 aceasta avea dreptul să organizeze ateliere de tip workshop.

Inculpata D. ocupa funcția de director executiv adjunct în cadrul Serviciul Public de Impozite și Taxe și era desemnata să aplice viza de control financiar preventiv.

După cu reiese din volumul II d.u.p. și din declarațiile inculpaților, date în fața instanței, tematica pentru cele două workshop-uri a fost stabilită de inculpata A., precum și lista participanților și perioada de desfășurare.

Aceasta sarcină a fost preluata de inculpata E., ce îndeplinea funcția de șef serviciu Resurse Umane, în cadrul Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța din anul 2013 și care avea obligația de a face demersuri în vederea achiziționării unui workshop având ca tematică Debitorul în procedura insolvenței.

În acest sens a fost elaborat un referat de necesitate nr. x/20.10.2017, în urma consultării pe piață a valorii estimate a se cheltui cu achiziționarea workshop-ului, respectiv aceea de 31.500 RON, pentru 12 participanți, semnat de F. și avizat de Șef serviciu financiar-contabil - G., Șef Serviciu Achiziții Publice - H., Șef serviciu resurse umane - E. și aprobat de Director executiv A. și avizat de Director Executiv Adjunct D..

După aprobarea referatului de necesitate, s-a întocmit o notă justificativă de către angajata I., avizat de Serviciul Contabilitate, Serviciul Achiziții Publice și aprobat de Director executiv A., în care se specifica faptul că, prezenta achiziție se face în conformitate cu Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, iar costul aferent acestui whorkshop este prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al anului 2017. De asemenea, a mai fost întocmită o notă justificativă, în care se menționau motivele ce au condus la alegerea B. "Consiliul pentru Promovarea Formării Profesionale, ce a fost întocmită și aprobată de aceleași persoane.

A fost contactată B., reprezentată de președinte C., care a făcut o ofertă de preț workshop, în care a menționat la rubrica Trainer, inculpatul C., pentru un program de 4 zile ce urma să se desfășoare în perioada 2.11-5.11.2017 la Cetatea de Balta, județul Alba și un preț de 31.500 RON pentru 12 participanți.

În aceste condiții, a fost încheiat și semnat contractul de prestări servicii de formare profesională nr. x/25.10.2017, de către Serviciul Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local Constanța, prin reprezentant legal Director Executiv A. și B., reprezentată de președinte C., pe de altă parte. Contractul mai poartă și semnătura Directorului executive adjunct D., Șef Serviciu Financiar Contabil, G., Compartiment de specialitate, E. și Șef serviciu Achiziții publice, H..

Din obligațiile contractuale pentru organizator, s-a remarcat una privind asigurarea unui trainer, în susținerea workshop-ului și alta de a pune la dispoziție, la final, certificate de participare.

La aceeași dată, 25.10.2017, Serviciul Resurse Umane a emis propunerea de angajare a unei cheltuieli în limita creditelor bugetare pentru suma de 31.500 RON, fiind semnată de inculpata E., de la Compartimentul de specialitate, de Compartimentul de contabilitate, purtând viza de control financiar preventiv, ce intra în atribuția Directorului Executiv Adjunct, inculpata D. și a fost semnată de ordonatorul de credite, inculpata A., fiind emis de Compartimentul de specialitate și un angajament bugetar individual pentru aceeași sumă.

La data de 31.10.2017 a fost emisă Ordonanțarea de plată nr. x, de către ordonatorul de credite inculpata A., iar B. a emis, la aceeași dată, factura nr. x/31.10.2017 pentru programul whorkshop cu tema Debitorul în procedura insolvenței, din perioada 2-5.11.2017, ce purta viza Bun de plată, aplicată de Serviciul Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local Constanța și semnătura inculpatei E..

La data de 2.11.2017, cele 12 persoane ce erau menționate în lista de participare la whorkshop au efectuat deplasarea către Alba Iulia, fără a fi însoțiți și de inculpatul C., care în acea dimineață a discutat cu inculpata A. și a invocat anumite probleme personale care îl impiedică să fie prezent în prima zi.

Deplasarea s-a făcut cu mașinile personale, dar și cu mașina instituției, iar martorul J. a primit de la inculpatul C. materialele necesare desfășurării întâlnirii planificate, dar și un card bancar, aferent contului curent al B. pentru a se extrage diverse sume de bani de la mai multe ATM-uri, pentru cheltuielile ce intervin, ceea ce s-a și întâmplat. Au fost cazați la Castelul Ț., iar în fiecare zi au fost însoțiți de numitul K., reprezentant al Cramei Ț., care le-a prezentat cum funcționează o societate și cu ce probleme se confruntă, au vizitat Crama Ț. și au fost discuții libere între participanți.

Inculpatul C. a încunoștințat pe J. că nu va mai veni la Cetatea de Baltă, însă participanții au stat pe toată durata 2 - 5.11.2017 și au avut discuții libere, fără a fi purtate într-un cadru organizat, pe tema insolvenței, mediate de K. și toți participanții au făcut excursii în zonă.

S-a reținut că inculpata A. are calitatea de formator încă din data de 23.10.2009, conform certificatului de absolvire aflat la dosar, aceasta a fost prezentă pe toata durata whorkshop-ului alături de ceilalți participanți, fără a fi puse la dispoziție materialele aduse la momentul plecării de către inculpatul C..

La întoarcerea la Constanța, participanții au primit diplome de participare la programul de formare profesională desfășurat la Alba, diplome ce au fost primite de Serviciul Resurse Umane și înmânate celor nominalizați.

La dosar se regăsesc și angajamente semnate de participanți, în care aceștia se obligă să își desfășoare activitatea timp de 2 luni și 20 de zile de la absolvirea workshop-ului, în caz contrar având obligația de a restitui cheltuielile efectuate pentru perfecționare, precum și drepturile salariale primate în perioada de perfecționare.

La data de 19 decembrie 2017, a avut loc cel de-al doilea workshop la sediul Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța, ce îi viza pe toți cei 18 șefi de departamente, cu privire la modul de calcul, în cazul fișelor de evaluare întocmite pentru angajați, la final de an.

Din declarațiile inculpaților și persoanelor participante a reieșit că acest workshop s-a derulat într-o încăpere de la sediul Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța, în data de 19.12.2017, pe parcursul unei zile, însă participanții nu au stat pe întreaga durată a expunerii tematicii, ci aceștia și-au văzut și de activitățile curente, mai ales că era final de an, când este o perioadă mai aglomerată. Lucrările au fost coordonate de inculpatul C., în calitate de formator, însă nici acesta nu a rămas în locație pe parcursul întregii zile.

Din obligațiile contractuale pentru organizator, s-au remarcat cele privind asigurarea unui trainer, în susținerea workshop-ului și alta de a pune la dispoziție, la final, certificate de participare.

Din documentele aflate la dosar, vol II d.u.p. reiese că, la data de 14.12.2017, a fost elaborat un referat de necesitate de angajata L., avizat de Șef Serviciu Achiziții Publice H., Șef Serviciu resurse umane E., Șef Serviciu Contabilitate G. și aprobat de Director Executiv A. și Director Executiv adjunct D. și care se referă la organizarea un workshop având ca tematică Abilități de organizare și leadership, valoarea estimată ce se poate cheltui fiind de 4500 RON fără TVA, respectiv 250 RON/participant, la care s-a atașat și lista participanților.

La data de 15.12.2017 a fost întocmită o notă justificativă, elaborate de angajata M., ca urmare a aprobării referatului de necesitate, aprobată de directorul executiv, avizată de Șef serviciu contabilitate și Șef serviciu achiziții publice și tot la aceeași dată a fost întocmită nota justificativă prin care se motiva decizia de a se organiza respectivul whorkshop, aprobată de directorul executive A..

La data de 18.02.2017 a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. x de către Serviciul Impozite, Taxe și alte Venituri al Bugetului Local Constanța, prin reprezentant legal Director Executiv A. și B., reprezentată de președinte C., obiectul contractului constituindu-l organizarea unui whorkshop contra sumei de 4500 RON, fiind atașată o listă cu 18 persoane participante.

De asemenea, la dosar se mai regăsește documentul propunere de angajare a unei cheltuieli în limita creditelor bugetare nr. x din data de 18.12.2017, angajamentul bugetar individual emis la aceeași dată pentru suma de 4500 RON, semnat de ordonatorul de credite A. și ordonanțarea de plată aferentă acestei sume semnată de E. - Compartimentul de specialitate, Compartimentul contabilitate, viza de control financiar preventiv aplicată de inculpata D. și semnătura directorului executiv A., în calitate de ordonator de credite.

La data de 19.12.2017 a fost emisă factura nr. x/19.12.2017 de către B., reprezentată de președinte C., ce are pe verso mențiunea Bun de plată și semnătura inculpatei E., iar ordinul de plată pentru această sumă, nr. 1534, a fost emis la data de 21.12.2017.

Ca în cazul precedent, au fost semnate de toți participanții angajamente, în care se obligau să restituie contravaloarea cheltuielilor pentru perfecționare în cazul în care nu vor mai lucra în cadrul Serviciul Public de Impozite și Taxe, în următoarele 20 de zile.

Există la dosar și acceptul B. de a organiza la data de 19.12.2017 acest workshop și mai multe diplome de participare ce au fost asigurate participanților.

În rechizitoriu s-a reținut că, în intervalul noiembrie - decembrie 2017, cu rea credință, inculpata A. și-a îndeplinit în mod defectuos acte ce țin de atribuțiile de serviciu, acelea de director executiv/ordonator de credite al Serviciului Public de Impozite și Taxe Constanța (Serviciul Public de Impozite și Taxe), în legătură cu derularea ilegală și fictivă a două contracte încheiate între Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța, prin director executiv A., în calitate de achizitor, și B., reprezentată de președinte C., în calitate de prestator, având ca obiect prestarea unor servicii constând în organizarea de seminarii de formare profesională de tip formală (intitulate impropriu workshop) pentru angajații Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța, servicii care au fost contractate și plătite ilegal de către Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța, în condițiile în care B. nu era autorizată să ofere servicii de formare profesională, iar serviciile nu au fost prestate în fapt (nefiind prezent niciun formator/lector, neexistând vreun program sau suport de curs prelucrat de către acesta), ceea ce a condus la efectuarea unor plăți ilegale ce constituie prejudiciu pentru Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța și totodată un folos necuvenit pentru B. care nu era autorizată de Autoritatea Națională pentru Calificări ca furnizor de servicii de formare profesională, iar serviciile nu au fost prestate în fapt.

Aceasta acuzație adusă inculpatei A. pleacă de la premiza că președintele B., și-a luat angajamentul de a oferi serviciile necesare organizării unor seminarii de formare profesională și nu workshop, așa cum s-a stipulat în contract și, prin urmare, prestația a fost una incompletă sau inexistentă, încercând să se mascheze printr-un workshop un seminar, când în realitate era vorba de o formă de pregătire elaborată, ce necesita un formator/lector.

S-a susținut că acest aspect ar fi fost unanim acceptat de semnatarii contractului, respectiv de directorul executiv A. și de inculpatul C., însă, în cazul de față, din clauzele contractelor încheiate reiese că obiectul acestora îl reprezenta organizarea unui workshop, cu o tematică aleasă de Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța și pentru care trebuia pus la dispoziție un trainer pe toata durata desfășurării workshop-ului.

Instanța de fond a reținut că nicio normă legală nu interzicea organizarea unui workshop pentru angajații de la Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța, de către o asociație profesională, asemenea celei deținută de inculpatul C., prin urmare nu se poate înțelege pe ce teză se bazează acuzarea, pentru a afirma că, în realitate, era vorba de un seminar mascat de un workshop, din moment ce, în accepțiunea H.G. nr. 1066/2008 pentru aprobarea normelor privind formarea profesională a funcționarilor publici, sunt permise ca forme de pregătire profesională de tip formală și ateliere de tip workshop, team-building sau training și pot fi încadrate în alte forme de pregătire profesională.

Conceptul de workshop presupune o metodă de formare profesională având la bază concepte de educație nonformală și care presupune învățarea în contexte nonformale, în cadrul unei activități planificate, cu obiective de învățare, care nu urmează strict o programă anume, poate să difere ca durată și se finalizează cu eliberarea unui certificate de participare, nu a unui certificat de calificare, cum este cazul cursurilor de calificare organizate de Ministerul Educației și Ministerului Muncii.

Cert este că, în ambele situații, angajații Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța, ce au figurat în lista de participare au și participat la workshop, fie în altă localitate, în județul Alba, fie la sediul Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța, au primit certificate de participare, despre care nu se poate susține că au fost emise în fals de către organizator, doar pentru că participanții au asistat cu intermitențe pe toata durata cursului de formare sau formatorul a fost altul decât cel cunoscut de participant, iar inculpatul C. nu a participat personal la primul workshop.

Pe de altă parte, conform contractului, B. nu și-a luat angajamentul că va desfășura altă formă de pregătire profesională decât de tip workshop și nici că inculpatul C. va avea exclusivitate, în calitate de trainer/formator.

S-a mai reținut în rechizitoriu că au fost efectuate plăți ilegale de către Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța, cu ajutorul inculpatului C., președintele B., care a facturat prestarea unor servicii de formare profesională pentru care nu era autorizat să le presteze și pe care nici nu le prestase în fapt, precum și cu ajutorul inculpatelor D., director executiv adjunct al Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța, responsabil cu controlul financiar preventiv propriu, care a semnat contractele având ca obiect prestarea unor servicii de formare profesională cu o entitate care nu avea autorizare pentru derularea unor astfel de servicii și a ordonanțat la plată în mod fraudulos servicii neprestate în fapt și pentru care nu existau documente justificative la dosar și E., șefa compartimentului de specialitate "Resurse Umane" din cadrul Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța, compartiment beneficiar al serviciului de formare profesională, care a ordonanțat la plată servicii neprestate și care a atestat realitatea prestării serviciilor prin mențiune bun de plată de pe facturi.

După cum reiese din declarațiile martorilor audiați și ale inculpaților, nu se poate susține că aceste servicii nu au fost prestate, că nu s-au organizat acele forme de pregătire profesională și, prin urmare, acestea ar fi fost menționate doar scriptic în documentele contabile, ci acestea s-au prestat în altă modalitate, în cazul primului contract (nu a fost prezent inculpatul C., în calitate de formator, însă au fost prezente alte persoane care au prezentat o situație concretă referitoare la insolvență), aspect ce ar putea echivala cel mult cu o prestație necorespunzătoare, dar care nu ar putea să conducă la ideea că acest neajuns s-a realizat în mod deliberat de părțile contractante, cu încălcarea legii, având ca scop obținerea unui folos material.

În aceste condiții, s-a reținut că nu se poate susține că inculpata A. a comis infracțiunea de abuz în serviciu, prin care s-ar fi prejudiciat Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța, iar încălcarea dispozițiilor legale la care se face referire în rechizitoriu, respectiv cele înscrise în art. 8 alin. (3) lit. b) din O.G. nr. 71/2002 raportat la art. 13 alin. (1) lit. d), e) din Legea nr. 188/1999, art. 21 alin. (1) și (4) din Legea nr. 273/2006, prin încălcarea dispozițiilor legale privitoare la posibilitatea de a finanța numai servicii de formare profesională formală derulate de furnizori autorizați, prev. de art. 49 și art. 21 din O.G. nr. 129/2000, art. 54 alin. (6) din Legea nr. 273/2006 rap. la art. 2 pct. 43 din același act normativ, precum și la dispozițiile legale privind asigurarea economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice prev. de art. 5 din O.G. nr. 119/1999, nu reprezintă decât niște obligații generale ce trebuie respectate de toți conducătorii unei unități, eventualele încălcări trebuie să se raporteze la un prejudiciu cert și determinat, produs prin activități ilicite săvârșite de inculpați și nu doar simple neconcordanțe între așteptările părților contractante.

În orice contract, regula este ca părțile contractante să își respecte obligațiile, dar în practică este clar că apar și anumite inconveniente ce pot nemulțumi pe una din părți și cu toate acestea semnează contractul și acceptă derularea lui, eventual apelează la alte remedii (penalizări, reducerea prețului/prestației), însă aceasta nu înseamnă că acel contract este încheiat ilegal, iar cei care îl încheie sunt pasibili de răspundere penală.

Nu orice abatere în materie de organizarea unor programe de pregătire profesională trebuie să atragă automat răspunderea penală, deoarece există și alte forme de răspundere, în cazul în care se constată vreo neregulă în derularea programelor la care se face referire în rechizitoriu, însă în cazul de față nu se poate susține că a fost mascată o altă formă de pregătire profesională cum ar fi un seminar, de un workshop.

Întrucât nu s-a dovedit acest aspect, acuzația de abuz în serviciu, în varianta autoratului pentru inculpata A., nu îmbracă forma specifică unei fapte prevăzute de legea penală, motiv pentru care instanța de fond a constatat că se impune achitarea acesteia, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

O altă acuzație a fost aceea că B., reprezentată de inculpatul C., a emis către Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța factura fiscală nr. x din 31.10.2017 în sumă de 31.500 RON pentru decontarea cheltuielilor cu seminarul, în contextul în care serviciul nu fusese prestat, deoarece nu existase un formator/trainer, un suport de curs și un program de formare profesională elaborate de către formator; la aceeași dată, inculpata E., șefa compartimentului de specialitate beneficiar al serviciului, respectiv "Resurse umane", a atestat prin mențiunea pe factura fiscală bun de plată realitatea prestării serviciilor de formare profesională, deși serviciul nu fusese prestat, totodată, semnând pentru atestarea existențelor documentelor justificative corespunzătoare la dosarul plății și pe ordonanțarea de plată din 31.10.2017, deși la dosarul plății nu existau documente justificative corespunzătoare (liste de prezență a formatorului și a participanților); inculpata D., responsabilă cu viza de control financiar preventiv propriu ar fi autorizat ilegal încheierea contractului, deși B. nu era autorizată să presteze astfel de servicii și a atestat pe ordonanțarea de plată legalitatea, regularitatea și realitatea prestării serviciilor, deși la dosar nu existau documente justificative corespunzătoare; inculpata A. ar fi semnat în calitate de director executiv ordonanțarea de plată, în contextul în care B. nu era autorizată să presteze servicii de formare profesională, iar serviciile nu fuseseră prestate, conform celor menționate anterior, aspectele ilegale fiind cunoscute de inculpați, neexistând la dosarul plății documente justificative corespunzătoare (liste de prezență a formatorului și a participanților). Factura ar fost achitată la aceeași dată, de 31.10.2017 prin OPH 1254/31.10.2017 de către directorul executiv, inculpata A. în contul curent (card) al B..

În continuarea rezoluției infracționale unice, în aceeași modalitate ilegală și frauduloasă s-a procedat și cu ocazia încheierii unui al doilea contract, când Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța, prin director executive inculpata A., a achiziționat ilegal, conform contractului de prestări servicii nr. x din 18.12.2017 între Serviciul Public de Impozite și Taxe al municipiului Constanța (Serviciul Public de Impozite și Taxe) și B., organism neautorizat de către Autoritatea Națională pentru Calificări, un seminar (intitulat workshop) de formare profesională (de tip formală) cu tema Abilități de organizare și leadership în valoare de 4.500 RON, care urma, conform contractului, să se deruleze la data de 19.12.2017, seminar care presupunea, conform legii și contractului, existența unui formator/trainer, a unui sport de curs și a unui program de formare profesională.

În acest context, inculpatul C. a emis în fals în numele B. factura seria nr. x din data de 19.12.2017, în valoare de 4.500 RON, pentru decontarea cheltuielilor cu seminarul, în contextul în care serviciul nu fusese prestat, conform celor menționate anterior (nu existase un formator/trainer, un sport de curs și un program de formare profesională elaborate de către formator); la aceeași dată, inculpata E., șefa compartimentului de specialitate beneficiar al serviciului, respectiv "Resurse umane", a atestat prin mențiunea pe factura fiscală bun de plată realitatea prestării serviciilor de formare profesională, deși serviciul nu fusese prestat, conform celor menționate anterior, totodată semnând pentru atestarea existențelor documentelor justificative corespunzătoare la dosarul plății și pe ordonanțarea de plată din 19.12.2017, deși la dosar nu existau documente justificative corespunzătoare (liste de prezență a formatorului și a participanților; inculpata D., responsabilă cu viza de control financiar preventiv propriu a autorizat ilegal încheierea contractului, deși B. nu era autorizată să presteze astfel de servicii și a atestat pe ordonanțarea de plată legalitatea, regularitatea și realitatea prestării serviciilor, deși la dosar nu existau documente justificative corespunzătoare (liste de prezență a formatorului și a participanților); inculpata A. a semnat în calitate de director executiv ordonanțarea de plată, în contextul în care B. nu era autorizată să presteze servicii de formare profesională, iar serviciile nu fuseseră prestate, aspectele ilegale fiind cunoscute de inculpați, neexistând la dosarul plății documente justificative corespunzătoare (liste de prezență a formatorului și a participanților). Factura a fost achitată la data de 21.12.2017 prin OPH 1534/21.12.2017 de către directorul executiv, inculpata A. în contul curent (card) al B..

Așadar, s-a apreciat în actul de sesizare că inculpatul C., reprezentant al B., nu avea dreptul să emită cele două facturi pentru workshop-urile contractate cu Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța, iar dacă a procedat în această modalitate, s-a concluzionat că a comis infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, deoarece, în realitate, prestația asumată presupunea un suport de curs, materiale, trainer/formator etc. ce nu au existat în realitate, fără să se țină seama că cele două facturi au fost emise de inculpat în baza celor două contracte de prestări servicii ce au fost încheiate anterior.

O particularitate ar fi în primul caz, când factura nr. x/31.10.2017 a fost emisă înainte ca serviciul să fie prestat, însă se poate observa că inculpatul a completat respectivă factură cu toate datele ce reieșeau din contract, se specifica denumirea prestației de tip whorkshop ce va avea loc în intervalul 02 - 05.11.2017, se face referire la contract, deci nu este un act emis care să nu poată fi verificat sau să fie de natură să creeze o altă aparență decât cea care derivă din contract.

În al doilea caz, factura nr. x/19.12.2017 a fost emisă după prestarea activității asumată de Asociație prin încheierea contractului de prestări servicii nr. x/18.12.2017, numai că, în rechizitoriu, se menționează că această forma de pregătire denumită workshop nu poate fi luată în considerare ca fiind una validă, deoarece nu îndeplinea condițiile formale de derulare a acestuia, or, aceste aspecte nu pot să conducă la concluzia că înscrisurile au fost emise în fals, din moment ce acestea sunt atestate de declarațiile participanților de la cele două workshop-uri.

Împrejurarea că prima factură a fost emisă anterior prestării serviciului își putea găsi o altă soluție, dacă acest aspect ar fi fost remarcat de angajații Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța, însă odată primită, aceasta a primit viza "bun de plată", asemenea facturii din data de 19.12.2017 de la inculpata E., șefa compartimentului de specialitate, dat fiind faptul că inculpata cunoștea încheierea contractului de prestări servicii la care era atașată și lista participanților, aceasta și-a urmat apoi cursul, primind în continuare viza de control financiar preventiv de la inculpata D. și, ulterior, a fost emisă ordonanțarea de plată semnată de inculpata A..

S-a reținut că este relevantă în acest caz declarația martorei N. - Șef Serviciu Financiar Contabil, din care reiese că data de 31.10.2017 era ultima zi din lună când se făcea plata pentru toți furnizorii de servicii, iar constatarea achitării facturii anterior efectuării serviciului nu s-a făcut decât în timpul anchetei; acest lucru poate explica eroarea invocată de inculpata E., șefa compartimentului de specialitate, care a aplicat viza pe facturi "bun de plată" și, în acest fel, s-a declanșat tot mecanismul de efectuare a plății.

Existând această viză cu mențiunea "bun de plată", se poate accepta ideea că celelalte inculpate nu au mai făcut verificări suplimentare, ci au dat curs formalităților de efectuare a plății, în contextul existenței unui volum de muncă considerabil în acea perioadă a lunii.

Această neglijență sau abatere putea să atragă sancțiuni din sfera altor ramuri de drept, însă nici într-un caz nu s-ar putea accepta ca în contabilitatea unei instituții să nu existe remedii eficiente pentru situații de plată în avans, o eroare asupra datei efectuării plății sau o acțiune de recuperare a sumei de bani plătită în plus, în cazul în care serviciul respectiv nu ar mai fi fost prestat conform contractului de prestări servicii existent și, de fiecare dată, să se ajungă la declanșarea unui proces penal pentru infracțiuni de abuz în serviciu sau neglijență în serviciu.

Acest lucru se reține doar în situația în care angajații unei instituții publice, cum este și în cazul de față, ar fi avut intenții clare de prejudiciere a instituției și, implicit, a statului.

De altfel, art. 54 alin. (9) din Legea nr. 273/2006 prevede că, în cazul sumelor reprezentând plăți în avans, efectuate potrivit alin. (8) și nejustificate prin bunuri livrate, lucrări executate și servicii prestate, până la sfârșitul anului, vor fi recuperate de instituțiile publice care au acordat avansuri și se vor restitui bugetului din care au fost avansate, iar această faptă poate constitui contravenție sancționată de art. 78 lit. b) din Legea nr. 273/2006.

Instanța de fond a mai reținut că se precizează în rechizitoriu că, prin acțiunile legate de derularea celor două contracte, inculpata A., cu sprijinul inculpatului C. precum și a inculpatelor D. și E., și-a îndeplinit defectuos exercitarea atribuțiilor exprese de serviciu de realizare a prerogativelor de putere publică în cadrul administrației publice locale prev. de art. 2 din Legea nr. 188/1999, de conducător (director executiv) al Serviciului Public de Impozite și Taxe Constanța cu rol de gestionare administrare, gestionare și exploatare eficientă a domeniului public și privat, prev. de art. 8 alin. (3) lit. b) din O.G. nr. 71/2002 rap. la art. 13 alin. (1) lit. d), e) din Legea nr. 188/1999, de conducător de instituție publică/ordonator de credite prev. de art. 21 alin. (1) și (4) din Legea nr. 273/2006, prin încălcarea dispozițiilor legale privitoare la posibilitatea de a finanța numai servicii de formare profesională derulate de furnizori autorizați, prev. de art. 49 și art. 21 din O.G. nr. 129/2000, a dispozițiilor legale privitoare la efectuarea plăților numai pe bază de documente justificative reale prev. de art. 54 alin. (6) din Legea nr. 273/2006 rap. la art. 2 pct. 43 din același act normativ, precum și la dispozițiile legale privind asigurarea economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice prev. de art. 5 din O.G. nr. 119/1999, cauzând Serviciului Public de Impozite și Taxe un prejudiciu în sumă totală de 36.000 RON (31.500 RON + 4.500 RON) constituit din plățile ilegale, ceea ce ar reprezenta un folos necuvenit pentru B., ori aceste articole invocate reprezintă un cadru general al desfășurării activității de orice conducător al unei unități de interes public, nu sunt individualizate pentru situația de fapt dată.

Prima instanță a mai reținut că s-a invocat împrejurarea că instituțiile publice nu pot face plăți decât pentru servicii deja efectuate, doar prin excepție putându-se face plăți de maxim 30 la sută din valoarea contractului, așa cum prevăd dispozițiile Legii nr. 273/2006, iar în cazul de față a fost făcută plata unui serviciu, mai înainte ca acesta să fie prestat.

Instanța a constatat că, în cazul de față, nu s-a dovedit o conivență a inculpaților, pentru a prejudicia în vreun fel instituția, prin urmare nu rămâne decât ipoteza în care un angajat al Serviciul Public de Impozite și Taxe, în persoana inculpatei E. să fi aplicat viza bun de plată, mai înainte ca serviciul să fie efectuat.

Într-o asemenea situație, nu se poate trage concluzia că, în mod automat, acest angajat, împreună cu ceilalți ce au semnat sau au pus viza de control financiar preventiv au acționat abuziv, în detrimentul instituției, cu intenția de a o prejudicia și a obține un folos personal, săvârșind astfel infracțiunea de abuz în serviciu, în varianta prevăzută în rechizitoriu.

În final, serviciul a fost prestat, chiar dacă într-o altă manieră decât cea care să îl implice nemijlocit pe inculpatul C., reprezentantul B. pentru promovarea Formării Profesionale, dar pentru aceste neconcordanțe există instituții care să verifice caracterul deficitar al operațiunii, cum ar fi instituția Curții de Conturi, care exercită funcția de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public.

S-a reținut în rechizitoriu că reiese din probe că în zilele de 2.11.2017 și 5.11.2017, când trebuia să se deruleze seminarul, participanții se aflau pe drumul către Cetatea Albă, respectiv către Constanța, în ziua de 3.11.2017 aceștia au vizitat diverse locații din zonă, cum ar fi Cramele Ț., iar în data de 4.11.2017 au rămas în zona pensiunii, iar atunci când aceștia au susținut că ar fi discutat despre insolvență, aceste discuții au fost informale și nu au conferit întrunirii caracter de seminar de formare profesională formal. Instanța de fond a reținut că trebuie analizată această formă de pregătire prin prisma caracterului non formal al întrunirii de formare profesională și, totodată, din experiența oricărei persoane ce participă la un seminar, se știe că zilele în care se face deplasarea în localitate și din localitatea unde se desfășoară forma de pregătire intră în programul seminarului, iar aceasta nu poate constitui o abatere și o încălcare expresă a unei legi sau ordonanțe de urgență, astfel încât organizatorilor să li se impute că au comis o infracțiune de abuz în serviciu, iar fapta să îmbrace un caracter penal.

Împotriva Sentinței penale nr. 484 din data de 26 noiembrie 2019 a Tribunalului Constanța, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, criticând-o sub aspectul greșitei achitări a inculpaților. Motivele de apel s-au circumscris, în esență, argumentelor care dau conținut acuzațiilor penale aduse și se întemeiază pe greșita interpretare a dispozițiilor legale încălcate (invocate ca temei al reținerii infracțiunii de abuz în serviciu, în modalitatea autoratului sau complicității), dar și pe greșita interpretare a mijloacelor de probă.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Constanța a constatat următoarele:

În urma analizării probatoriului administrat în cauză, prima instanță a reținut o situație de fapt ce își găsește, parțial, corespondența în mijloacele de probă aflate la dosar și cu toate că aceasta a efectuat un examen incomplet al principalelor mijloace de probă propuse în acuzare, fără a proceda la o examinare detaliată a dispozițiilor legale încălcate și a pronunțat o hotărâre ce urmează a fi menținută în parte și care va fi reformată de către instanța de apel, în exercitarea propriilor atribuții de control judiciar.

Întrucât cronologia faptelor deduse judecății a fost reținută în mod corect de către prima instanță, Curtea de Apel Constanța, în efectuarea propriului examen, a reținut situația de fapt expusă în conținutul hotărârii penale atacate și întrucât această situație de fapt nu se impune a mai reluată, s-a limitat la analiza mijloacelor de probă ce confirmă sau infirmă, în tot sau în parte, acuzațiile penale aduse inculpaților.

Aceste acuzații penale sunt descrise în partea introductivă a hotărârii penale atacate, iar încadrarea juridică a acestor fapte, rămasă nemodificată, se circumscrie infracțiunilor indicate în dispozitivul sentinței criticate.

Potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (8) și (9) din C. proc. pen., instanța de apel verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror probe administrate în fața instanței de apel, iar în vederea soluționării apelului, instanța, motivat, poate da o nouă apreciere probelor.

Pe baza mijloacelor de probă, care confirmă o situație de fapt necontestată, Curtea de Apel Constanța a reținut că modalitatea de achiziție a contractelor nr. x/25.10.2017 și nr. y/18.12.2017 de către Serviciul Public de Impozite și Taxe al Municipiului Constanța (denumit în continuare Serviciul Public de Impozite și Taxe) și B. nu poate fi apreciată ca nelegală, în condițiile în care ambele sesiuni de formare profesională asumate prin contract priveau organizarea de workshop-uri - forme de pregătire profesională informală, care se finalizează cu emiterea unor certificate de participare și în raport de care condiția autorizării organizatorului de servicii nu trebuie îndeplinită, potrivit art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 129/2000.

Sub forma unei precizări prealabile, se impune observația că modalitatea de efectuare a serviciilor aferente sesiunilor de formare profesională asumate prin contract de către B. reprezentată de către inculpatul C. nu poate oferi vreun conținut acuzației penale de abuz în serviciu, prevăzute de art. 297 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, conținutul obiectiv al acestei infracțiuni raportându-se numai la modalitatea de respectare a dispozițiilor legale identificate în rechizitoriu, în referire la încheierea contractelor și efectuarea plăților aferente de către Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța.

Condiția invocată de către Ministerul Public, în sensul ca B. să fi fost autorizată a presta servicii în domeniul formării profesionale a angajaților unei instituții publice, așa cum este Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța, trebuia îndeplinită, potrivit art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 129/2000, numai în ipoteza în care furnizorul de formare profesională ar fi organizat programe de formare profesională finalizate prin certificate de calificare sau de absolvire cu recunoaștere națională, ipoteza neîndeplinită în speță.

Într-adevăr, potrivit adresei nr. x/25.05.2018 emisă de Comisia de Autorizare a Furnizorilor de Formare Profesională a Județului Constanța, inculpatul C. și B. reprezentată de acesta nu figurează în evidențele instituției ca abilitați sau autorizați să deruleze cursuri de formare profesională.

Totuși, dispozițiile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 129/2000 nu pot fi invocate în sprijinul acuzațiilor penale aduse, câtă vreme acestea reglementează o cu totul altă ipoteză, distinctă de cea dedusă judecății.

Potrivit acestor norme legale, furnizorii de formare profesională pot organiza programe de formare profesională, finalizate prin certificate de calificare sau de absolvire cu recunoaștere națională numai dacă au prevăzut în statut sau, după caz, în autorizația pentru desfășurarea unor activități independente, activități de formare profesională și sunt autorizați în condițiile legii.

În cazul de față, furnizorul de formare profesională și beneficiarul serviciilor de formare nu au convenit asupra finalizării sesiunilor de formare profesională prin eliberarea de certificate cu recunoaștere națională, ci doar asupra efectuării unor sesiuni de formare profesională, care să se finalizeze prin certificate de participare, aceasta fiind și denumirea certificatelor eliberate participanților la cursurile de formare profesională derulate în baza celor două contracte.

Posibilitatea susținerii unor forme de pregătire profesională finalizate cu certificate de participare este susținută expres de dispozițiile art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 1066/2008, pentru aprobarea normelor privind formarea profesională a funcționarilor publici, care prevede mai multe modalități de realizare a formării profesionale a funcționarilor publici, printre care și programele de formare organizate și desfășurate de către furnizorii de formare profesională, finalizate cu certificat de participare sau, după caz, cu diplomă de absolvire.

Instanța de apel a reținut că, în cauză, nu este incidentă nici situația prevăzută de art. 21 alin. (4) din O.G. nr. 129/2000, care prevede că certificatele obținute în baza unor programe de formare profesională organizate de angajatori pentru angajații proprii au recunoaștere națională numai dacă angajatorii sunt autorizați ca furnizori de formare profesională, deoarece voința părților contractante nu a fost aceea de a conferi certificatelor eliberate valoarea unei recunoașteri naționale, iar sesiunile de formare profesională nu au fost organizate de către angajator, astfel încât condiția autorizării să fie îndeplinită în ceea ce îl privește.

Dispozițiile art. 10 alin. (1), (3) din Ordonanța Guvernului nr. 129/2000 prevăd următoarele: (1) Formarea profesională a adulților se organizează în mod distinct pe niveluri de pregătire, profesii, ocupații, meserii și specializări, ținându-se seama de nevoile angajatorilor, de competențele de bază ale adulților, de cerințele posturilor pe care aceștia le ocupă și de posibilitățile lor de promovare sau de încadrare în muncă, precum și de cerințele de pe piața muncii și aspirațiile adulților. (...) (3) Formele de realizare a formării profesionale a adulților sunt: a) cursuri organizate de furnizorii de formare profesională; b) cursuri organizate de angajatori în cadrul unităților proprii; c) stagii de practică și specializare în unități din țară sau din străinătate; d) alte forme de pregătire profesională.

În ceea ce privește autorizarea furnizorilor de formare profesională, aceasta constituie obiectul de reglementare al art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 129/2000, deja analizat.

Reiese din cele arătate mai sus că, exceptând programele postuniversitare de educație permanentă, furnizate de instituțiile de învățământ superior acreditate și programele de formare profesională a adulților de nivel universitar, organizate în învățământul superior, care se supun numai mecanismelor specifice de autorizare și acreditare academică, programele de formare profesională pentru adulți pot fi organizate de către furnizorii autorizați de formare profesională sau de angajatori, pentru angajații proprii.

Din economia dispozițiilor legale de mai sus mai rezultă și faptul că cerința autorizării furnizorului de formare profesională este obligatorie numai în cazul în care sesiunile de formare se încheie cu eliberarea de certificate cu recunoaștere națională, în caz contrar această condiție nefiind necesar a fi îndeplinită.

Mai mult, dispozițiile cuprinse în O.G. nr. 129/2000 nu interzic instituțiilor publice să organizeze sesiuni de formare profesională cu furnizori de servicii neautorizați de Autoritatea Națională pentru Calificări, potrivit procedurii prevăzute de art. 22 și următoarele din ordonanță și nici nu impun ca programele de formare profesională a adulților să se realizeze în mod exclusiv prin intermediul unor furnizori de servicii autorizați.

Dimpotrivă, posibilitatea desfășurării unor sesiuni de formare profesională de către alți furnizori decât cei autorizați este susținută atât de dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 129/2000, care se referă la toate categoriile de angajatori, ce pot organiza sesiuni de formare profesională pentru angajații proprii (certificatele de absolvire putând fi cu recunoaștere în cazul unităților respective sau cu recunoaștere națională, dacă angajatorul este autorizat ca furnizor de formare profesională), cât și de dispozițiile art. 34-36 din aceeași ordonanță, care se referă la furnizorii de formare profesională care prestează servicii de formare profesională în sistem transfrontalier din Uniunea Europeană și Spațiul Economic European și la furnizorii de formare profesională stabiliți și România, care nu doresc eliberarea unor certificate cu recunoaștere națională.

Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G nr. 129/200, furnizorii de formare profesională din Uniunea Europeană și Spațiul Economic European, care prestează servicii de formare profesională în sistem transfrontalier și nu emit certificate cu recunoaștere națională, nu se supun procesului de autorizare prevăzut la art. 21 și, la prima prestare, sunt obligați să notifice cu 5 zile înainte de începerea programului de formare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 3, organizarea de servicii de formare profesională comisiei de autorizare în raza căreia își desfășoară activitatea sau PCU. Potrivit art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 129/2000, furnizorii de formare profesională care prestează servicii de formare profesională în sistem transfrontalier sunt obligați, la fiecare prestare, să notifice, conform modelului prevăzut în anexa nr. 4, organizarea de servicii de formare profesională comisiei de autorizare în raza căreia își desfășoară activitatea sau PCU. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (1) din O.G. nr. 129/2000, furnizorii de formare profesională stabiliți în România, care nu doresc eliberarea unor certificate cu recunoaștere națională, îndeplinesc, la prima prestare, condiția notificării prevăzută la art. 34 alin. (1) și (2) și, pentru fiecare prestare ulterioară, condiția notificării prevăzută la art. 35.

În sfârșit, legea se referă la furnizorii de formare profesională neautorizați și în cuprinsul art. 54 alin. (1) lit. b) din aceeași ordonanță, sancționând cu amendă nerespectarea de către aceștia a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. d), e) și g) și alin. (3).

Deși s-a reținut de către procuror că părțile contractante - respectiv Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța, în calitate de beneficiar al serviciilor de pregătire profesională ce urmau a fi prestate și B., reprezentată de inculpatul C. - ar fi urmărit să desfășoare în realitate un seminar, înțeles ca sesiune de instruire formală - apelând la un workshop, tocmai pentru că furnizorul de servicii de formare profesională nu era autorizat să presteze această activitate, potrivit legii - o atare susținere este contrazisă nu doar de voința părților contractante, exprimată prin contract, ci și de documentele ce atestă finalizarea celor două sesiuni de instruire și care nu reprezintă certificate de calificare profesională și nici certificate de absolvire, potrivit art. 44 din O.G. nr. 129/2000. Mai mult, certificatele emise nu au avut ca scop evaluarea sau certificarea competențelor profesionale obținute pe alte căi decât cele formale, spre a face aplicabile dispozițiilor art. 45 din O.G. nr. 129/2000, care se referă la centrele de evaluare a competențelor profesionale supuse autorizării și monitorizării de către Autoritatea Națională pentru Calificări.

Faptul că sesiunea de formare profesională a fost sau nu prestată reprezintă o chestiune de fapt cu totul distinctă, ce urmează a fi analizată în cadrul unei secțiuni separate, însă aceasta nu este de natură să se răsfrângă asupra modalității de atribuire de către Serviciul Public de Impozite și Taxe a contractelor ce au avut ca obiect desfășurarea celor două cursuri, legalitatea unei proceduri de achiziție publică raportându-se la îndeplinirea de către ofertant a condițiilor impuse de legislația civilă în materie la momentul încheierii contractelor.

Afirmația că un workshop nu reprezintă o formă de pregătire profesională a adulților sau funcționarilor publici, potrivit O.G. nr. 129/2000 și H.G. nr. 1066/2008 - constituind numai o sesiune de lucru nonformală, ce nu poate forma obiect al finanțării publice - nu reprezintă un argument pertinent în susținerea acuzării, dată fiind inexistența oricărei interdicții legale în acest sens.

De altfel, adresa nr. x/28.06.2018 emisă de Autoritatea Națională Pentru Calificări nu exclude noțiunea de workshop ca formă de sesiune nonformală ce poate constitui obiect al unei forme de pregătire profesională - așa cum se susține prin rechizitoriu, ci această adresă relevă numai faptul că respectiva noțiune nu se supune reglementărilor emise de către autoritatea cu atribuții în domeniu. În același timp, în conținutul adresei se face referire la noțiunile de învățare formală, nonformală și informală incluse procesului de învățare pe tot parcursul vieții, potrivit art. 330 din Lege educației naționale nr. 1/2011, reliefându-se că, potrivit alin. (3) al textului de lege învățarea în contexte nonformale este considerată o învățare organizată și structurată, care se realizează într-un cadru instituționalizat și care se fundamentează pe o proiectare didactică explicită. Acest tip de învățare are asociate obiective, durate și resurse, depinde de voința celui care învață și se finalizează cu certificarea instituționalizată a cunoștințelor și competențelor dobândite.

Este cât se poate de real că potrivit art. 8 din O.G. nr. 129/2000 competențele profesionale se dobândesc pe cale formală, nonformală sau informală și că, potrivit alin. (2) lit. b) al aceluiași articol, pregătirea nonformală reprezintă practicarea unor activități specifice la locul de muncă sau autoinstruirea. Tot astfel, la fel de adevărat este și faptul că, potrivit art. 8 alin. (2) lit. a) din ordonanță, prin calea formală se înțelege parcurgerea unui program organizat de un furnizor de formare profesională, astfel încât, sesiunea de lucru aleasă de părțile contractante putea fi privită în realitate o sesiune de formare profesională formală.

Chiar și așa însă, dispozițiile art. 8 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 129/2000 nu impun ca o cale formală de dobândire a competențelor profesionale să fie parcursă pe baza unui anumit program organizat de un furnizor de formare profesională autorizat, iar aceste dispoziții legale se aplică doar procesului de dobândire a competențelor profesionale, fiind anterioare normelor cuprinse în Legea educației naționale nr. 1/2011, prin care p