AFFAIRE ÜRKÜT c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

20.11.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 13

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ÜRKÜT c. TURQUIE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CAUZA ÜRKÜT c. TURCIA (solicitarea nr. 50290/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 20 noiembrie 2007 DEFINITIVF 20/02/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Ürküt c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din F. Tulkens, președintă, dnii I. Cabral Barreto, R. Türmen, dle Ugrekhelidze, V. Zagrebelsky, A. Mularoni, D. Popović, judecători, și dlui Elens-Passos, asistent adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 26 iunie 2007 și 23 octombrie 2007, Renunță hotărârea adoptată la această ultimă dată procedura La originea cazului (n 50290/99) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Ali Ürküt ( La 2 iunie 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu prevederile articolului 29 alineatul (3), aceasta a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. Reclamantul s-a născut în 1959 și își are reședința în Diyarbakr. La începutul anilor 1990, reclamantul și-a început activitatea sindicală în timp ce era funcționar la Universitatea din Dicle, la Diyarbakr. El a fost ales președinte al Sindicatului agenților medicali și sociali (S.E.S.), secția Diyarbakir în 1996 și președinte general al S.E.S. pentru întreaga Turcia, în 1998. Acțiunile în vederea unei mutații a reclamantului au fost inițiate printr-o scrisoare din 19 iunie 1998 a Consiliului de Învățământ Superior Yüksek Ö maim Kurumu printr-o decizie notificată la 16 noiembrie 1998, reclamantul a fost transferat la Burdur, departamentul situat la sud-vest de Turcia, la cererea prefectului regiunii supuse stării de urgență, în temeiul articolului 4 g) din Decretul-lege nr. 285. Într-o scrisoare din 19 noiembrie 1998, directorul Universității din Diclu a confirmat că mutația fusese decisă la inițiativa prefectului regiunii care se afla în stare de urgență și în conformitate cu legislația menționată anterior, fără a preciza motivele deciziei. 10. La 24 februarie 1999, reclamantul a demisionat din funcție și-a încetat afilierea la sindicat și a afirmat că a ales să demisioneze deoarece se temea că originea sa kurdă îi va fi de folos unor atacuri ale naționaliștilor turci, după părerea lui, în regiunea în care fusese transferat recent. Dreptul intern relevant privind regiunea în care este în vigoare starea de urgență și care se aplică la momentul faptelor este expus în hotărârile țetin și altele c. Turcia 40153/98 și 4016/98, §§ 24-32, CEDH 2003 III (extracturi)), Do PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 11 DIN CONVENȚIA 12. Reclamantul susține că a făcut obiectul deciziei privind transferul în litigiu din cauza activităților sale sindicale și că aceasta constituie o încălcare a libertății sale de asociere, astfel cum se prevede la art. 11 din convenție, astfel cum se prevede la art. 11 din convenție. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a înființa împreună cu alte sindicate și de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, apărării ordinii și prevenirii criminalității, protecției sănătății sau moralității sau protecției drepturilor și libertăților altora. Prezentul articol nu interzice impunerea de restricții legitime exercitării acestor drepturi de către membrii forțelor armate, ai poliției sau ai administrației statului. 13. Guvernul ridică o excepție de inadmisibilitate în trei ramuri. Nu epuizează căile de atac interne 14. Guvernul susține că, în temeiul articolului 11 din Codul de procedură administrativă, reclamantul putea introduce o cale de atac în fața autorității competente pentru a solicita anularea sau modificarea deciziei de transfer și putea, de asemenea, introduce o acțiune în anulare în fața instanței administrative. 15. Reclamantul contestă aceste afirmații. 16. Curtea constată că această excepție este strâns legată de motivul reclamantului întemeiat pe art. 13 din Convenția combinată cu art. 11. Prin urmare, decide să o atașeze la fondul acestei plângeri (Metin Turan, citată anterior, § 23, și, de asemenea, Bulpea și alte Turcia, n 43974/98, § 64, 20 septembrie 2005). Nerespectarea termenului de șase luni 17. Guvernul susține, în subsidiar, că, în cazul în care Curtea ar considera că căile de atac interne nu erau efective în speță, cererea s-ar confrunta cu forțare, având în vedere faptul că reclamantul a fost informat cu privire la decizia de transfer în cauză la 16 noiembrie 1998 și că cererea a fost formulată, în opinia sa, la 22 iunie 1999, fie după termenul de șase luni prevăzut de convenție. 18. Curtea observă că, în temeiul articolului 47-5 din Regulamentul său de procedură, data de 29 aprilie 1999 ca dată de introducere a prezentei cereri. Considerând că aceaceasta a fost introdusă în termenele prevăzute la art. 35 alineatul (1) din Convenție, Curtea respinge excepția guvernului. Guvernul se opune tezei reclamantului, subliniind că afilierea sa la sindicat nu a fost afectată în niciun fel de transferul său și reamintește că nici art. 11 din convenție, nici faptul de a fi afiliat unui sindicat, nu garantează unui funcționar o inamovibilitate care să poată fi opusă unor eventuale mutații în diferite posturi sau locuri. 20. Curtea amintește că a avut deja ocazia de a se pronunța cu privire la problema ridicată de recurent în cauzele Ertaș Ayd În speță, Curtea constată, având în vedere elementele supuse evaluării sale, că reclamantul nu susține în mod suficient sau convingător faptul că autoritățile l-ar fi transferat din cauza activității sale sindicale (a se vedea, a contrario, Metin Turan, citată anterior, §§ 30-32 22. Curtea, după examinarea tuturor faptelor cauzei și a argumentelor părților, consideră că nu s-a stabilit că decizia de transfer luată împotriva reclamantului a constituit o interferență astfel încât dreptul său de a desfășura activități sindicale a fost atins în esență. 23. Prin urmare, Curtea consideră că această parte a cererii este vădit nefondată în sensul articolului 35 3 din Convenția Soysal și al altor c. Turcia, nr. 54461/00, 54579/00 și 55922/00, 15 februarie 2007, punctul 31. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 8 DIN CONVENȚIA SINGURĂ SAU COMBINATĂ CU ARTICOLUL 14 24. Reclamantul susține că mutația sa a avut consecințe negative asupra vieții sale private și de familie, în special având în vedere faptul că a trebuit să își lase soția și copiii școlarizați la Diyarbakýr atunci când a fost transferat la Burdur și a invocat art. 8 din convenție. În acest sens, el invocă art. 14 din Convenție. 25. Guvernul contestă această teză și susține că nu a existat nicio interferență în drepturile invocate de solicitant. 26. Constatând că reclamantul nu își susține în mod precis obiecțiunile pe teren la articolele 8 și 14, Curtea le consideră vădit nefondate în temeiul articolului 35 alineatul (3) din convenție. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 13 DIN CONVENȚIE 27. Recurentul denunță o încălcare a articolelor 6 și 13 din convenție, acuzându-se de lipsa unor căi de atac efective pentru a contesta legalitatea unei decizii de transfer luate de prefectul unei regiuni supuse stării de urgență. Curtea consideră că, astfel cum a formulat reclamantul, motivul trebuie examinat pe teren la art. 13 astfel formulat. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Cu privire la admisibilitatea 28. Guvernul explică faptul că statutul funcționarilor este reglementat de legea nr. 657. Regulile serviciului public se bazează pe noțiunea de "interes public" În ceea ce privește jurisprudența Curții în această privință, acesta susține că contestațiile privind recrutarea, cariera și încetarea activității funcționarilor ies, în general, din domeniul de aplicare al articolului 6 alineatul (1) din convenție. 29. 30. Curtea a subliniat de la bun început că va examina argumentul formulat pe teren al articolelor 6 și 13 din convenție numai din punctul de vedere al articolului 13 (a se vedea alineatul 27 de mai jos). recent conform căruia art. 6 alineatul (1) se aplică în principiu procedurilor în care un funcționar este parte Vilho Eskelinen și alții c. Finlanda [GC], nr 63235/00, § 62, CEDO 2007 .... 31. Prin urmare, Curtea respinge această excepție. Constatând, de altfel, că cauza nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate, aceasta declară că este admisibilă. Pe fond 32. Pentru a contesta teza reclamantului, guvernul reiterează observațiile pe care le-a formulat deja cu privire la obiecțiunile la conținutul identic în alte cauze (a se vedea, de exemplu, Ertaș Aydćn și alții, citată anterior, punctul 57). Reclamantul se referă la precedentul constituit printr-o acțiune în anulare introdusă de un funcționar pentru că a fost transferat la decizia guvernatorului regiunii care face obiectul stării de urgență, acțiune care a fost respinsă în temeiul articolului 7 din Decretul-lege nr. 285. El susține că, prin urmare, nu există căi de atac disponibile în fața autorităților naționale pentru contestarea deciziilor în cauză. 34. Curtea amintește principiile enunțate cu privire la art. 13 din convenție (Soysal și alții, citată anterior, §§ 50-51). 35. Având în vedere jurisprudența sa bine stabilită în această privință (ibidem, 52-54) și constatând absența oricărei împrejurări care necesită să plece de acolo, Curtea consideră că recurentul era scutit de obligația de a epuiza căile de atac interne și, prin urmare, respinge excepția guvernului (punctul 16 de mai sus). 36. Având în vedere aceeași jurisprudență, Comisia consideră că a existat o încălcare a articolului 13 din convenție, din cauza inexistenței, în dreptul intern, a unei acțiuni în fața unei instanțe naționale care să permită contestarea deciziei de transfer luate împotriva reclamantului de prefectul regiunii supuse stării de urgență. IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 37. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 4 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 39. Guvernul contestă această cerere pe care o consideră excesivă. 40. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului, în mod echitabil, 500 EUR pentru prejudiciul moral (comparativ cu Ertaș Ayd Reclamantul solicită, de asemenea, 2 523 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții. El împarte acest total în cheltuieli de port, cheltuieli de traducere și onorarii pentru timpul consacrat prelucrării dosarului, dar nu include nicio justificare. 42. Guvernul consideră că această cerere nu este susținută. 43. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față, având în vedere elementele aflate în posesia sa și având în vedere suma deja acordată reclamantului în cadrul asistenței judiciare, Curtea consideră că nu este necesar să i se acorde o sumă suplimentară în acest sens. Interese moratoriu 44. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorie pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară obiecțiunile în temeiul articolelor 8, 11 și 14 inadmisibile și restul cererii admisibile A declarat că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenția Dit pe care statul pârât trebuie să o plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 500 EUR (cinci cenți) pentru daune morale, pentru a fi convertită în noi cărți turcești, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 20 noiembrie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Elens-Passos Tulkens Grefier Adjunct Președinte