Decizia nr. 830/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 506/2018 a Curții de Apel București

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 506 din 9.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2017 s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta ROMAERO S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, s-a anulat în parte încheierea nr. 22/03.04.2017 emisă de pârâta Curtea de Conturi, s-a admis în parte contestația și s-a anulat în parte Decizia nr. 2/20.01.2017 a Curții de Conturi a României, în ceea ce privește măsurile dispuse la pct. I.2 prima liniuță și pct. I.3 pentru înlăturarea abaterilor consemnate la pct. 2.1 și pct. 4 din decizie, fiind respinsă în rest acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. 1.

Calea de atac exercitată Împotriva aceste sentințe a declarat recurs reclamanta ROMAERO S.A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., pentru următoarele considerente: 1. În ceea ce privește măsura dispusă la pct. II. 2 a doua liniuță din Decizia nr. 2/2017, aprecierea ca nefondate a argumentelor recurentei și validarea concluziei intimatei de către instanța de fond au fost motivate prin prisma existenței deciziilor ANAF privind compensarea obligațiilor fiscale în perioada 2013-2015, potrivit cărora impozitul pe salarii compensate cu TVA de rambursat avea data exigibilității cuprinsă între 25.06.2011-27.02.2012, iar în actul de control este prezentată situația impozitului pe salarii având data exigibilității aferentă perioadei 25.02.2013-25.11.2015. Instanța contestă legalitatea plăților aferente impozitelor pe salarii, neluând în considerare argumentul referitor la existența soluției pronunțate de Curtea de Apel în dosarul nr. x/2015, reglementând astfel modalitatea de solicitare și justificare a fondurilor bănești acordate conform O.U.G. nr. 95/2002, cu atât mai mult cu cât perioada aflată în discuție în dosarul menționat este ianuarie - decembrie 2014 și se suprapune peste perioada controlată de către pârâtă (2013-2015). Mai mult, prin aprecierea constatării Curții de Conturi a României ca fondată, instanța de fond a pronunțat o soluție contradictorie având în vedere faptul că pentru a intra în posesia sumelor de la bugetul de stat societatea a procedat la depunerea unor deconturi justificative aferente fiecărei luni, fiecare decont fiind însoțit de nota de fundamentare a cheltuielilor și adrese prin care s-a comunicat, de fiecare dată, numărul de ore lucrătoare pentru luna de raportare. Alocarea fondurilor în cauză a fost realizată ulterior plății salariilor si impozitelor aferente acestora, iar sumele reprezentând impozite aferente salariilor au fost stinse atât prin compensare cu TVA de rambursat, cât și prin virament bancar, acestea reprezentând modalități de stingere a creanțelor fiscale stabilite atât de art. 24 Codul de procedură fiscală, cât și art. 1616 din C. civ. Or, odată constată legalitatea modalității de stingere a creanțelor fiscale, nu se poate susține că aceste fonduri nu au fost folosite pentru scopul destinat doar prin raportare la data termenului de plată al acestora, având în vedere că debitele au fost stinse în ordinea vechimii acestora, așa cum prevede legislația în vigoare. 2. În ceea ce privește măsura dispusă la pct. II.6 din Decizia nr. 2/2017, critică reținerile instanței de fond susținând că în baza contractului de agent, A. a introdus societății clienții B. și C., societatea semnând cu acestea contracte de prestări servicii, relații contractuale inexistente înaintea semnării contractului de agent, când relațiile comerciale cu firma B. au fost derulate ocazional numai pe bază de comenzi transmise de către B. către ROMAERO. Mai mult, din obiectul contractului, astfel cum este formulat în art. 1 din contract, se desprinde condiția esențială în ceea ce privește clientul/comanda introduse de către agent, și anume că între client/comandă și ROMAERO să nu existe la acel moment contracte încheiate; or, relațiile derulate între societate și B. au fost ocazionale, având la baza comenzi ale acesteia, iar la data semnării contractului de agent cu A. nu se afla în derulare o astfel de relație. În concluzie, contravaloarea comisionului plătit de ROMAERO agentului A. a reprezentat o obligație izvorâtă dintr-un contract valabil încheiat, obligație corelativă celei aflate în sarcina A. de a introduce subscrisei clienți, contracte noi/comenzi, comisionul reprezentând astfel contravaloarea serviciilor prestate de agent. 3. În ceea ce privește măsura dispusă la pct. II. 7 din Decizia nr. 2/2017, instanța de fond, a apreciat că unica formă de recompensare în bani a directorilor pentru activitățile prestate este remunerația prevăzută prin contractul de mandat, așa cum este stipulat în O.U.G. nr. 79/18.06.2008, preluând argumentele intimatei, însă apreciază ca fiind neîntemeiate reținerile instanței de fond pentru următoarele motive: Cheltuielile (stabilite pe naturi), cu combustibilul, asigurări, reparații, piese și consumabile pentru autoturisme, au fost efectuate în limitele prevăzute în BVC-urile anuale aprobate de Adunarea Generală a Acționarilor, fiind conforme cu H.G. nr. 604/2013, H.G. nr. 683/2014, H.G. nr. 375/2015, baza legală a efectuării acestor cheltuieli, și nu Legea nr. 31/1990, O.U.G nr. 79/2008 sau Legea nr. 82/1991 la care instanța se raportează. Instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 55 alin. (3) Codul fiscal și nu ale art. 153 18 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, care nu definesc noțiunea de "avantaje". Toate cheltuielile suportate de către societate pe durata executării contractelor de mandat nu reprezintă avantaje acordate directorilor generali, ci reprezintă în fapt un beneficiu obținut de societate întrucât în situația în care trebuia să se asigure transportul directorului general în interesul serviciului, aceste costuri ar fi depășit cu mult nivelul cheltuielilor constatate de echipa de control.

În ceea ce privește măsura dispusă la pct. II. 8 din Decizia nr. 2/2017, instanța de fond a apreciat că legislația incidență în materie este exclusiv cea indicată de pârâtă, nefăcând aprecieri și asupra Notelor de oportunitate semnate de Ministerul Economiei care a aprobat decontarea cheltuielilor de deplasare (cazare, diurnă, transport, asigurare medicală și protocol) conform art. 11 alin. (2) din H.G. nr. 518/1995. Mai mult, prin H.G nr. 518/1995 sunt prevăzute, la Cap. IV - alte cheltuieli necesare pentru acoperirea unor eventuale cheltuieli neprevăzute, în limita a 50% din indemnizația de deplasare la care are dreptul personalul.

În ceea ce privește măsura dispusă la pct. II. 9 din Decizia nr. 2/2017, s-au depus diligente în vederea înlăturării abaterii, prin emiterea facturilor fiscale nr. x/29.11.2016 și nr. y/16.12.2016, în valoare totală de 25.429,01 RON, iar contravaloarea acestora a fost evidențiată în contabilitate, suma consemnată ca abatere fiind recuperată. Astfel, în ceea ce privește situația semnalată în cazul furnizorului D. din Polonia, din analiza documentelor reiese fără putință de tăgadă scopul lor comun, respectiv achiziționarea unor repere pentru executarea unor lucrări la aceeași aeronava, înmatriculată 5Y-CCR. Din Referatul de procurare din data de 06.06.2014 reiese ca reperele solicitate sunt necesare pentru avionul înmatriculat 5Y-CCR, referatul având la baza comanda nr. x. Mai mult decât atât, reperele achiziționate în baza acestui referat de necesitate se regăsesc și pe Nota de recepție materiale și constatare diferențe nr. 200657/30.06.2014, ulterior, același repere (având aceleași serii) fiind scoase din magazie conform Bonului. Referitor la comenzile transmise de ROMAERO către E. S.R.L. a arătat că diferența de 4.410 EUR care reprezintă cheltuieli suplimentare la execuția a 2 calapoade reliefată în comanda x/20.05.2013, a fost recuperată de la client și diferența între prețul unitar din comanda x/29.05.2015 și prețul unitar din factura nr. x/14.10.2015 a fost regularizată din punct de vedere contabil, încasându-se de asemenea de la furnizor diferența achitată în plus. În concluzie, societatea are de recuperat echivalentul în RON a 2.887,99 USD, astfel că se poate dispune anularea în parte a abaterii și anularea măsurii nr. 9, urmând ca pentru suma rămasă de recuperat societatea să întreprindă demersuri în acest sens.

În ceea ce privește măsura dispusă la pct. II. 10 din Decizia nr. 2/2017, instanța de fond, preluând susținerile intimatei, reține că acestea sunt întemeiate, fără a ține seama atât de argumentele prezentate de societate, în special de faptul că prețul de 5,70 Euro/mp era aferent unei hidroizolații executate într-un singur strat, fapt cere iese din cuprinsul pct. 6 art. 1 lit. d), astfel că procesul-verbal de recepție preliminară urma a fi semnat numai în situația în care urma a fi executat stratul 2 de hidroizolație. Mai mult decât atât, inclusiv din Devizul oferta nr. 366/253.03.2012 prezentat de societatea F. S.R.L. cu ocazia selecției de oferte, reiese că prețul ofertat de 5,70 Euro/mp este aferent unui singur strat de hidroizolație, aceasta reprezentând regula, o hidroizolație cu mai multe straturi reprezentând excepția, atât oferta cât și prețul urmând să reflecte acest aspect în mod expres. O altă critică adusă de instanța de fond o constituie faptul că societatea nu ar fi procedat în vederea achiziționării lucrărilor de hidroizolații la întocmirea caietului de sarcini, document care să garanteze îndeplinirea exigențelor de calitate și performanță solicitate. Însă s-a susținut că nu există obligativitatea societății de a întocmi un caiet de sarcini, întrucât acesta este document obligatoriu în procedura de achiziții publice or, în cazul de față, lucrările au fost executate din fonduri proprii, a existat o selecție de oferte pentru desemnarea executantului, a existat o analiză a ofertelor primite, iar ofertele primite au cuprins și informații despre materialele care urmau a fi folosite pentru hidroizolație. In concluzie, astfel cum se poate observa, ROMAERO S.A a avut la baza documentele necesare pentru efectuarea plăților pentru lucrările care au format obiectul contractului nr. x/2012, acestea conținând elementele necesare și suficiente în acest sens.

În ceea ce privește măsura dispusă la pct. II. 13 din Decizia nr. 2/2017, instanța de fond a validat reținerile organului de control în totalitate, criticabile prin prisma următoarelor aspecte: Motivul încheierii Contractului nr. x/22.06.2012 prin care societatea a închiriat un număr de 130 licențe Microsoft de tipul OVS, respectiv sistemul de operare Windows și pachetul de programe Microsoft Office, sistemul Windows Server Enterprise și SQL Server Enterprise necesare desfășurării activității curente a societății, l-a constituit diversitatea activității specifice a subscrisei care impune utilizarea mai multor versiuni de licențe de operare si softuri, fie din cauza condiționărilor clienților, fie prin utilizarea pachetelor de programe G., interfațare cu utilajele existente, etc. Varianta de contract pentru care s-a optat, de tip OVS, a permis și permite utilizarea oricărei variante/versiuni a sistemului de operare și soft, din cele 130 licențe închiriate, aspect care permite sistemului informatic actual să evolueze treptat, pe măsura achiziționării de stații noi/modernizarea celor existente, societatea deținând, în anul 2016, un număr de 330 de echipamente de calcul, cu vechimi diferite. Închirierea acestor licențe a avut la bază o reducere semnificativă, în sensul că anual prețul a scăzut cu 32%, 14%, respectiv 14% (pentru anul 2014) și, mai mult, la data încheierii contractului configurația stațiilor permitea upgrade-ul acestora. În anul 2015 societatea a achiziționat un pachet ERP - software de gestionare reparații avioane OASES pentru 40 de calculatoare, care au necesitat, după implementare, sistemul de operare Windows

De asemenea, pentru realizarea sistemului integrat ERP - H. până în anul 2017, inclusiv implementarea acestuia, ROMAERO este nevoită să efectueze upgradarea hardware și software a sistemelor de calcul, aspecte care au condus la necesitatea de a prelungi contractul de licențiere pentru 2015 - 2018 care asigura in acest fel minim 140 de licențe (maxim 180). Aceste tipuri de licențiere, necesită o gestionare și întreținere corespunzătoare, în cazul de față, a unui număr de aproximativ 330 de calculatoare existente în perioada 2013-2015 (aproximativ 400 în prezent), ceea ce ar fi presupus angajarea de personal de specialitate, respectiv angajarea a cel puțin 4 persoane, pentru care societatea ar fi trebuit sa plătească o sumă considerabilă în raport de cea consemnata în decizie. Nu în ultimul rând, remedierea echipamentelor a presupus și înlocuirea licenței cu alta, ceea ce a determinat/determină costuri suplimentare, astfel că tipul de contract achiziționat de ROMAERO de tip OVS, a permis/permite utilizarea oricărei variante/versiuni a sistemului de operare și soft, din cele 130 licențe închiriate, aspect care permite sistemului informatic să evolueze treptat, pe măsura achiziționării de stații noi/modernizarea celor existente precum și să nu determine în sarcina societății cheltuieli noi cu achiziționarea de licențe. Pe toata durata contractului societatea are acces la cele mai noi tehnologii, up-grade-ul de tip I. fiind inclus în program, ceea ce permite utilizarea ultimelor versiuni ale produselor închiriate. A declarat recurs, de asemenea, și pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, criticând sentința atacată ca nelegală, referitor la soluția de admitere în parte a cererii de anulare a măsurilor dispuse la pct. 1.2 și I. 3 din Decizia nr. 2/2017 și a încheierii nr. 22/2017, pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: 1. Cu privire la soluția de anulare a măsurii de la pct. 1.2 din Decizia nr. 2/2017, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 10 din O.U.G. nr. 95/2002, Anexa 4 la Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 95/2002, aprobate prin H.G. nr. 1597/2002, raportate la art. 112 alin. (1) și art. 139 alin. (1) Codul muncii, coroborate cu art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992. Soluția pronunțată este nelegală, întrucât numărul de ore lucrătoare în luna de raportare este reglementat de dispozițiile art. 112 alin. (1) Codul muncii, singura excepție acceptată de legiuitor fiind zilele de "sărbătoare legală în care nu se lucrează", prevăzute la art. 139 alin. (1) Codul muncii. Numărul de zile nelucrătoare stabilite prin contractul colectiv de muncă al entității nu este prevăzut la excepțiile prezentate la art. 139 alin. (1) Codul muncii, fiind aplicat art. 112 alin. (1) prin raportare la dispozițiile art. 143 Codul muncii, întrucât în cauză textul de lege face trimitere la cadrul general, nu cel negociat prin contractele colective de muncă. Având în vedere că în modelul de decont justificativ pentru stabilirea fondului lunar potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 95/2002 indicatorul "Numărul de ore lucrătoare în luna de raportare" a fost prevăzut ca bază de calcul a indicatorului Sumarul mediu de persoane beneficiare de sume de la bugetul de stat, prin înscrierea în deconturile lunare depuse de către Romaero S.A. a unui număr mai mic de ore lucrătoare, decât numărul de ore lucrătoare din lunile respective, a fost determinat un număr mai mare de personal în drept să beneficieze de plata drepturilor salariale din fonduri de la bugetul de stat. În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, acestea reglementează reducerea programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, în cazul reducerii temporare a activității, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade care depășesc 30 de zile lucrătoare; or, în acest caz, prin O.U.G. nr. 95/2002 nu s-a prevăzut alocarea de fonduri de la buget ca urmare a reducerii temporare a activității a operatorilor din industria de apărare, ci s-a prevăzut alocarea de fonduri de la buget operatoriilor economici din industria de apărare, care nu desfășoară activitatea de bază din lipsă de comenzi sau de contracte legate de producția ori comerțul cu armament, muniție și material de război, aceștia având obligația de a desfășura alte activități reglementate prin H.G. nr. 703/2012, activități indisolubil legate de producția ori comerțul cu armament, muniție și material de război pe care le pot desfășura pe capacitățile de apărare aprobate conform legii, salariații încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată. În temeiul art. 10 din O.U.G. nr. 95/2002, în perioada în care salariații încadrați cu contract individual de muncă, pe durată nedeterminată la operatorii economici din industria de apărare, nu desfășoară activitatea de bază din lipsă de comenzi sau de contracte legate de producția ori comerțul cu armament, muniție și material de război, beneficiază de sume acordate de la bugetul de stat, în vederea acoperirii drepturilor salariale și a contribuțiilor aferente datorate de angajator, numai dacă desfășoară activitățile indisolubil legate de producția sau comerțul cu armament, muniție și material de război, stabilite prin hotărâre a Guvernului. Aceste activități au fost reglementate la art. 1 din H.G. nr. 703/2012 pentru stabilirea activităților prevăzute de art. 10 din O.U.G. nr. 95/2002, fiind incidente și prevederile art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2002: Sunt, de asemenea aplicabile dispozițiile art. 15 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 95/2002, aprobate prin H.G. nr. 1.597/2002, pentru fiecare lună, agentul economic din industria de apărare întocmește un decont justificativ, iar sumele stabilite se alocă agenților economici prin ordin al ministrului industriei și resurselor, în baza decontului justificativ și a regularizării aprobate. Modelul de decont justificativ pentru stabilirea fondului lunar potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 95/2002, inițial a fost prezentat în Anexa 4 la Normele metodologice, unde la nr. crt. 2 s-a prevăzut înscrierea numărului de ore lucrătoare în luna de raportare. Anexele nr. 4 și 4a la Normele metodologice menționate, s-au modificat și au fost înlocuite cu anexele nr. 1 și 2 care fac parte integrantă din H.G. nr. 703/2012 pentru stabilirea activităților prevăzute de art. 10 din O.U.G. nr. 95/2002. Raționamentul auditorilor publici externi a fost unul corect, având în vedere dispozițiile legale incidente în cauza și cele consemnate în Raportul de control, privind indicatorul "Numărul de ore lucrătoare în luna de raportare". Astfel, auditorii publici externi au consemnat înscrierea în deconturile justificative întocmite în perioada 2013-2015, a unui număr mai mic de ore față de numărul de ore stabilit prin Codul muncii pentru salariații cu normă întreagă, respectiv a fost înscris numărul de ore efectiv lucrate în luna pentru care s-a întocmit decontul, fapt ce a condus, prin înmulțirea acestuia cu salariul mediu brut pe economie, comunicat de INS, la solicitarea și încasarea în plus a sumei totale estimate de 215.365 RON, în condițiile în care, salariul mediu brut pe economie este aferent unui program complet de lucru potrivit Codului muncii. Astfel, în anul 2013 a fost încasată în plus suma de 101.823 RON, în anul 2014 a fost încasată în plus suma estimată de 71.616 RON, și în anul 2015 a fost încasată în plus suma estimată de 41.926 RON, în baza deconturilor justificative pentru stabilirea fondului lunar potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 95/2002, iar în baza deconturilor justificative pentru stabilirea fondului lunar potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 95/2002. 2. Cu privire la soluția de anulare a măsurii de la pct. 1.3 din Decizia nr. 2/2017, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1, art. 5 alin. (1) și art. 10 alin. (4) din O.G. nr. 119/1990, raportat la clauzele contractului de locațiune nr. CLPS - 1152/2014 (Cap. 6 Garanția, art. 6.7, art. 6.8 și Cap. 9, art. 9.2, art. 9.3, art. 9.4 din contract). Instanța de fond în mod eronat a apreciat că reclamanta a avut un comportament contractual diligent și în acord cu prevederile contractuale, atâta timp cât la data de la 31.12.2014, au fost evidențiate restanțe în recuperarea chiriei și a utilităților aferente în suma de 64.967,59 RON, iar Romaero S.A. nu a acționat în condițiile stabilite în contract. Astfel, în urma verificărilor efectuate s-a constatat faptul că Romaero S.A., a încheiat cu J. S.R.L., contractul de locațiune nr. CLPS - 1152/2014, având ca obiect "închirierea unui spațiu interior în suprafață utilă de 1.000 mp" (din incinta obiectivului 105G-H, situat în București, B-dul. x nr. 44) și a unui "spațiu exterior adiacent, în suprafață de 375 mp" (pentru parcare 30 de autoturisme), pe o perioadă de 5 ani, chiria lunară fiind stabilită la 3.950 euro/lună. Acest contract a fost modificat prin actul adițional nr. x, în sensul modificării suprafeței aferente spațiului din interior la 1.150 mp și a chiriei lunare la suma de 4.475 euro/lună (la care se adaugă TVA). Din înscrisurile depuse la dosar, care au stat la baza emiterii actelor administrative atacate reiese în mod clar faptul că, la data de la 31.12.2014, intimata - reclamantă avea de recuperat restanțe respectiv în contravaloare de 64.967,59 RON reprezentând chirie și utilități aferente. In aceste condiții în mod corect echipa de audit a constatat faptul că Romaero S.A. nu a acționat diligent și nu a urmărit respectarea clauzelor contractuale, întrucât nu a notificat chiriașul privind obligațiile de plată restante, constatându-se depășiri la unele facturi și mai mult de 50 de zile. Concluzia instanței de fond conform căreia "reclamanta a acționat cu diligentă în interiorul termenului legal de drept comun de prescripție" nu este pertinentă, în condițiile în care societatea a notificat cu întârziere a chiriașului în ceea ce privește rezilierea contractului, respectiv după 8 luni, cu toate că, prin contract (art. 9.4) s-a stabilit că neachitarea, de către locatar, a două facturi consecutive atrage rezilierea de plin drept a contractului, fără intervenția instanței de judecată și fără vreo altă formalitate. Faptul că intimata - reclamantă a formulat în termenul legal de prescripție, acțiune în instanță pentru evacuarea chiriașului și plata contravalorii lipsei de folosință a spațiului închiriat, nu este de natură a infirma constatările echipei de audit și a susține nelegalitatea măsurilor dispuse. 1.4. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, reclamanta intimată ROMAERO S.A. a solicitat respingerea recursului formulat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, reiterând argumentele cuprinse în acțiunea introductivă. A formulat, de asemenea, întâmpinare și intimata pârâtă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, solicitând, în mod similar, respingerea recursului formulat de către reclamantă, pentru motivele cuprinse în întâmpinarea depusă cu ocazia soluționării cererii în fond. II. Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 3 ianuarie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 29 ianuarie 2021. III. Soluția instanței de recurs 1. Argumente de fapt și de drept relevante Analizând probatoriile administrate Curtea a reținut că, în fapt, o echipă de auditori publici externi din cadrul Departamentului IV al Curții de Conturi a României a desfășurat un control tematic la reclamanta ROMAERO S.A., acțiunea de control fiind denumită "Controlul privind situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului, precum și legalitatea realizării veniturilor și a efectuării cheltuielilor". În urma verificărilor efectuate echipa de auditori publici externi a constatat o serie de nereguli financiar contabile și abateri de la legalitate și regularitate, care au fost consemnate în Raportul de control nr. x/20.12.2016. Pentru valorificarea constatărilor s-au dispus măsuri prin Decizia nr. 2/20.01.2017, în baza prevederilor art. 33 alin. (3) și 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992. Împotriva a nouă dintre măsurile dispuse, reclamanta ROMAERO a formulat contestație, potrivit dispozițiilor pct. 204 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curții de Conturi a României, iar prin încheierea nr. 22/03.04.2017 Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României a admis contestația în ceea ce privește măsura dispusă la pct. II.11 din Decizia nr. 7/2016 și a respins-o în rest, menținând măsurile contestate de la pct. I.2,I.5, II.6 - II.7, II.9 și II.10 din aceeași decizie. Prin acțiunea de față, reclamanta a susținut nelegalitatea măsurilor dispuse prin Decizia nr. 2/2017 și menținute prin încheierea nr. 22/2017, în concret nelegalitatea măsurilor dispuse la punctele I.2, I.3, II.6, II.7, II.8, II.9, II.10, II.13 din Decizia nr. 2/2017. Pentru fiecare măsura în parte contestată de reclamantă, Curtea a reținut după cum urmează următoarele considerente: Măsura de la pct. I.2. "Conducerea Societății ROMAERO S.A. va dispune măsuri și va urmări intrarea în legalitate privind "înscrierea numărului de ore din deconturile prezentate la plată ministerului de resort, precum și, utilizarea sumelor primite în scopul în care au fost aprobate", în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Totodată, se vor dispune măsuri pentru: - extinderea verificărilor asupra deconturilor prezentate la plată ministerului de resort în perioada 2013-2015 în vederea identificării și a altor cazuri în care au fost incluse un număr mai mic de ore lucrătoare decât numărul de ore lucrătoare din luna respectivă, pentru cazurile identificate(inclusiv pentru cele constatate în Raportul de control) se va proceda la stabilirea cuantumului acestora, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite, virarea lor la bugetul de stat (inclusiv accesoriile calculate în condițiile legii) precum și la elaborarea unei proceduri privind solicitarea și utilizarea sumelor în baza O.U.G. nr. 95/1992 (pentru înlăturarea abaterilor prezentate la pct. 2.1 din Decizie);. - extinderea verificărilor asupra sumelor primite de la bugetul de stat în baza O.U.G. nr. 95/1992, în perioada 2013-2015, în vederea identificării și a altor cazuri de sume utilizate în alte scopuri decât cele aprobate prin acest act normativ, pentru cazurile identificate (inclusiv pentru cele prezentate în Raportul de control), se va proceda la stabilirea cuantumului acestora, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite, și virarea lor la bugetul de stat (inclusiv accesoriile calculate în condițiile legii) (pentru înlăturarea abaterilor prezentate la pct. 2.2 din Decizie). - Termen: 31 august 2017" Curtea a constatat că prin Raportul de control nr. 7.200/20.12.2016, auditorii publici externi au reținut în privința reclamantei nerespectarea prevederilor legale privind solicitarea și utilizarea de fonduri bănești de la bugetul de stat, în scopul stabilit la art. 10 din O.U.G. nr. 95/20.06.2002. Potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 95/20.06.2002 privind industria de apărare, (1) operatorii economici din industria de apărare, în perioada în care salariații încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată nu desfășoară activitatea de bază din lipsă de comenzi sau de contracte legate de producția ori comerțul cu armament, muniție și material de război, beneficiază de sume acordate de la bugetul de stat în vederea acoperirii drepturilor salariale și a contribuțiilor aferente datorate de angajator. (2) Fondul lunar se determină prin înmulțirea a 75% din salariul mediu brut pe economie din luna anterioară, comunicat de Institutul Național de Statistică cu numărul mediu de personal aferent lunii respective la care se adaugă contribuțiile datorate de angajator potrivit legii. În ceea ce privește activitatea reclamantei, auditorii publici externi au reținut, pe de o parte, că reclamanta Romaero S.A. a înscris în deconturile justificative depuse la ministerul de resort, un număr mai mic de ore lucrătoare decât numărul de ore lucrătoare din luna respectivă aferent unui program complet de lucru, respectiv la stabilirea fondului lunar, în Deconturile justificative întocmite în perioada 2013-2015, reclamanta a înscris numărul de ore efectiv lucrate în fiecare lună, fără a ține seama de faptul că, salariul mediu brut pe economie comunicat de Institutul Național de Statistică este aferent unui program complet de lucru potrivit Codului muncii, ceea ce a condus la solicitarea și încasarea în plus a sumei totale estimate de 215.365 RON (101.823 RON în anul 2013, 71.616 RON în anul 2014 și 41.926 RON în anul 2015). Auditorii au apreciat că, procedând în acest fel, nu au fost respectate prevederile O.U.G. nr. 95/2002 privind industria de apărare, art. 10 alin 1-3; H.G. nr. 1.597/2002 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 95/2002, art. 15 alin. (1), (3); Anexa 1 la H.G. nr. 703/2012 pentru stabilirea activităților prevăzute de art. 10 din O.U.G. nr. 95/2002 - Decontul justificativ; O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventive, art. 1, art. 5 alin. (1), art. 10 alin. (4). Valoarea estimativă a acestei abateri a fost stabilită la suma de 215.365 RON și având consecință încasarea și utilizarea în mod nelegal, de fonduri de la bugetul de stat, în sumă de 215.365 RON. (abaterea a fost consemnată la pct. 2.1 pag. 12-18 din Raportul de control nr. 7.200/20.12.2016.) Curtea a apreciat însă că apărările reclamantei pe această chestiune sunt întemeiate. Astfel, în modelul de Decont justificativ prezentat în Anexa 4 la N.M. de aplicare a O.U.G nr. 95/2002, aprobate prin H.G. nr. 1597/2002, s-a prevăzut înscrierea numărului de ore lucrătoare în luna de raportare. Auditorii publici externi au reținut că acest număr este reglementat prin art. 112 alin. (1) din Codul muncii ("pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână") și că singura excepție acceptată de legiuitor o reprezintă zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează, prevăzute la art. 139 alin. (1). Întrucât reclamanta a raportat o zi lucrătoare mai puțin, din cauza unei zile libere neplătite, conform contractelor colective de muncă, auditorii publici externi au arătat că numărul de zile lucrătoare stabilite prin contractul colectiv de muncă nu este prevăzut la excepțiile prezentate la art. 139 alin. (1) din Codul muncii, constatând în final că, prin înscrierea în deconturile lunare a unui număr mai mic de ore lucrătoare, a fost determinat un număr mai mare de personal în drept să beneficieze de plata drepturilor salariale din fondurile de la buget. Raționamentul auditorilor publici externi este greșit și reclamanta a determinat corect indicatorul "Număr de ore lucrătoare în luna de raportare", în baza duratei lunare a timpului de lucru stabilită prin contractul colectiv de muncă, în condițiile în care, deși art. 139 alin. (1) din Codul muncii prevede zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează, totuși aceasta nu este singura excepție de la numărul de ore lucrătoare reglementat prin art. 112 alin. (1), întrucât art. 143 din același Cod prevede că "prin contractul colectiv de muncă aplicabil se pot stabili și alte zile libere". Or, prin contractele colective de muncă de la nivelul ROMAERO, s-a convenit asupra existenței unei zile libere neplătite pe lună, astfel că deconturile justificative pentru stabilirea fondului pe lunile respective au fost corect întocmite de către reclamantă, iar Ministerul de resort a procedat la efectuarea plăților cu respectarea prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 95/2002. Față de cele expuse, abaterea consemnată la pct. 2.1 din decizie este neîntemeiată, astfel că măsura dispusă la pct. I.2 prima liniuță din aceeași decizie este nelegală. În ceea ce privește însă utilizarea fondurilor primite de la bugetul de stat, reclamanta a invocat, în esență, că în perioada verificată a achitat obligațiile de plată reprezentând impozit pe salarii atât prin compensare cu TVA de rambursat cât si prin virament bancar. Argumentele prezentate de reclamantă au fost apreciate ca fiind nefondate de către Curte, căci reclamanta a prezentat Deciziile emise de ANAF privind compensarea obligațiilor fiscale în perioada 2013-2015 potrivit cărora impozitul pe salarii compensat cu TVA de rambursat avea data exigibilității cuprinsă între 25.06.2011 - 27.02.2012, or în Raportul de control la pag. 19 este prezentata situația impozitului pe salarii având data exigibilității (termen de plata) aferentă perioadei 25.02.2013 - 25.11.2015. Astfel, prin Raportul de control, auditorii publici externi au reținut faptul ca Romaero S.A. a primit fonduri de la bugetul de stat în scopul prevăzut de art. 10 din O.U.G. nr. 95/2002 privind industria de apărare, la nivelul celor aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli astfel: în anul 2013, în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat prin H.G. nr. 604/14.08.2013, a avut alocată de la bugetul de stat suma de 3.457.000 RON, pentru un număr mediu maxim de 135 persoane, și a primit suma totală de 3.456.043 RON; în anul 2014, în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat prin H.G. nr. 683/19.08.2014, a avut alocată de la bugetul de stat suma de 3.546.000 RON, pentru un număr mediu maxim de 134 persoane și a primit suma totală de 3.545.362 RON; în anul 2015, în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat prin H.G. nr. 375/27.05.2015, a avut alocată de la bugetul de stat suma de 4.008.000 RON, pentru un număr mediu maxim de 150 persoane și a primit suma totală de 4.005.908 RON. Prin urmare, față de impozitul pe salarii reținut din drepturile salariale ale personalului, rămas de plată către bugetul de stat, în suma de 1.178.0751ei (360.859 RON în anul 2013,382.031 RON în anul 2014 și 435.185 RON în anul 2015), auditorii publici externi au constatat plata sumei de 549.537 RON, rămânând un sold neachitat în sumă de 628.538 RON (din care: suma de 360.859 RON aferentă anului 2013, suma de 46.799 RON aferentă anului 2014 și suma de 220.880 RON, aferentă anului 2015), astfel că în mod corect au reținut aceștia că prin neplata integrală a impozitului pe salarii la nivelul la care a fost reținut, reclamanta nu a utilizat fondurile primite în scopul pentru care au fost aprobate, potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 95/20.06.2002, sens în care în funcție de numărul mediu maxim de personal aprobat, s-a prevăzut anual, în bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei, alocarea de fonduri pentru plata drepturilor salariale precum și pentru achitarea contribuțiilor datorate de angajator, potrivit legii. În concluzie, Curtea a validat concluzia pârâtei în sensul că prin modul cum a procedat, Romaero S.A. nu a urmărit realizarea unei bune gestiuni financiare în utilizarea fondurilor, căci, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 119/1990, reclamanta avea obligația să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficientei în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului. Măsura de la pct. I.3. "Conducerea Societății ROMAERO S.A. va dispune măsuri și va urmări intrarea în legalitate privind "respectarea clauzelor stabilite în contractele încheiate". Totodată, se vor dispune măsuri pentru: - extinderea verificărilor asupra contractelor de locațiune derulate în perioada 2013-2015, în vederea identificării și a altor cazuri de contracte din derularea cărora au fost înregistrate creanțe nerecuperate ca urmare a nerespectării de către partenerii de contract a clauzelor stabilite, iar pentru cazurile constatate (inclusiv pentru cele prezentate în Raportul de control) se vor analiza măsurile legale întreprinse pentru recuperarea creanțelor și se va urmări recuperarea lor în cadrul termenului legal de prescripție, în condițiile legii (pentru înlăturarea abaterilor prezentate la pct. 4 din Decizie). - Termen: 31 august 2017" Prin Raportul de control nr. 7.200/20.12.2016, auditorii publici externi au reținut, în ceea ce o privește pe reclamantă, nerespectarea clauzelor contractuale privind plata chiriilor pentru spațiile închiriate unor terțe persoane, respectiv nerecuperarea de creanțe în sumă de 201.802 RON reprezentând chirie și utilități în sumă de 170.938 RON, la care se adaugă penalități de întârziere în sumă estimată de 30.863 RON, calculate în condițiile stabilite prin contract. Astfel, auditorii au reținut că reclamanta a încheiat cu J. S.R.L., contractul de locațiune nr. CLPS - 1152/2014, având ca obiect închirierea unui spațiu interior în suprafață utilă de 1.000 mp (din incinta obiectivului 105G-H, situat în București, B-dul x nr. 44) și a unui spațiu exterior adiacent, în suprafață de 375 mp (pentru parcare 30 de autoturisme), pe o perioadă de 5 ani, chiria lunară fiind stabilită la 3.950 euro/lună, contractul fiind modificat prin Actul adițional nr. x, în sensul modificării suprafeței aferente spațiului din interior la 1.150 mp și a chiriei lunare la suma de 4.475 euro/lună (la care se adaugă TVA). În baza acestui contract, în perioada octombrie 2014 - decembrie 2015, Romaero S.A. a emis facturi în sumă totală de 379.187,70 RON (339.365,66 RON chirie + 33.934,33 RON utilități + 5.887,71 penalități) și a încasat suma de 208.248,95 RON, rămânând de recuperat suma de 170.938,75 RON (165.724,92 RON chirie + 5.213,83 RON utilități). Echipa de auditori a mai reținut că, deși la data de la 31.12.2014, au fost evidențiate restanțe în recuperarea chiriei și a utilităților aferente în suma de 64.967,59 RON, Romaero S.A. nu a acționat în condițiile stabilite în contract, în sensul că, nu a procedat la notificarea chiriașului privind obligațiile de plată ale acestuia, după depășirea termenului prevăzut în contract (10 zile), constatându-se depășiri la unele facturi cu mai mult de 50 de zile; la calcularea de penalități de întârziere, pentru neplata la termen a facturilor al căror termen de încasare a fost depășit; la executarea sumei plătite de către chiriaș, cu titlu de garanție, ca urmare a neîncasării chiriei aferente lunilor octombrie- noiembrie 2014, executare ce putea fi efectuată, conform clauzelor contractuale, în luna decembrie 2014, respectiv după termenul de 20 de zile de la împlinirea scadenței facturilor emise. Auditorii au reținut totodată că la data de 30.06.2015, reclamanta a procedat la stingerea obligațiilor de plată în sumă de 97.758,43 RON, aflate în sold la acea dată, prin executarea garanției constituite la începutul contractului de către chiriaș, în sumă de 43.897 RON (10.000 Euro), rămânând de încasat o diferență neacoperită de garanție, în sumă de 53.861,43 RON, însă societatea J. nu a reîntregit cuantumul garanției, executate la data de 30.06.2015, iar Romaero nu a solicitat în termen acest lucru printr-o Notificare, dar și la notificarea cu întârziere a chiriașului în ceea ce privește rezilierea contractului, respectiv după 8 luni, în condițiile în care, prin contract (art. 9.4) s-a stabilit că neachitarea, de către locatar, a două facturi consecutive atrage rezilierea de plin drept a contractului, fără intervenția instanței de judecată și fără vreo altă formalitate. S-a mai reținut cu ocazia controlului că prin adresa nr. x/26.08.2015, Romaero S.A. a înștiințat J. S.R.L. că, la data de 26.08.2015, figurează în evidențele contabile cu un debit în cuantum de 128.260,05 RON, iar Romaero S.A. la data de 21.12.2015, cu cererea de evacuare înregistrată sub nr. x/21.12.2015 a solicitat Judecătoriei sectorului 1 București evacuarea locatarului J. S.R.L. din spațiul proprietatea Romaero S.A., obligarea acestuia la plata sumei de 170.938,75 RON, reprezentând contravaloarea chiriei și a utilităților, la plata penalităților în cuantum de 30.863,58 RON, calculate până la data de 17.12.2015, la plata contravalorii lipsei folosinței spațiului până la data evacuării efective precum și a penalităților de întârziere aferente și la plata cheltuielilor de judecată. La data acțiunii de control, cererea de evacuare nr. x/21.12.2015 făcea obiectul dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București. În urma controlului, auditorii au apreciat că, procedând în acest fel, reclamanta nu a respectat prevederile contractului de locațiune nr. CLPS - 1152/2014, Cap. 6. Garanția, art. 6.7, art. 6.8, b, Cap. 9, art. 9.2, art. 9.3, art. 9.4; ale O.G. nr. 119/1999, art. 1, art. 5 (1), art. 10 (4), iar valoarea estimativă a abaterii constatate este de 201.802 RON, având drept consecință nerecuperarea creanțelor în sumă de 201.802 RON. (abaterea a fost consemnată la pct. 2 pag. 32-38 din Raportul de control nr. 7.200/20.12.2016.). În raport de prevederile legale/contractuale relevante, s-a reținut că în mod eronat auditorii publici externi au reținut în sarcina reclamantei vreo abatere întrucât, prin acțiunile judiciare întreprinse pe rolul instanței de judecată, reclamanta a avut un comportament contractual diligent și în acord cu prevederile contractuale din cuprinsul contractului de locațiune încheiat cu locatarul, dar și cu respectarea prevederilor O.G. nr. 119/1990. Reclamanta nu și-a nesocotit obligațiile legale privind realizarea unei bune gestiuni financiare, reclamanta recurgând la procedurile judiciare conferite de normele legale în materie de locațiune și de prevederile contractuale. Mai mult decât atât, Curtea subliniază că ceea ce a omis Curtea de Conturi este faptul că reclamanta a acționat cu diligență în interiorul termenului legal de drept comun de prescripție (3 ani de la data nașterii dreptului de creanță), astfel că aceasta o obținut recunoașterea judiciară a dreptului său de creanță (chirii restante și penalități de întârziere, contravaloare lipsă de folosință spațiu), ceea ce conduce la concluzia unei neafectări a patrimoniului acesteia. Pentru aceste rațiuni, Curtea a anulat în parte actele litigioase, respectiv în ceea ce privește măsura dispusă la pct. I.3 pentru înlăturarea abaterii consemnate la pct. 4 din decizie. Măsura de la pct. II.6. "Conducerea Societății ROMAERO S.A. va dispune măsuri și va urmări "respectarea clauzelor din contractele încheiate". Totodată, se vor dispune măsuri pentru: - extinderea verificărilor asupra contractelor de agent derulate în perioada 2013-2015, în vederea identificării și a altor cazuri de servicii de agent angajate, în condițiile în care, cu clienții nominalizați prin contractul încheiat, S.C. Romaero S.A., la data angajării avea încheiate contracte, serviciile de agent în cauză fiind excluse ca făcând obiectul contractului, pentru cazurile constatate (inclusiv cele din Raportul de control), se va proceda la stabilirea întinderii prejudiciului ca urmare a plăților efectuate, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite și la recuperarea lui, în condițiile legii, inclusiv corectarea rezultatelor contabile înregistrate (pentru înlăturarea abaterilor prezentate la pct. 5 din Decizie). - Termen: 31 august 2017" Prin Raportul de control nr. 7.200/20.12.2016, auditorii publici externi au reținut, în ceea ce o privește pe reclamantă, efectuarea de plăți în sumă estimată de 518.964 RON pentru servicii angajate în mod nejustificat, respectiv pentru servicii de "agent" în condițiile în care, cu clienții nominalizați prin contractul de agent încheiat, Romaero S.A. avea încheiate contracte de lucrări, serviciile de agent în cauză fiind excluse ca făcând obiectul contractului. Romaero S.A. a încheiat cu A. S.R.L. (în calitate de agent), contractul de agent nr. Cag 368/24.12.2010, având ca obiect, autorizarea agentului să acționeze în numele beneficiarului pe bază de neexclusivitate, ca reprezentant pentru fiecare client și comandă introdusă de Agent, excluzând clienții cu care existau deja contracte încheiate de către beneficiar. În baza acestui contract, pentru fiecare contract acceptat de Romaero S.A., agentul avea dreptul să perceapă un comision de 10%. Reclamanta Romaero S.A., la data semnării contractului de agent nr. Cag 368, avea încheiate contracte de lucrări cu cei doi clienți menționați în Anexa nr. 1 la acest contract, în calitate de beneficiari, respectiv: - contractul nr. CPS-1639, semnat la data de 08.06.2010 încheiat cu C. S.R.L. Bacău (firmă cu capital străin 100%, una din firmele acționare fiind K., cu sediul în Israel, la fel ca firma B., având ca obiect fabricarea și livrarea de către producător (Romaero S.A.) a unor repere de aeronavă categoria L… , valabilitatea contractului fiind inițial de 3 ani, ulterior aceasta fiind prelungită prin acte adiționale, până la data de 27.07.2017; - contractul nr. CPSP-249, semnat la data de 06.07.2010 încheiat cu firma B., având ca obiect execuție învelișuri și cadre pentru uși aeronavă L., valabilitatea contractului fiind de 10 ani. Potrivit Anexei nr. 1 la contractul de agent nr. Cag 368/24.12.2010, clienții identificați de agent au fost C. S.R.L. Bacău și B.. Ulterior, această anexă a fost modificată prin introducerea unui nou client, respectiv M.. Au constatat auditorii că, în fapt, Romaero S.A. înainte de semnarea contractelor cu cei doi clienți și cu mult timp înainte de semnarea și înregistrarea contractului de agent nr. Cag 368, a purtat corespondență cu C. S.R.L. Bacău (adresele nr. x/22.04.2010 și y/27.05.2010) când a înaintat oferte de preț pentru o serie de repere de aeronavă categoria L., și respectiv a purtat negocieri (Fișa de ofertare nr. 186 aprobată de conducerea Romaero pe data de 07.05.2010 și Referatul de necesitate aprobat de conducerea Romaero la data de 02.06.2010, pentru deplasarea unor salariați la solicitarea firmei B.). Romaero S.A. a avut relații contractuale cu firma B. și anterior semnării contractului nr. CPS-1639, din data de 08.06.2010, potrivit evidenței contabile, respectiv fiei contului 411 "clienți", aferentă anului 2009. În perioada 2010-2015, în baza contractului de agent nr. Cag 368/24.12.2010, comisionul plătit firmei S.C. A. S.R.L. de către Societatea Romaero S.A., a fost în sumă totală de 518.964 RON (45.008 RON, în anul 2011; 179.046 RON, în anul 2012; 121.763 RON, în anul 2013; 129.307 RON, în anul 2014; 43.840 RON, în anul 2015). Curtea a reținut ca fiind corectă aprecierea auditorilor publici în sensul că Romaero S.A. a purtat corespondență cu C. S.R.L. Bacău, încă din lunile aprilie/mai ale anului 2010, astfel cum rezultă din adresele nr. x/22.04.2010 și y/27.05.2010 (Anexele nr. 49 la Raportul de control), prin care reclamanta a înaintat oferte de preț societății C. pentru o serie de repere de aeronavă categoria L.. De asemenea, Fișa de ofertare nr. 186 (pentru componente aeronave), aprobată de conducerea Romaero S.A. pe data de 07.05.2010 (Anexa nr. 50 la Raportul de control) și transmisă firmei B., precum și Referatul de necesitate aprobat de conducerea Romaero la data de 02.06.2010, pentru deplasarea unor salariați la solicitarea firmei B., demonstrează faptul că reclamanta Romaero S.A. a purtat negocieri înainte de semnarea contractelor cu cei doi clienți și cu mult timp înainte de semnarea și înregistrarea contractului de agent nr. Cag 368. Totodată, din evidența contabilă respectiv din fișa contului 411 "clienți", aferentă anului 2009, rezultă că reclamanta Romaero S.A. a avut relații contractuale cu firma B. și anterior semnării contractului nr. CPS-1639 din data de 08.06.2010. În ceea ce privește C. S.R.L., auditorii publici au reținut că aceasta este o firmă cu capital privat străin 100%, una din firmele acționare fiind K., cu sediul în Israel, la fel ca firma B.. Pentru fiecare contract introdus de către agent și acceptat de S