ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 820/2021

Ședința publică din data de 11 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 08.04.2020, sub nr. x/2020, reclamanții A. și A. Ipurl, in contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, au formulat contestație împotriva Deciziei nr. 5/15.03.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, prin care le-a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei nr. 72/11.12.2018. Au solicitat instanței repunerea in termenul de contestare a deciziei nr. 5/15.03.2019.

Prin sentința civilă nr. 950/13.10.2020, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 15/2021 din data de 18 ianuarie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ si fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Craiova, invocată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și A. Ipurl și pârâta Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului de competență.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că, în cauză, există un conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că cererea dedusă judecății are ca obiect contestația reclamanților formulată împotriva Deciziei nr. 5/15.03.2019 pronunțată de Instanța Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei disciplinare nr. 72/11.12.2018 emisă de Instanța Locală de Disciplină în dosarul nr. x/2018-C2.

Prin Decizia disciplinară nr. 72/11.12.2018 a fost admisă sesizarea reclamantului Tribunalul București, dispunându-se suspendarea calității de practician în insolvență a lui A., asociat coordonator al pârâtei A. IPURL, pe o perioadă de 9 luni, în temeiul disp. art. 122 din Statutul de organizare și exercitare a profesiei de practician in insolvență.

Înalta Curte, raportat la obiectul cauzei, anularea Deciziei nr. 5/15.03.2019 emisă de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România - Instanța Superioară de Disciplină, constată că sunt incidente prevederile speciale ale art. 47 alin. (1) din Hotărârea nr. 3 din 2007 privind aprobarea Statutului privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență și a Codului de etică profesională și disciplină ale Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 724 din 03.09.2019, care instituie o competență specială de soluționare a cauzei in primă instanță în favoarea Curții de Apel București.

Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Hotărârea nr. 3 din 2007 privind aprobarea Statutului privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență și a Codului de etică profesională și disciplină ale Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România "Deciziile disciplinare pronunțate de instanța superioară de disciplină împotriva hotărârilor instanțelor locale de disciplină pot fi atacate în contencios administrativ, la Curtea de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare."

Aceste dispoziții speciale se aplică cu prioritatate față de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform principiului specialia generalibus derogant.

Prin urmare, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ci dispozițiile speciale ale art. 47 alin. (1) din Hotărârea nr. 3 din 2007, in vigoare la data formulării cereri de chemare in judecată, care instituie o competență exclusivă de soluționare a unor astfel de cauze in favoarea Curții de Apel București.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., A. IPURL și pârâtul Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 februarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.