ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 717/2020

Ședința publică din data de 11 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în MOF nr. 1115/28.12.2018, până la pronunțarea instanței de fond și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 67 din 7 martie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea executării Ordinului ANAF 3236/2018 până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva sentinței civile nr. 67 din 7 martie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu consecința respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.

Pe cale de excepție recurenta-pârâtă a invocat excepția lipsei de interes acererii de chemare în judecată, motivat de faptul că Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală (OPANAF) nr. 3236/2018 a fost modificat prin OPANAF nr. 508/2019, în sensul abrogării dispozițiilor care impuneau deținerea de spații de depozitare.

În susținerea cererii sale de recurs recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a apreciat că instanța de fond în mod greșit a interpretat și aplicat dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. În opinia recurentei-pârâte, instanța de fond a interpretat greșit atât îndeplinirea în cauză a condiției cazului bine justificat, cât și condiția prevenirii unei pagube iminente.

În motivarea cererii de recurs, pârâta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția netimbrării recursului formulat de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocată din oficiu, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recurentei-pârâte i s-a pus în vedere prin citația comunicată la data de 31 ianuarie 2020, să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Înalta Curte reține că potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul se taxează cu 100 RON, iar dispozițiile art. 33 alin. (3) din aceeași ordonanță, statuează în mod expres că:

"Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ. potrivit cărora:

"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același act normativ care dispun în mod expres că:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentei de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Așa fiind, Înalta Curte constată că până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea cererii, recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, nu a respectat cerința impusă de dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, situație în raport de care intervine sancțiunea anulării cererii sale de recurs.

În concluzie, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 148 alin. (6) și art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 24 alin. (2) și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va dispune anularea recursului formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței civile nr. 67 din 7 martie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2020.