ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 349/2020

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus la data de 08.02.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul PREȘEDINTELE A.N.A.F., formulând o cerere de suspendare a Ordinului Președintelui ANAF nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în M.Of. nr. 1115/28.12.2018, ordin care abroga OPANAF nr. 1849/2016, modificat prin OPANAF nr. 1960/2018, care la rândul lui a fost modificat prin OPANAF nr. 2761/2018 - anexa 1, solicitând instanței să dispună, de urgenta și cu precădere, suspendarea executării acestui act administrativ cu caracter normativ, pana la soluționarea acțiunii în contencios administrativ pe care o va formula în temeiul Legii nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 33/CA/2019 - PI din 4 martie 2019, Curtea de Apel Oradea, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea și a dispus suspendarea Ordinului Președintelui ANAF nr. 3236/2018, până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, încadrând motivele de recurs în cazul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocând în drept prevederile.

În esență, recurentul-pârât a susținut că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în subsidiar solicitând admiterea recursului si respingerea acțiunii a lipsită de interes.

II. Decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului de față, constată că cererea adresată instanței nu a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru datorată, deși recurentului i s-a pus în vedere obligația de a plăti taxa de timbru de 100 RON prin rezoluția din 16.04.2019 și citația primită de recurent la 23.04.2019.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, petentul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală a formulat cerere de reexaminare, în termen legal, în condițiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin încheierea din 2 octombrie 2019, Înalta Curte a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de petentul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Recurentul-pârât a luat cunoștință de încheierea din 2 octombrie 2019, la data de 21.10.2019, conform dovezii de primire aflată la dosarul nr. x/2019.

În acest context, Înalta Curte reține că potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, …", iar potrivit alin. (3):

"mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. ..."

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013:

"Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.."

Potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 " În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

Din actele dosarului rezultă faptul că recurentul nu a depus dovada achitării taxei de timbru de 100 de RON, astfel cum i s-a pus în vedere prin rezoluția din 16.04.2019 comunicată prin citația din data de 23.04.2019.

În conformitate cu art. 197 din C. proc. civ. "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Având în vedere faptul că în cauză recurentul nu și-a îndeplinit obligația de timbrare ce-i revenea, în sensul că nu a depus dovada achitării taxei de timbru de 100 de RON până la termenul acordat pentru examinarea recursului, conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 197 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de pârâtul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 33/CA/2019 - PI din 4 martie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2020.