ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 715/2021

Ședința publică din data de 9 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 10.01.2020 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., și B., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, au solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 921/2019 din 21 iunie 2019 a secției pentru judecători (în ce o privește pe A.) și a Hotărârii nr. 932/2019 din 21 iunie 2019 a secției pentru judecători (în ce îl privește pe B.), prin care au fost respinse cererile lor de transfer precum și obligarea corelativă a pârâtului de a adopta, de îndată, hotărâri prin care să dispună transferul, alternativ, la Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj, Tribunalul Specializat Cluj (pentru A.), respectiv Tribunalul Cluj, Tribunalul Specializat Cluj (pentru B.), cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 60/2020 pronunțată în data de 10 iunie 2020 Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII.

Împotriva sentinței nr. 60/2020 din data de 10 iunie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A. și B., încadrând în drept criticile lor în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Împotriva recursului promovat de cei doi reclamanți a formulat întâmpinare intimatul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând respingerea recursului, ca nefondat,

Recurenții - reclamanți A. și B. au formulat Răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii, invocând caracterul vădit nefondat al apărărilor acestuia.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția din data de 16.12.2020 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 09 februarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate și de apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanții A. și B. este fondat, urmând a-l admite, pentru următoarele considerente:

Motivele de recurs au fost întemeiate de recurenții reclamanți pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că hotărârea recurată prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată nu este motivată în acord cu dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ.

Se susține faptul că prima instanță nu a analizat în concret legalitatea hotărârilor contestate prin care autoritatea pârâtă le-a respins cererile de transfer formulate și faptul că prin hotărârea atacată au fost însușite numai apărările formulate de autoritate.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă nelegalitatea sentinței atacate pentru greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 60 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 care reglementează instituția transferului judecătorilor și procurorilor și a dispozițiilor Hot. CSM nr. 193/2006 prin care s-a aprobat Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor.

Se arată în cadrul acestui motiv de recurs nelegalitatea respingerii aspectelor de nulitate invocate cu privire la cele două hotărâri și nelegalitatea în ceea ce privește aprecierea eronată a criteriilor prevăzute la art. 3 din Regulament și nerespectarea principiului nediscriminării în ceea ce privește analizarea cererilor de transfer sentința atacată a fost pronunțată la data de 10.06.2020 iar recursul a fost declarat la data de 13.08.2020.

În raport de obiect în cadrul recursului recurenții-reclamanți au invocat incidența Deciziei nr. 454/2020 din 24.06.2020 publicată în Monitorul Oficial nr. 655 din 24 iulie 2020.

Prin această decizie s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată în dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal și s-a constatat soluția legislativă cuprinsă în art. 60 din Legea nr. 303/2004 și în art. 60()1) din același act normativ, care nu precizează condițiile transferării judecătorilor sunt neconstituționale.

Recurenții-reclamanți invocă aplicabilitatea în cauză în faza soluționării recursului a Deciziei nr. 454/2020 a Curții Constituționale în raport de dispozițiile art. 147 alin. 4 din Constituția României și solicită în consecință admiterea recursului casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Se solicită ca instanța de recurs să anuleze hotărârile contestate și să admită cererile de transfer ale reclamanților prin reaprecierea criteriilor pe cererile de transfer în raport de probatoriul administrat la instanța de fond.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că în cauză, în raport de dispozițiile art. 147 alin. 4 din Constituție și cu respectarea principiului neretroactivității, nu este incidentă Decizia Curții Constituționale nr. 454/2020.

La dosar recurenții-reclamanți au formulat răspuns la întâmpinare în care au arătat că în cauză în faza judecării recursului nefiind o cauză soluționată ci în curs de soluționare devin incidente în raport de obiect dispozițiile Curții Constituționale nr. 454/2004 cu respectarea efectului ex nunc (pt.viitor) al deciziilor obligatorii ale Curții Constituționale.

Analizând recursul declarat, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că în cauză în raport de obiectul acțiunii sunt incidente dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 454/2020 și plecând de la această premisă recursul este apreciat ca fondat în ceea ce privește admiterea în parte a acțiunii reclamanților astfel cum a fost formulată.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză sentința atacată fiind motivată în fapt și în drept cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. și art. 6 din CEDO.

În opinia Curții motivarea sentinței face posibilă exercitarea controlului de legalitate al instanței de recurs.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. constată incidența Deciziei Curții Constituționale nr. 454/2004 și în consecință, în raport de obiect, nelegalitatea hotărârilor contestate în ceea ce-i privește pe reclamanții - recurenți strict în raport de dispozițiile deciziei Curții Constituționale.

Tot în raport de incidența Deciziei Curții Constituționale nr. 454/2020 în rejudecare Curtea va respinge în rest cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Curtea constată că în cauza aflată pe rol în faza recursului la data publicării în Monitorul Oficial 24 iulie 2020 sunt incidente dispozițiile Deciziei C. civ. nr. 454 din 24 iunie 2020.

În raport de dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție în sensul aplicării pentru viitor și față de caracterul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, Curtea constată incidentă Decizia Curții Constituționale nr. 454/2020 în raport de obiectul prezentului litigiu și față de faptul că la data apariției Deciziei Curții Constituționale nr. 454/2020 cauza aflată în recurs se află în curs de soluționare.

În cauză nu poate fi apreciat ca fiind încălcat principiul neretroactivității deoarece Decizia Curții Constituționale nr. 454/2020 produce consecințe juridice și pentru o cauză în curs de judecată pentru o situație juridică nefinalizată respectiv legalitatea hotărârilor autorității pârâte prin care s-a dispus cu privire la cererile de transfer ale reclamanților - recurenți.

Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel Cluj - reclamanții judecători au contestat hotărârile emise de CSM, secția judecători prin care au fost respinse cererile lor de transfer, cereri de transfer formulate în baza art. 60 (1) din Legea nr. 303/2004 coroborat cu art. 1-3 din Hot. CSM nr. 193/2006 prin care s-a aprobat Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor.

Curtea constată că temeiul de drept al ambelor hotărâri, prin care s-au respins cererile de transfer ale reclamanților, îl reprezintă dispozițiile art. 60 alin. (1) și (3) din Legea nr. 303/2004 și art. 1-2(1) și 8 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 454/24.06.2020 s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată și s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 60

alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care nu precizează condițiile transferării judecătorilor precum și art. 60 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituționale.

În esență, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor legale - art. 60 alin. 1 și (3) din Legea nr. 303/2004 - prin care este reglementată instituția transferului, fără stabilirea condițiilor în care se realizează transferul și care au permis adoptarea Regulamentului ce completează legea, cu încălcarea art. 1 alin. 4, art. 61 alin. 1, art. 133 (1) din Constituție. Or, aceste dispoziții legale au stat la baza emiterii hotărârilor CSM contestate în prezenta cauză.

Din cuprinsul motivării rezultă faptul că prevederile art. 60 alin. 1 și (3) din Legea nr. 303/2004 au fost constatate neconstituționale pentru lipsa de previzibilitate a textului de lege criticat, care nu precizează condițiile transferării judecătorilor fapt care generează o stare de impredictibilitate fiind încălcate art. 1 alin. 5 din Constituție, deoarece de la caz la caz, în mod arbitrar se poate decide în mod subiectiv cu privire la cariera judecătorilor.

S-a arătat în motivarea Curții Constituționale, cu privire la statutul judecătorilor și procurorilor, că elementele esențiale ale raporturilor de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forță juridică inferioară acestuia, respectiv prin hotărâre cu caracter normativ emisă de autoritatea pârâtă.

Se arată în motivarea Deciziei nr. 454/2020 a Curții Constituționale că revine legiuitorului sarcina de a reglementa prin lege, pe de o parte, instituția transferului și criteriile care trebuie să fie îndeplinite (în cadrul Legii nr. 303/2004) și, pe de altă parte, procedura realizării acestuia (în cadrul Legii nr. 317/2004).

În raport de cele expuse, Curtea apreciază recursul ca fondat și în parte ca întemeiată acțiunea reclamanților ținând cont de efectele în prezenta cauză ale Deciziei Curții Constituționale nr. 454/2004.

Cele două hotărâri emise de autoritatea competentă CSM, secția pentru judecători, prin care în baza art. 60 alin. 1 și (2) din Legea nr. 304/2004 au fost respinse cererile de transfer formulate de reclamanți sunt nelegale deoarece au devenit lipsite de temei legal, ca urmare a declarării neconstituționale a dispozițiilor legale pe care cele două hotărârii s-au fundamentat.

În urma casării și rejudecării, Curtea va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți și va anula Hotărârea nr. 921/21 iunie 2019 și Hot. nr. 932/21 iunie 2019 în ceea ce-i privește pe reclamanți.

Curtea va respinge în rest cererea de chemare în judecată constatând că, nu numai în controlul de legalitate al hotărârilor CSM, ci și în privința înseși cererilor de transfer sunt incidente dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 454/2020.

Aceasta deoarece Curtea Constituțională a arătat că dispozițiile art. 60 alin. 1 și (3) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituționale și urmează a fi înlăturate de la aplicare în cauzele aflate în curs de judecare la momentul publicării deciziei, dar și că nu pot fi prevăzute prin Regulament condițiile transferului, acestea fiind necesar a fi reglementate prin Legea nr. 303/2004.

În consecință, în respectarea principiului legalității, nu se poate dispune de către instanța de recurs asupra cererilor de transfer, în condițiile declarării neconstituționalității textului de lege care reglementa transferul, fără însă a cuprinde condițiile de transfer.

Cu toate acestea, legiuitorul având obligația de a pune în acord cu Constituția prevederile art. 60 alin. (1) și (3) din Legea nr. 303/2004, iar CSM păstrând atribuția de a dispune asupra cererilor de transfer, conform art. 40 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte consideră că soluția din recurs trebuie să se limiteze la anularea hotărârilor adoptate asupra cererilor de transfer, CSM rămânând învestit cu acestea și urmând să le soluționeze după punerea în acord cu Constituția a dispozițiilor art. 60 alin. (1) și (3) din Legea nr. 303/2004.

Față de considerentele expuse, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ., va admite recursul și va casa sentința atacată și rejudecând

Va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și va dispune anularea Hot. nr. 921/21.06.2019 a secției pentru judecători în ceea ce o privește pe reclamanta A. și Hotărârea nr. 932/2019 din 21 iunie 2019 în ceea ce îl privește pe reclamantul B.

Va respinge în rest cererea de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 60/2020 din data de 10 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și rejudecând:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B..

Anulează Hotărârea nr. 921/2019 din 21 iunie 2019 a secției pentru judecători (în ceea ce o privește pe reclamanta A.) și Hotărârea nr. 932/2019 din 21 iunie 2019 (în ceea ce îl privește pe reclamantul B.).

Respinge în rest cererea de chemare în judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 februarie 2021.