ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2826/2021

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 23.08.2019, sub numărul x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, judecător B. și judecător C., a solicitat anularea Rezoluției nr. C19-2338/29.07.2019 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă, comunicată reclamantei la data de 06.08.2019 și consecutiv, a Rezoluției nr. 1656/24.05.2019 cu nr. lucrare x, ca neîntemeiate și nelegale, sancționarea disciplinară a d-nelor judecătoare Judecător B. și C. cu una din sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul art. 991 din aceeași lege.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1016 din 20 decembrie 2019 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor B. și C., și, în consecință, a respins cererea formulată în contradictoriu cu aceste pârâte, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, respingând în rest cererea privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. a declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că prin hotărârea atacata Curtea de Apel București a respins contestația față de doamnele B. și C., judecătoare la Judecătoria Cluj-Napoca, ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond ca neîntemeiată. Instanța de fond a apreciat în mod greșit că doamnele magistrate nu au calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât procedura prevăzută de art. 45 1 alin. (3)-(5) se derulează doar între petent și Inspecția Judiciară, în calitate de emitent al rezoluțiilor contestate. Critică hotărârea sub acest aspect, având în vedere faptul că esența litigiului este conduita magistraților, care sunt subiecți ai plângerii formulate pentru abatere disciplinară. Cu titlu de practică judiciară se invocă dosarul nr. x/2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. În mod greșit și nelegal prin Rezoluția contestată C19-2338/29.07.2019, pronunțată de Inspectorul Șef din cadrul Inspecției Judiciare s-a respins plângerea formulată împotriva Rezoluției nr. 1656 emisă de Direcția de Inspecție pentru Judecători la data de 24.05.2019. Apreciază faptul că, cu rea credință d-na B. a încălcat normele de procedură civilă privind abținerea și incompatibilitatea, pentru că s-a antepronunțat și pe fond, nu doar pe excepție, cât și cu privire la proba cu contraexpertiza. Cu toate acestea, doamna judecătoare B. a înțeles să judece cauza și să nu se abțină de la judecată, prin aceasta fiindu-i vătămat dreptul la un proces echitabil în rejudecare la instanța de fond, anume Judecătoria Cluj-Napoca. De asemenea, d-na judecător C. a soluționat cererea de recuzare a d-nei judecător B. cu rea-credință, prin nesocotirea normelor de procedură civilă privind recuzarea și incompatibilitatea, acceptând ca d-na judecător B. să soluționeze cauza. Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin sesizarea înregistrată la Direcția de inspecție pentru Judecători din cadrul Inspecției judiciare la data de 12.04.2019, sub nr. x, reclamanta A. a solicitat efectuarea verificărilor privind săvârșirea unor abateri disciplinare de către judecătorii B. și C., cu ocazia soluționării dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca. S-a arătat că judecătorul B. a participat la soluționarea dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca, în primul ciclu procesual, iar, la rejudecarea cauzei, a refuzat să formuleze cerere de abținere, deși și-ar fi exprimat părerea cu privire la soluția pe fond și la proba constând în contraexpertiză judiciară, probă pe care o respinsese anterior, situație de natură a afecta dreptul la un proces echitabil. De asemenea, a solicitat efectuarea verificărilor față de judecătorul C. în ceea ce privește modalitatea de soluționare a cererii de recuzare formulate împotriva judecătorului B., criticile vizând soluția pronunțată. Prin rezoluția nr. 1656 din data de 24 mai 2019 s-a dispus clasarea, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere recurenta-reclamantă, care a fost respinsă prin rezoluția inspectorului șef din data de 29.07.2019. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor B. și C., instanța de fond în mod corect a reținut că magistrații împotriva cărora s-a formulat sesizare la Inspecția Judiciară nu au calitate procesuală în calea de atac formulată de persoana care a formulat sesizarea împotriva rezoluției de clasare, procedura prevăzută de art. 45 1 alin. (3)-(5) derulându-se în fața instanței de contencios administrativ între petent și Inspecția Judiciară, în calitate de emitent al rezoluțiilor contestate. Înalta Curte are în vedere că potrivit art. 45 1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii: "(1) Împotriva rezoluției de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-șef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluționează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecția Judiciară. (2) Soluțiile pe care inspectorul-șef le poate dispune sunt: a) respingerea plângerii și menținerea rezoluției atacate; b) admiterea plângerii și completarea verificărilor. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef. (3) Rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluționarea cauzei se face de urgență și cu precădere. (4) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt: a) respingerea contestației; b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului-șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor. (5) Hotărârea pronunțată potrivit dispozițiilor alin. (4) lit. b) trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost desființate rezoluțiile atacate și să indice faptele și împrejurările care trebuie lămurite, precum și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru completarea verificărilor. (6) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare." Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că, instanța de fond în mod corect a apreciat că rezoluțiile sunt legale și temeinice. Recurenta-reclamantă a criticat cele două rezoluții emise de Inspecția Judiciară, arătând că în mod greșit s-a reținut că nu există indicii referitoare la săvârșirea unei abateri disciplinare de către judecătorii care au soluționat cauza. Înalta Curte reține faptul că instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea plângerii împotriva rezoluției de clasare nu are competența de a constata dacă există indicii privind săvârșirea unei abateri disciplinare. Conform art. 45 din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, aspectele semnalate în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare, în cadrul căreia se stabilește dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează, rezoluția de clasare fiind supusă confirmării inspectorului-șef. Rezoluția poate fi infirmată, o singură dată, de inspectorul-șef, care poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, completarea verificărilor. Împotriva rezoluției de clasare persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-șef, acesta putând dispune fie respingerea plângerii și menținerea rezoluției atacate, fie admiterea plângerii și completarea verificărilor. Rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, care poate dispune fie respingerea contestației, fie admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului-șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor. Hotărârea pronunțată în această situație trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost desființate rezoluțiile atacate și să indice faptele și împrejurările care trebuie lămurite, precum și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru completarea verificărilor. Astfel fiind, persoana care a formulat sesizarea are dreptul de a supune controlului instanței de contencios administrativ legalitatea rezoluțiilor de clasare, instanța având de verificat dacă în procedura derulată de Inspecția Judiciară au fost verificate toate aspectele învederate și au fost administrate toate probele necesare, fără a permite însă subrogarea în atribuțiile inspectorului judiciar prin reanalizarea probatoriului administrat, în sensul constatării existenței indiciilor privind săvârșirea de către magistrați a unor abateri disciplinare, așa cum solicită recurenta-reclamantă. Dispozițiile art. 45 1 alin. (5) teza finală din Legea nr. 317/2004 întăresc această concluzie, instanța fiind obligată ca, în cazul anulării rezoluției de clasare, să indice faptele și împrejurările care trebuiesc lămurite, precum și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru completarea verificărilor. Așadar, în situația în care inspectorul judiciar a analizat toate faptele cu care a fost sesizat și a administrat toate probele necesare, instanța nu are temei legal pentru anularea rezoluției de clasare. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,