CtEDO 20.11.2007 Auto

CASE OF ANDERSON v. THE UNITED KINGDOM

RESPONDENT
GBR
HOTĂRÂRE
20.11.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 14+P1-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF ANDERSON v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

CAUZA DE CUARTA SECȚIUNE ANDERSON c. REGATUL UNIT (Depunerea nr. 73652/01) HOTĂRÂREA Strasburg 20 noiembrie 2007 FINAL 20/02/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Anderson c. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Președintele Casadevell Sir Nicolas Bratza Bonello Traja Pavlovschi Garlicki dna Hirvelä, judecători și dl T.L. Grefierul secțiunii primitive, deliberat în privat la 23 octombrie 2007, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 73652/01) împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de dl Andrew Anderson („reclamantul”), la 31 mai 2001. Reclamantul nu a fost reprezentat în fața Curții. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley, Biroul de Externe și Commonwealth, Londra. Reclamantul s-a plâns că autoritățile Regatului Unit refuză să-i acorde licențiamentul de împrumut al văduvei sau echivalentul constituie o discriminare din motive de sex contrar art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1. La 15 octombrie 2002, Curtea a hotărât să comunice plângerea cu privire la licența de împrumuturi a văduvei și să declare inadmisibilă restul cererii. În continuare, a fost hotărât în conformitate cu dispozițiile articolului 29 § 3 din Convenție, să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. Soția sa a murit la 22 decembrie 1994. La 22 ianuarie 2001, reclamantul a depus o cerere la Revenuul Internal solicitând o alocație echivalentă cu cea primită de o văduvă, și anume alocația de livrare a vieții (“WBA”). La 22 februarie 2001, Revenuul Inland l-a informat că el nu a fost eligibil pentru WBA, deoarece nu a fost o femeie. Reclamantul nu a apelat mai departe, deoarece el a considerat sau a fost sfătuit că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu a fost plătit nici un astfel de beneficiu văduvilor în temeiul dreptului Regatului Unit. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ Legea și practicile interne relevante sunt descrise în hotărârea Curții în cazul Hobbs, Richard, Walsh și Geen c. Regatul Unit , nr. 63684/00, 63475/00, 63484/00 și 63468/00, hotărârea din 26 martie 2007. Reclamantul s-a plâns că refuzul autorităților din Regatul Unit de a-i acorda WBA sau echivalentul a constituit o discriminare din motive de sex contrar articolului 14 din Convenție luată coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1. art. 14 din Convenție prevede: „Drumarea drepturilor și libertăților prevăzute în prezenta convenție este asigurată fără discriminare pe niciun motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opinia politică sau de altă natură, origine națională sau socială, asocierea cu o minoritate națională, proprietatea, nașterea sau alt statut.” art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede: „1. Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesele sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, ci și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea a examinat anterior cazurile care au susținut chestiuni similare celor din acest caz și a constatat o încălcare a articolului 14 din Convenția luată coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 (Hobbs, Richard, Walsh și Geen c. Regatul Unit, nr. 63684/00, 63475/00, 63484/00 și 63468/00, hotărârea din 26 martie 2007, §§ 53-54). 11. Curtea a examinat cazul în cauză și constată că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar conduce la o concluzie diferită în acest caz. Prin urmare, Curtea consideră că diferența de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește dreptul la WBA, din care reclamantul a fost o victimă, nu s-a bazat pe nici o „justificație obiectivă și rezonabilă” (a se vedea Hobbs) În consecință, s-a constatat o încălcare a art. 14 din Convenție în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 din CONVENȚII 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 14. Reclamantul a solicitat echivalentul alocației fiscale datorate, în ceea ce privește prejudiciu material. 15. Guvernul a contestat argumentul pe baza jurisprudenței Curții. 16. În hotărârea sa principală privind WBA, Curtea nu a găsit niciun motiv pentru a remedia inegalitatea tratamentului prin „nivelizarea” și acordarea valorii prestațiilor fiscale care s-au dovedit nejustificate. Hobbs, Richard, Walsh și Geen c. Regatul Unit , citat mai sus § 69 . 17. Curtea nu găsește niciun motiv să se depărteze de această constatare și, prin urmare, nici o atribuire nu poate fi făcută sub acest cap. Costuri și cheltuieli 18. Reclamantul a declarat că el nu a suportat nici un cost și cheltuieli juridice. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL DECLARĂ UNANIMEMENT DECLARĂ restul cererii admisibile; Deține că a existat o încălcare a articolului 14 din Convenția luată în conjuncție cu art. 1 din Protocolul nr. 1 privind neautorizarea reclamantului la obligația de lichidare a unei văduve; respinge cererea reclamantului pentru o justă satisfacție. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 20 noiembrie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. T.L. Early Josep Casadevall Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2008-01-22
0,95
CASE OF HIGHAM v. THE UNITED KINGDOM
FOURTH SECTION CASE OF HIGHAM v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 64735/01) JUDGMENT STRASBOURG 22 January 2008 FINAL 07/07/2008 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be
CtEDO 2007-11-20
0,95
CASE OF CRILLY v. THE UNITED KINGDOM
FOURTH SECTION CASE OF CRILLY v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 12895/02) JUDGMENT STRASBOURG 20 November 2007 FINAL 20/02/2008 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be
CtEDO 2008-07-17
0,95
CASE OF GINNIFER v. THE UNITED KINGDOM
FOURTH SECTION CASE OF GINNIFER v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 65507/01) JUDGMENT STRASBOURG 17 July 2008 FINAL 17/10/2008 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be s
CtEDO 2007-10-09
0,95
CASE OF CROSS v. THE UNITED KINGDOM
FOURTH SECTION CASE OF CROSS v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 62776/00) JUDGMENT STRASBOURG 9 October 2007 FINAL 09/01/2008 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be su
CtEDO 2007-10-02
0,95
CASE OF HADRELL v. THE UNITED KINGDOM
FOURTH SECTION CASE OF HADRELL v. THE UNITED KINGDOM (Application no. 61038/00) JUDGMENT (Striking out) STRASBOURG 2 October 2007 FINAL 02/01/2008 This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convent
Sursă