ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 645/2021

Ședința publică din data de 04 februarie 2021

Asupra contestație în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 3390 din 17 octombrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația în anulare declarată de contestatorul A. împotriva încheierii din 29 mai 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016.1.

Împotriva deciziei nr. 3390 din 17 octombrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 a formulat contestație în anulare S.C. B. S.R.L., întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt a invocat inadmisibilitatea contestației în anulare.

II. Soluția Înaltei Curți asupra contestației în anulare

În ceea ce privește admisibilitatea contestației în anulare, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile generale, respectiv ca hotărârea care se contestată să fie definitivă, iar motivul de contestație să nu fi putut fi invocat pe calea apelului sau a recursului.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Art. 503 din C. proc. civ. prevede:

(1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

În cauză, contestatorul a invocat prevederile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 2 din C. proc. civ., susținând că nu a fost legal citat la soluționarea contestației în anulare, nu a fost prezent la judecată, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 157 alin. (1) lit. c), g), h) și j) din C. proc. civ. și instanța a fost în eroare când a pronunțat încheierea atacată.

Referitor la primul motiv al contestației în anulare, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 157 alin. (1) lit. c), g), k) și j) din C. proc. civ., invocate, citația va cuprinde:

"numărul dosarului, numele și prenumele sau denumirea, după caz, ale/a părții potrivnice și obiectul cererii, alte mențiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanță, precum și ștampila instanței și semnătura grefierului."

Totodată, art. 157 alin. (3) din C. proc. civ. stabilește că:

"Cerințele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) și k) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Din analiza textului de lege menționat, se constată că lipsa mențiunii de la lit. c) și k) este prevăzută sub sancțiunea nulității, cerințele prevăzute la lit. g) și j) nefiind sancționate cu nulitatea absolută.

Analizând însă citația emisă contestatorului pentru termenul din 17 octombrie 2018, se constată că aceasta conține toate elementele esențiale obligatorii prevăzute de art. 157 alin. (1) lit. a), c), d), e) și k) din C. proc. civ., inclusiv mențiunile prevăzute la lit. lit). c), g), h) și j) din același cod, a căror lipsă a fost invocată de parte.

Așa fiind, în cauză nu se poate vorbi de o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin aplicarea sancțiunii juridice a nulității, în condițiile art. 175 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, prevederile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează motivul de contestație în anulare privind nelegala citare a părții, asociată cu neprezentarea acesteia la termenul când a avut loc judecata, nu sunt incidente în cauză.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de contestație în anulare invocat de contestator, Înalta Curte observă că dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. se referă la situația în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Astfel, pentru a fi incidente dispozițiile legale menționate, este necesar ca hotărârea atacată să fi fost pronunțată de o instanță ce a soluționat cauza în recurs.

În speța dedusă judecății, prin decizia atacată cu prezenta contestație în anulare nu s-a soluționat un recurs promovat de contestator, ci a fost respinsă o altă contestație în anulare formulată de același contestator. Or, situația în care contestația în anulare este îndreptată împotriva unei decizii prin care a fost respinsă o altă contestație în anulare nu se circumscrie ipotezei prevăzute art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât obiectul acestei căi extraordinare de atac, hotărârea dată în recurs, precum și motivele pentru care poate fi exercitată nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situații decât cele conținute expres în dispozițiile din C. proc. civ.

Pe de altă parte, contestatorul a invocat în mod formal dispozițiile legale anterior menționate, invocând încălcări ale unor dispoziții legale de către instanță și incorecta reținere a unor temeiuri de drept, apreciind că soluția corectă era aceea de admitere, iar nu cea de respingere a contestației în anulare.

Or, aceste aspecte nu se încadrează în sintagma "erori materiale", ci reprezintă critici de legalitate vizând pretinse erori de judecată, constituind astfel un veritabil "recurs", imposibil de analizat pe calea contestației în anulare.

În concluzie, motivele invocate de către contestator nu pot fi încadrate în textele de lege invocate drept temei al căii de atac exercitate în cauză.

Pentru considerentele expuse și ținând seama de dispozițiile art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 3390 din 17 octombrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 3390 din 17 octombrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 04 februarie 2021.