ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6320/2020

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11.12.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea deciziei nr. 10704/06.11.2017 și obligarea pârâtului la achitarea despăgubirilor solicitate prin Cererea de plată nr. x/19.01.2016.

În ședința publică din 13 martie 2018, reclamantul a depus precizare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 10704/06.11.2017 emise de Fondul de Garantare a Asiguraților și obligarea pârâtului să emită o decizie motivată privind analiza pe fond a cererii de plată înregistrate sub nr. x/19.01.2016, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 2598 din 5 iunie 2018, Curtea a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a hotărârii recurate.

A susținut recurentul că instanța a preluat greșit situația de fapt expusă de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, făcând vorbire despre un alt eveniment rutier, privind două autoturisme cu alte numere de înmatriculare.

El este proprietarul autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x, iar accidentul în care a fost implicat fratele său în calitate de comodatar, beneficiar al dreptului de folosință au autoturismului, s-a produs la data de 11.10.2015, de către autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x.

Astfel, având în vedere erorile menționate, este de la sine înțeles că și motivarea în drept și în fapt este bazată pe această eroare a Fondului de Garantare a Asiguraților, care, prin întâmpinare, nu a făcut decât să copieze legislația în vigoare, și nu cea care se aplică în accidente produse de alte persoane și la date diferite.

Instanța nu a analizat înscrisurile depuse chiar de Fondul de Garantare a Asiguraților, și anume cererea de despăgubire întocmită chiar de el, cu datele sale personale și semnate de el. Astfel, motivarea instanței, potrivit căreia la dosarul de despăgubiri trebuia să prezinte o procură pentru fratele său, nu se susține, întrucât el este proprietarul autoturismului și în nume propriu a făcut toate demersurile pentru întocmirea și semnarea dosarului de despăgubire.

A mai susținut recurentul-reclamant că hotărârea instanței de fond este nemotivată, întrucât o hotărâre este nemotivată nu numai atunci când în considerentele acesteia nu se regăsește niciun argument de fapt sau de drept care să sprijine soluția din dispozitiv, ci și atunci când argumentele folosite de instanță sunt lapidare ori exprimate în termeni generali, astfel că este incident art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

A mai arătat recurentul că un alt motiv de recurs se referă la încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, când instanța a aplicat o dispoziție legală străină situației de fapt reținute.

Respingerea contestației sale pe motiv că nu a completat dosarul de despăgubire cu procura pentru fratele său, în situația în care în calitate de proprietar a întocmit și a semnat toată documentația, încalcă principiile generale de drept și constituie motiv de admitere a recursului, conform art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, prin care a invocat nulitatea cererii de recurs, apreciind că susținerile recurentului nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că sentința este legală și temeinică.

4.1. Preliminar, analizând excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, Înalta Curte reține următoarele.

Recurentul-reclamant și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Într-adevăr, în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu poate fi avut în vedere, susținerile recurentului, neputându-se circumscrie ipotezei avute în vedere de textul legal.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond.

Înalta Curte constată că deși, la nivel formal, recurentul-reclamant a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., memoriul de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Alegațiile din cererea de recurs nu se referă la nelegalitatea hotărârii recurate, ci vizează elemente de fapt ale cauzei, recurentul susținând, pentru prima dată în această fază a procesului, că întreaga documentație, inclusiv cererea de despăgubire, ar fi fost întocmită și semnată de el, personal. Astfel, în opinia sa, motivarea instanței de fond nu se susține, încălcând principiile generale de drept.

Or, acest aspect nu poate face analiza instanței de control judiciar, în condițiile în care, atât în decizia de respingere a cererii de plată, cât și în fața instanței de fond, s-a reținut o altă situație de fapt, necombătută de recurentul-reclamant. Judecarea recursului are în vedere exclusiv aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate, iar invocarea omisso medio a unor motive, neaduse spre analiza instanței de fond, nu este permisă.

Prin urmare, exprimarea nemulțumirii față de soluția adoptată și aprecierea recurentului că instanța ar fi aplicat o dispoziție legală străină situației de fapt, fără a preciza în ce constă eroarea instanței, nu reprezintă critici de nelegalitate în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că hotărârea primei instanțe ar fi pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

În ceea ce privește susținerea recurentului, că s-ar fi reținut o altă situație de fapt, referitoare la un eveniment rutier petrecut între alte autoturisme, Înalta Curte constată că, în considerentele hotărârii, instanța a prezentat apărările pârâtului astfel cum au fost formulate prin întâmpinare (fiind vorba, evident, despre o eroare materială strecurată în întâmpinarea pârâtului), însă motivarea instanței privește legalitatea Deciziei nr. 10704/06.11.2017 prin raportare la situația de fapt reținută în cuprinsul deciziei și la dispozițiile legale incidente. De altfel, circumstanțele producerii accidentului în care a fost implicat autoturismul recurentului-reclamant nu au fost contestate sub niciun aspect.

Constată Înalta Curte că și în recursul reclamantului s-a strecurat o eroare materială, referitoare la numărul autoturismului B. implicat în accident, recurentul precizând că acesta avea număr de înmatriculare x, în loc de x.

Însă, deși motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. a fost invocat numai la nivel formal, Înalta Curte apreciază că susținerile din recurs se pot circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., referitor la nemotivarea hotărârii.

Astfel, împrejurarea că unul dintre motivele de casare nu poate fi avut în vedere nu atrage nulitatea recursului declarat în cauză, pentru că reținerea existenței unor critici care se circumscriu unui singur motiv de casare este suficientă pentru constatarea validității căii de atac formulate, excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă urmând a fi respinsă.

4.2. Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, circumscrise motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a apărărilor invocate prin întâmpinare și în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Recurentul A. apreciază că hotărârea de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și că argumentele instanței de fond ar fi lapidare ori exprimate în termeni generali.

Însă, contrar afirmațiilor recurentului-reclamant, Înalta Curte constată că, din considerentele hotărârii, rezultă fără echivoc faptul că instanța a procedat la o analiză proprie a argumentelor evocate prin acțiune și a apărărilor părților, a analizat probele administrate și a dezlegat fondul cauzei, cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, instanța de fond s-a raportat la obiectul cauzei, anularea deciziei prin care cererea de plată a fost respinsă, în raport cu elementele de fapt și de drept ale cauzei, și a expus argumentele care au condus la formarea convingerii sale. Prin sentința recurată s-a reținut, în esență, că interpretarea dată de autoritatea pârâtă dispozițiilor art. 14, art. 21 alin. (2) și art. 16 din Legea nr. 213/2015 este una corectă, de vreme ce reclamantul nu a depus actele solicitate, referitoare la mandatul acordat pentru formularea cererii de plată.

Or, nu se poate aprecia a fi îndeplinită ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că hotărârea ar conține motive contradictorii pentru că a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente în defavoarea recurentului.

În concluzie, în opinia Înaltei Curți, motivarea primei instanțe este legală, fiind posibilă exercitarea controlului judiciar asupra hotărârii pronunțate, și oferă garanțiile unui proces echitabil.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că soluția adoptată de judecătorul fondului este legală, astfel că, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților.

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 2598 din 5 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2020.