Decizia nr. 6157/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cadrul procesual 1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016 din 10.11.2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare de Marilor Contribuabili și Ministerul Sănătății solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: 1. obligarea pârâților la efectuarea tuturor demersurilor și procedurilor necesare în vederea restituirii sumelor achitate în mod nedatorat de către A. cu titlu de contribuție clawback aferentă trimestrelor II 2010 - IV 2010 și III 2011, în baza unor notificări emise în mod eronat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate ("CNAS") și anulate definitiv de către instanțele de judecată, precum și la restituirea efectivă a acestor sume, după cum urmează: - suma de 10.025.181,57 RON reprezentând contribuție clawback plătită nedatorat de A. pentru trimestrul II 2010 prin Ordinul de plată nr. x/24.11.2011; - suma de 11.740.845,56 RON reprezentând contribuție clawback plătită nedatorat de A. pentru trimestrul III 2010 prin Ordinele de plată nr. x/24.11.2011 și nr. y/06.09.2012; - suma de 10.950.247,95 RON reprezentând contribuția clawback plătită nedatorat de A. pentru trimestrul IV 2010 prin Ordinele de plată nr. x/24.11.2011 și nr. y/06.09.2012; - suma de 12.125.152,30 RON reprezentând contribuție clawback plătită nedatorat de A. pentru trimestrul III 2011 prin Ordinul de plată nr. x/30.08.2012; 2. obligarea pârâților la plata dobânzilor legale prevăzute de Codul de procedură fiscală aferente sumelor menționate la punctele de mai sus, calculate până la data restituirii efective a sumelor solicitate; în prezent, valoarea dobânzilor aferente sumelor ce formează obiectul cererii de restituire este în valoare de 25.335.251 RON; 3. anularea Deciziei emise de Ministerul Sănătății nr. 63426/13.10.2016 de soluționare a contestației formulată de reclamantă împotriva deciziei de respingere a cererii de restituire nr. x/23.06.2016 și, pe cale de consecință, anularea Deciziei de respingere a cererii de restituire nr. x/23.09.2016, ca netemeinice și nelegale; 4. în subsidiar, obligarea pârâtei ANAF la soluționarea cererii de restituire formulate de către reclamantă; 5. obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze. 1.

Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Sănătății au fost invocate excepțiile lipsei calității procesuale pasive, lipsei de obiect a capătului nr. 4 din cerere, iar pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. 1.

Prin întâmpinarea depusă de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili au fost invocate excepțiile lipsei calității procesuale pasive, inadmisibilității și prematurității acțiunii, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. 1.

Prin răspunsurile la întâmpinări depuse de reclamantă s-a solicitat respingerea excepțiilor și a apărărilor pârâtelor, ca nefondate. 1.

Pârâții Ministerul Sănătății și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili au formulat cereri de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (în continuare "CNAS") prin care au solicitat ca, în cazul admiterii acțiunii, chemata în garanție să fie obligată la plata sumelor solicitate de reclamantă. În motivarea cererilor de chemare în garanție, pârâții invocă, în esență, faptul că sumele cu privire la care reclamanta pretinde că le-a achitat în mod nedatorat au fost virate în contul administrat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. 1.

Prin întâmpinarea depusă de chemata în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, ca neîntemeiată. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, CNAS invocă faptul că nu este titulara obligației de restituire din raportul juridic dedus judecății și că nu are vreo competență legată de încasarea sau restituirea taxei clawback. Cu privire la fondul cererilor de chemare în garanție, CNAS arată nu a încasat aceste sume și drept urmare nu are temei legal să le restituie. 1.

În ședința publică din data de 24.05.2017, Curtea a încuviințat în principiu cererile de chemare în garanție formulate de pârâții Ministerul Sănătății și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva CNAS. 2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2677 din 28.06.2017: - a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și lipsei de obiect a capătului nr. 4 din acțiune, excepții invocate de pârâtul Ministerul Sănătății; - a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, inadmisibilității și prematurității, excepții invocate de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili; - a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare de Marilor Contribuabili și Ministerul Sănătății și cu chemata în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate; - a anulat adresele nr. x/23.09.2016 și nr. y/23.06.2016 emise de pârâtul Ministerul Sănătății; - a obligat pârâții la efectuarea demersurilor și procedurilor necesare în vederea restituirii către reclamantă a următoarelor sume încasate cu titlu de contribuție clawback și nedatorate de reclamantă: - 10.025.181,57 RON reprezentând contribuție clawback aferentă trim. II 2010, - 11.740.845,56 RON reprezentând contribuție clawback aferentă trim. III 2010, - 10.950.247,95 RON reprezentând contribuție clawback aferentă trim. IV 2010, - 12.125.152,30 RON reprezentând contribuție clawback aferentă trim. III 2011. - a obligat pârâții la plata către reclamantă a dobânzilor legale prevăzute de Codul de procedură fiscală aferente sumelor de mai sus, dobânzi ce vor fi calculate începând cu data încasării sumelor și până la data restituirii efective. - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chemata în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate; - a admis cererile de chemare în garanție; - a obligat chemata în garanție să plătească pârâților sumele și dobânzile arătate mai sus și pe care pârâții urmează a le achita reclamantei; - a admis, în parte, cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 10.350 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. 3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Sănătății și Direcția Generală de Administrare de Marilor Contribuabili, precum și chemata în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate. 3.1. Recurentul Ministerul Sănătății a solicitat casarea în parte a hotărârii judecătorești, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate în contradictoriu cu acesta. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că prima instanță a soluționat greșit excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în condițiile în care cele două acte, intitulate Decizia nr. 93164/23.09.2016 și Decizia nr. 63426/13.10.2016, reprezintă, în realitate, corespondență administrativă purtată cu intimata A. S.R.L.. Recurentul contestă obligarea sa la plata dobânzilor legale solicitate de intimată pentru achitarea unor sume nedatorate, cu motivarea că sumele plătite de aceasta din urmă pentru trimestrele II 2010 - IV 2010 au fost virate către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar sumele plătite pentru trimestrul III 2011 au fost virate către Bugetul Asigurărilor Sociale de Sănătate (colectoare fiind Agenția Națională de Administrare Fiscală). De asemenea, recurentul susține că anumite sume plătite de A. S.R.L. în completare pentru trimestrele III 2010 și IV 2010 au fost virate în contul de venituri al Bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Concluzia recurentului este aceea că nu poate fi sancționat pentru culpa altei persoane juridice prin stabilirea în sarcina sa de plată a dobânzilor solicitate de intimată. 3.2. Recurenta Direcția Generală de Administrare de Marilor Contribuabili a solicitat casarea hotărârii judecătorești, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate în contradictoriu cu aceasta. Totodată, partea a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a formulat următoarele critici de nelegalitate: 3.2.1. Prima instanță a soluționat greșit excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în condițiile în care a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 9 alin. (2) și urm. din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, și nu a ținut seama de faptul că aceasta nu are stabilit un raport juridic direct cu intimata. În plus de aceasta, recurenta a arătat și faptul că, în aplicarea dispoziției normative anterior enunțate, sumele încasate în contul distinct prevăzut la alin. (8) se transferă de unitățile Trezoreriei Statului în contul de venituri proprii al Ministerului Sănătății, la data de 15 și în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni. Ca atare, restituirea sumelor aflate în litigiu nu poate fi solicitată în contradictoriu cu Direcția Generală de Administrare de Marilor Contribuabili, deoarece CNAS a fost beneficiarul acestor sume. 3.2.2. În altă ordine de idei, recurenta a menționat faptul că instanța de fond a interpretat și a aplicat eronat dispozițiile art. 117 Codul de procedură fiscalălă coroborate cu cele ale O.U.G. nr. 77/2011, în condițiile în care nu a ținut seama de faptul că sumele care sunt virate către Direcția Generală de Administrare de Marilor Contribuabil, în baza O.U.G. nr. 77/2011, sunt ulterior virate către Ministerul Sănătății. Mai mult decât atât, instanța nu a avut în vedere împrejurarea că nu a fost emis ordinul comun al Ministrului Finanțelor Publice și al Ministrului Sănătății care să reglementeze procedura de restituire a sumelor achitate în contul prevăzut la art. 9 alin. (8) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum se dispune la alin. (10) al aceluiași articol. Concluzia la care partea am ajuns este aceea că în mod greșit prima instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 117 Codul de procedură fiscalălă și a înlăturat de la aplicare prevederile speciale ale O.U.G. nr. 77/2011. 3.2.3. Recurenta a arătat că instanța de fond a aplicat eronat dispozițiile art. 453 și art. 451 C. proc. civ., întrucât că nu s-a aflat în culpă procesuală pentru a putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, partea a solicitat reducerea cuantumului acestora. 3.3. Recurenta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat casarea hotărârii judecătorești, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și, pe cale de consecință, respingerii cererii de chemare în garanție. Totodată, partea a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a formulat următoarele critici de nelegalitate: 3.3.1. Prima instanță a soluționat greșit excepția lipsei calității sale procesuale pasive pe cererea de chemare în garanție, întrucât nu există identitate între persoana chemată în garanție și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății. În speța de față, calitatea procesuală pasivă trebuie să aparțină titularului obligației raportului juridic dedus judecății, respectiv recurentului Ministerul Sănătății. Prevederile legale aplicabile, respectiv O.U.G. nr. 104/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și Ordinul comun al Ministrului Sănătății și al Președintelui CNAS nr. 928/591/2010 pentru aprobarea Normelor privind organizarea evidenței pe plătitori, declararea, constatarea și controlul contribuțiilor prevăzute la art. 363 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, soluționarea contestațiilor și încasarea contribuțiilor pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate, cu modificările și completările ulterioare, reglementează în mod distinct faptul că veniturile rezultate din taxa clawback datorată de către subiecții plătitori ai contribuției trimestriale se constituie în venituri proprii ale Ministerului Sănătății, fiind prevăzut în mod expres faptul că aceste sume se transferau în contul de venituri proprii al Ministerului Sănătății. În acest sens, prevederile art. 280 alin. (1) lit. a) și ale art. 290 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 reglementează în mod expres faptul că CNAS "gestionează fondul prin președintele CNAS, împreună cu casele de asigurări", iar președintele CNAS este "ordonator principal de credite pentru administrarea și gestionarea bugetului FNUASS", buget distinct de bugetul Ministerului Sănătății. Împrejurarea că CNAS gestionează un buget distinct de bugetul Ministerului Sănătății, precum și faptul că veniturile rezultate din taxa clawback nu au fost virate de reclamanta A. în contul CNAS în urma emiterii Notificărilor aferente perioadelor de referință rezultă cu evidență din următoarele prevederi legale de strictă aplicare: - art. 363 1 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 (în forma în vigoare pentru perioada de referință); - art. 9 alin. (3), (8) și (9) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății. Recurenta arată că interpretarea dispozițiilor normative anterior enunțate conduc la concluzia potrivit căreia nu aceasta a fost beneficiarul sumelor achitate de A. S.R.L., ea neavând decât calitatea de emitent al notificărilor privind obligația de plată a contribuției trimestriale datorate de societate în calitate de subiect plătitor al contribuției trimestriale. În plus de aceasta, recurenta susține faptul că prevederile Ordinului Ministrului Sănătății și al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 928/591/2010 pentru aprobarea Normelor privind organizarea evidenței pe plătitori, declararea, constatarea și controlul contribuțiilor prevăzute la art. 363 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, soluționarea contestațiilor și încasarea contribuțiilor pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate stabilesc următoarele: "Contribuția se virează în contul deschis pe numele Ministerului Sănătății la Activitatea de Trezorerie si Contabilitate Publică a Municipiului București, cont care va fi afișat pe site-ul Ministerului Sănătății, în condițiile legii, la termenele prevăzute în notificarea prevăzută la art. 5 alin. (4)". Astfel, sumele în valoare de 10.025.181,57 RON, 11.740.845,56 RON, 10.950.247,95 RON, 12.125.152,30, reprezentând contribuția trimestrială aferentă trimestrelor de referință, au fost virate de S.C. A. S.R.L. în contul Ministerului Sănătății, astfel cum rezultă din OP nr. x/24.11.2011, OP nr. x și 226 din 06.09.2012, OP nr. x/24.11.2011, OP nr. x din 06.09.2012, OP nr. x/30.08.2012. Recurenta menționează faptul că gestionează bugetul FNUASS, Președintele CNAS fiind ordonator principal de credite pentru acest buget, iar bugetul Ministerului Sănătății este un buget distinct de bugetul FNUASS gestionat de Ministrul Sănătății în calitate de ordonator principal de credite. Prin urmare, recurenta arată că, în condițiile în care sumele aferente contribuției trimestriale au fost virate în bugetul Ministerului Sănătății, nu poate restitui aceste sume decât din contul Ministerului Sănătății. De asemenea, Ministerul Sănătății nu face dovada faptului că a îndeplinit procedurile de restituire a sumelor achitate în contul său, ci doar se limitează să afirme că a transferat sumele în bugetul CNAS. 3.3.2. Criticile recurentei în ceea ce privește soluția pronunțată de prima instanță pe fondul acțiunii au fost prezentate la dosar. 4. Apărările formulate în cauză 4.1. Recurenta A. S.R.L. a formulat întâmpinări prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Sănătății și Direcția Generală de Administrare de Marilor Contribuabili ca nefondate . 4.2. Recurenta Direcția Generală de Administrare de Marilor Contribuabili a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului declarat de CNAS, întrucât nu cuprinde critici de nelegalitate cu privire la sentința atacată. Pe fond, partea a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat . 4.3. Recurenta CNAS a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Ministerul Sănătății, pentru argumentele arătate la dosar. 4.4. Recurenta A. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de Direcția Generală de Administrare de Marilor Contribuabili la recursul înregistrat de CNAS, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate. . 5. Soluția instanței de recurs 5.1. Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, invocată de recurenta Direcția Generală de Administrare de Marilor Contribuabili, întrucât criticile prezentate în cadrul memoriului de recurs promovat de CNAS se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. 5.2. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinările depuse în cauză, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții Ministerul Sănătății și Direcția Generală de Administrare de Marilor Contribuabili și va admite recursul declarat de chemata în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în limitele și pentru considerentele ce vor fi redate în continuare. Așa cum s-a precizat la pct. 1 din prezenta decizie, prin acțiunea dedusă judecății, în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, intimata A. S.R.L., a solicitat: 1. obligarea pârâților la efectuarea tuturor demersurilor și procedurilor necesare în vederea restituirii sumelor achitate în mod nedatorat de către A. cu titlu de contribuție clawback aferentă trimestrelor II 2010 - IV 2010 și III 2011, în baza unor notificări emise în mod eronat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate ("CNAS") și anulate definitiv de către instanțele de judecată, precum și la restituirea efectivă a acestor sume, după cum urmează: - suma de 10.025.181,57 RON reprezentând contribuție clawback plătită nedatorat de A. pentru trimestrul II 2010 prin Ordinul de plată nr. x/24.11.2011; - suma de 11.740.845,56 RON reprezentând contribuție clawback plătită nedatorat de A. pentru trimestrul III 2010 prin Ordinele de plată nr. x/24.11.2011 și nr. y/06.09.2012; - suma de 10.950.247,95 RON reprezentând contribuția clawback plătită nedatorat de A. pentru trimestrul IV 2010 prin Ordinele de plată nr. x/24.11.2011 și nr. y/06.09.2012; - suma de 12.125.152,30 RON reprezentând contribuție clawback plătită nedatorat de A. pentru trimestrul III 2011 prin Ordinul de plată nr. x/30.08.2012; 2. obligarea pârâților la plata dobânzilor legale prevăzute de Codul de procedură fiscală aferente sumelor menționate la punctele de mai sus, calculate până la data restituirii efective a sumelor solicitate; în prezent, valoarea dobânzilor aferente sumelor ce formează obiectul cererii de restituire este în valoare de 25.335.251 RON; 3. anularea Deciziei emise de Ministerul Sănătății nr. 63426/13.10.2016 de soluționare a contestației formulată de reclamantă împotriva deciziei de respingere a cererii de restituire nr. x/23.06.2016 și, pe cale de consecință, anularea Deciziei de respingere a cererii de restituire nr. x/23.09.2016, ca netemeinice și nelegale; 4. în subsidiar, obligarea pârâtei ANAF la soluționarea cererii de restituire formulate de către reclamantă; 5. obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze. După cum s-a arătat la pct. 2 din decizia de față, prima instanță: - a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și lipsei de obiect a capătului nr. 4 din acțiune, excepții invocate de pârâtul Ministerul Sănătății; - a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, inadmisibilității și prematurității, excepții invocate de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili; - a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare de Marilor Contribuabili și Ministerul Sănătății și cu chemata în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate; - a anulat adresele nr. x/23.09.2016 și nr. y/23.06.2016 emise de pârâtul Ministerul Sănătății; - a obligat pârâții la efectuarea demersurilor și procedurilor necesare în vederea restituirii către reclamantă a următoarelor sume încasate cu titlu de contribuție clawback și nedatorate de reclamantă: - 10.025.181,57 RON reprezentând contribuție clawback aferentă trim. II 2010, - 11.740.845,56 RON reprezentând contribuție clawback aferentă trim. III 2010, - 10.950.247,95 RON reprezentând contribuție clawback aferentă trim. IV 2010, - 12.125.152,30 RON reprezentând contribuție clawback aferentă trim. III 2011. - a obligat pârâții la plata către reclamantă a dobânzilor legale prevăzute de Codul de procedură fiscală aferente sumelor de mai sus, dobânzi ce vor fi calculate începând cu data încasării sumelor și până la data restituirii efective. - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chemata în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate; - a admis cererile de chemare în garanție; - a obligat chemata în garanție să plătească pârâților sumele și dobânzile arătate mai sus și pe care pârâții urmează a le achita reclamantei; - a admis, în parte, cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 10.350 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Înalta Curte împărtășește soluția pronunțată de prima instanță cu privire la excepțiile invocate în cauză și la acțiunea dedusă judecății. Reevaluând materialul probator administrat în cauză, pentru a răspunde la criticile prezentate în cadrul celor două memorii de recurs promovate de pârâți, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanța de control judiciar reține: 5.2.1. Criticile referitoare la soluționarea greșită a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a celor două instituții recurente sunt nefondate. Cu titlu prealabil, instanța de control judiciar apreciază că se impune prezentarea situației de fapt, corect descrisă de prima instanță în sentința contestată. Astfel, în baza unor Notificări emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, intimata A. S.R.L. a achitat următoarele sume de bani cu titlu de contribuție clawback aferentă trimestrelor II, III și IV 2010 și III 2011, astfel: - 10.025.193,94 RON aferentă trim. II 2010 prin ordinul de plată nr. x/24.11.2011; - 11.741.960,15 RON aferentă trim. III. 2010 din care 11. 739.508,06 RON prin ordinul de plată nr. x/24.11.2011 și 2.452,09 RON prin ordinul de plată nr. x/06.09.2012; - 10.952.445,42 RON aferentă trim. IV 2010 din care 10.947.633,02 RON prin ordinul de plată nr. x/24.11.2011 și 4812,40 RON prin ordinul de plată nr. x/06.09.2012; - 12.130.903,20 RON aferentă trim. III 2011 prin ordinul de plată nr. x/30.08.2012. Sumele de mai sus au fost achitate de intimată la Trezoreria operativă a Municipiului București în contul de venituri proprii al Ministerului Sănătății. Notificările emise de CNAS au fost anulate prin sentința civilă nr. 6049/25.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012, rămasă definitivă prin Decizia nr. 4252/11.11.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv prin sentința civilă nr. 3351/01.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2648/25.06.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În urma acestor hotărâri judecătorești, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a emis Notificările nr. x/10.03.2016, nr. y/10.03.2016, nr. z/10.03.2016 și nr. 1979/10.03.2016, din care rezultă faptul că sumele de plată datorate de intimată cu titlu de contribuție clawback sunt următoarele: 12,37 RON pentru trim. II 2010, 1.114,59 RON pentru trim. III 2010, 2.197,47 RON pentru trim. III 2010 și 5.750,90 RON pentru trim. III 2011. Având în vedere sumele achitate de intimată în baza notificărilor anulate de instanțele judecătorești și sumele stabilite în baza noilor notificări emise de CNAS rezultă că reclamanta a achitat în mod nedatorat următoarele sume: - 10.025.181,57 RON reprezentând contribuție clawback aferentă trim. II 2010, - 11.740.845,56 RON reprezentând contribuție clawback aferentă trim. III 2010, - 10.950.247,95 RON reprezentând contribuție clawback aferentă trim. IV 2010, - 12.125.152,30 RON reprezentând contribuție clawback aferentă trim. III 2011. Pentru recuperarea sumelor de mai sus, intimata a formulat cereri de restituire pe care le-a adresat autorităților recurente Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Ministerului Sănătății, astfel: 1) către recurenta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, intimata a adresat următoarele cereri: - cererea de restituire înregistrată la DGAMC sub nr. x/10.05.2016; - adresă completare înregistrată la DGAMC sub nr. x/12.05.2016; - adresă de revenire la cererea de restituire înregistrată la DGAMC sub nr. x/30.06.2016; 2) către recurentul Ministerul Sănătății: - cererea de restituire înregistrată la Ministerul Sănătății sub nr. x/14.09.2016. Recurenta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a răspuns cererii intimatei de restituire prin adresa nr. x/08.07.2016 în sensul că cererea de restituire a fost transmisă Ministerului Sănătății și Direcției Generală de Reglementare a Colectării Creanțelor Bugetare în vederea comunicării procedurii de restituire a contribuției clawback, iar în funcție de informațiile primite va proceda la soluționarea cererii reclamantei. Împotriva acestei adrese, reclamanta a formulat contestația administrativă înregistrată la DGAMC sub nr. x/24.08.2016, contestație la care nu s-a emis vreun răspuns. Recurentul Ministerul Sănătății a răspuns cererii de restituire prin adresa înregistrată la reclamantă sub nr. x/23.09.2016 în cuprinsul căreia a arătat că cererea de restituire nu poate fi soluționată favorabil, întrucât prevederile O.U.G. nr. 77/2011 nu sunt aplicabile contribuției achitate de intimată, ci prevederile Legii nr. 95/2006. Împotriva răspunsului de mai sus, intimata a formulat contestația înregistrată la Ministerul Sănătății sub nr. x/13.10.2016, la care a primit adresa de răspuns nr. x/13.10.2016 prin care se aduce la cunoștința părții faptul că, împotriva răspunsului Ministerului Sănătății la cererea de restituire, aceasta se poate adresa instanței de contencios administrativ, potrivit Legii nr. 554/2004. Înalta Curte nu poate primi argumentația recurentului Ministerul Sănătății în susținerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, respectiv aceea că deciziile anulate prin sentința atacată "sunt practic corespondențe administrative și nu decizii în sensul pe care îl reține instanța de fond." În mod indiscutabil, Decizia nr. 93164/23.09.2016 reprezintă actul administrativ prin care Ministerul Sănătății a respins cererea de restituire formulată de societatea intimată, iar Decizia nr. 63426/13.10.2016 este actul prin care aceeași instituție publică a respins contestația administrativă formulată de intimată împotriva primului act administrativ. Pe subiectul analizat, prezintă relevanță prevederile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, în care se precizează faptul că, începând cu data de 1 octombrie 2011, când acestea au intrat în vigoare, procedurile de administrare a creanțelor reprezentând contribuția clawback vor fi continuate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și, în consecință, subrogarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală intervine numai pentru procedurile de administrare a creanțelor. Desigur, noțiunea de "administrare a creanței", avută în vedere de prevederile normative anterior enunțate se referă numai la procedura de încasare și de executare silită a creanțelor deja stabilite. În speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, deoarece există o normă cu caracter special care reglementează competența emitentului, normă care se aplică cu prioritate conform principiului specialia generalibus derogant. Este de observat faptul că Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a subrogat în drepturile și obligațiile Ministerului Sănătății și ale CNAS, în calitate de creditor bugetar, îndeplinind atribuțiile de administrare a taxei clawback. Or, o componentă a atribuțiilor de administrare o constituie și obligația de restituire a sumelor încasate nedatorat. Ca atare, Agenția Națională de Administrare Fiscală are calitate procesuală pasivă în cauză. Instanța de control judiciar apreciază că nu prezintă relevanță împrejurarea că Agenția Națională de Administrare Fiscală și nu este emitenta notificărilor anulate de către instanță, în raport de competența stabilită de legiuitor în sarcina sa, respectiv aceea de a administra creanța în discuție. Începând cu data de 1 ianuarie 2016, DGAMC a preluat de la Agenția Națională de Administrare Fiscală inclusiv atribuțiile de administrare a taxei în discuție datorată de marii contribuabili. Reclamanta a achitat sumele nedatorate într-un cont al Ministerului Sănătății deschis la trezoreria Municipiului București (structură aflată în subordinea ANAF). Conform art. 363 1 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, veniturile realizate din taxa clawback constituie venituri proprii ale Ministerului Sănătății. În același sens, în art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 se prevede faptul că această taxă constituie în continuare un venit propriu al Ministerului Sănătății și se utilizează potrivit prevederilor art. 362 din Legea nr. 95/2006. În raport de această situație, Ministerul Sănătății are calitate procesuală pasivă în cauză. 5.2.2. Criticile referitoare la soluționarea greșită a cererilor de restituire adresate de intimată autorităților recurente Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Ministerul Sănătății sunt nefondate. Obligația de restituire a sumelor este prevăzută de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură fiscală, respectiv "sumele plătite în plus față de obligația fiscală". În raport de considerentele expuse la pct. 5.2.1, ambele instituții recurente aveau obligația să restituie intimatei sumele achitate în mod nedatorat cu titlu de taxă clawback pentru trimestrele II, III și IV 2010 și III 2011. Împrejurarea că Ministerul Sănătății și Ministerul Finanțelor Publice nu au înțeles să stabilească procedura de restituire a sumelor plătite nedatorat cu titlu de taxă clawback, printr-un ordin comun, după cum impun prevederile art. 9 alin. (10) din O.U.G. nr. 77/2011 nu este de natură să afecteze substanța dreptului intimatei de a obține returnarea sumelor plătite și nedatorate. 5.2.3. Criticile referitoare la acordarea eronată a dobânzilor legale solicitate de intimată sunt nefondate. În raport de dispozițiile art. 124 alin. (1) și alin. (1 1 ) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală (citate în sentința contestată), în mod justificat prima instanță a stabilit faptul că intimata era îndreptățită să primească dobânzi legale la sumele plătite în mod nedatorat cu titlul de contribuție clawback, dobânzi ce vor fi calculate începând cu data încasării sumelor și până la data restituirii efective a acestora. Cu alte cuvinte, fiind vorba despre o creanță fiscală, după cum se prevede în art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, nu se poate susține faptul că nu se pot acorda dobânzi fiscale în cazul plății acesteia cu întârziere. Susținerea recurentului Ministerul Sănătății potrivit căreia nu poate fi obligat la plata dobânzilor fiscale, din moment ce acesta nu este emitentul notificărilor anulate pe cale judiciară nu poate fi primită, în condițiile în care dobânzile fiscale reprezintă fructe civile intrinsec asociate sumelor de bani, generate zi de zi în favoarea debitorului obligației de restituire, astfel că restituirea lor odată cu restituirea principalului se impune de drept, independent de titularul actului administrativ ce au avut ca efect plata nedatorată a acestor sume sau/și eventuala culpă în emiterea actelor administrative ce au stat la baza efectuării de către A. S.R.L. a plăților ce formează obiectul cererii de restituire. Desigur, așa cum au arătat atât prima instanță cât și intimata, câtă vreme Ministerul Sănătății a fost, potrivit prevederilor legale, beneficiarul sumelor achitate de A. S.R.L. cu titlu de contribuție clawback, acesta își păstrează calitatea procesuală pasivă și în ceea ce privește obligația suportării dobânzilor prevăzute de Codul de procedură Fiscală. În același timp, în condițiile în care DGAMC nu a dat curs cererii intimatei de restituire a sumelor plătite nedatorat este corect să fie obligată la plata dobânzilor reglementate de Codul de procedură Fiscală. 5.2.4. Critica recurentei DGAMC referitoare la interpretarea eronată de către judecătorul fondului cauzei a dispozițiilor art. 453 și art. 451 C. proc. civ. este nefondată, întrucât s-a aflat în culpă procesuală, urmarea nesoluționării în termenul legal a cererii intimatei de restituire a sumelor plătite nedatorat. Modalitatea în care prima instanță a stabilit cuantumul cheltuielilor de judecată nu poate fi cenzurată în prezenta cale de atac, nefiind vorba despre o critică de nelegalitate cu privire la sentința atacată. 5.3. Înalta Curte apreciază că este fondat recursul promovat de chemata în garanție CNAS pentru motivele ce vor fi redate în continuare. Cu titlu prealabil, instanța de control judiciar apreciază că se impune prezentarea dispozițiilor normative indicate de recurenta CNAS în motivarea căii sale de atac. Conform art. 362 lit. d) din Legea nr. 95/2006 (în forma în vigoare pentru perioada de referință): "Veniturile prevăzute la art. 361 și 363 1 , gestionate de Ministerul Sănătății, sunt folosite pentru: (…) d) sume alocate prin transfer în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pentru medicamente de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate." Potrivit art. 363 1 alin. (1) - (3) din aceeași lege: "(1) Pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate, deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, și pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective, participă, după deducerea taxei pe valoarea adăugată, cu o contribuție trimestrială din valoarea acestor încasări, stabilită în funcție de volumul vânzărilor, conform grilei privind contribuția trimestrială datorată pentru veniturile obținute, prevăzută în anexa nr. 4 (2) În cazul în care deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor respective nu desfășoară în România activități de comercializare a acestora, contribuția este datorată de persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor, ca urmare a obținerii dreptului de comercializare direct de la deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor, respectiv de la persoana care a primit de la deținătorul autorizației de punere pe piață, direct sau indirect, dreptul de a transmite către terți dreptul de comercializare a medicamentelor în România. (3) Veniturile realizate din sumele încasate potrivit alin. (1) constituie venituri proprii ale Ministerului Sănătății și se datorează începând cu data intrării în vigoare a prezentului act normativ." Conform art. 9 alin. (3), (8) și (9) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății: "(3) Contribuțiile prevăzute la alin. (1) constituie în continuare venituri proprii ale Ministerului Sănătății și se utilizează potrivit prevederilor art. 362 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare. (…) (8) Începând cu data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, contribuția prevăzută la alin. (1), inclusiv sumele restante aferente acestor contribuții, se achită la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organelor fiscale în raza cărora sunt luați în administrare contribuabilii, într-un cont distinct de disponibilități codificat cu codul de identificare fiscală al contribuabililor. (9) Sumele încasate în contul distinct prevăzut la alin. (8) se transferă de unitățile Trezoreriei Statului în contul de venituri proprii al Ministerului Sănătății, la data de 15 și în ultima zi lucrătoare ale fiecărei luni." În speța de față, toate părțile litigante recunosc faptul că intimata a achitat sumele nedatorate într-un cont al Ministerului Sănătății deschis la trezoreria Municipiului București (structură aflată în subordinea ANAF). Chestiunea aflată în divergență este aceea dacă sumele au fost transferate ulterior în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, gestionat de CNAS. Primă instanță a menționat faptul că "pârâtul Ministerul Sănătății a făcut dovada, prin înscrisurile aflate la filele x, că sumele încasate în contul de venituri proprii al acestui minister și plătite de reclamantă cu titlul de contribuție clawback au fost virate ulterior în bugetul asigurărilor sociale de sănătate gestionat de chemata în garanție CNAS." Concluzia instanței a fost aceea că CNAS "este autoritatea în a cărui buget a ajuns, în cele din urmă, sumele plătite în mod nedatorat de reclamantă și care a utilizat efectiv aceste sume." Înalta Curte nu poate împărtăși soluția prima instanță cu privire la cererea de chemare în garanție, întrucât aceasta este lipsită parțial de suport probator. Cu titlu prealabil, instanța de control judiciar reține precizările făcute în memoriul de recurs de către Ministerul Sănătății: Sumele plătite de A. S.R.L. pentru trimestrele II 2010 - IV 2010 au fost virate de Ministerul Sănătății la Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru finanțarea unor activități. La data de 31.12.2011, în contul de venituri al Ministerului Sănătății exista un sold aferent contribuției clawback în sumă de 105.799.300,71 RON (sold în a cărui componență este inclusă și suma de 57.632.013,07 RON virată de intimată. În cursul anului 2012, până la intrarea în vigoare a O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, în contul Ministerului Sănătății a fost încasată suma de 187.277.161,07 RON, reprezentând contribuție clawback. Astfel suma totală de 293.076.461,78 RON (105.799.300,71 RON+187.277.161,07 RON) a fost virată către Casa Națională de Asigurări de Sănătate astfel: - 52.518.000 RON cu O.P. 49/21.02.2012; - 100.000.000 RON cu O.P. 85/12.03.2012; - 9.408.982,44 RON cu O.P. 297/26.04.2012; - 34.363.000 RON cu O.P. 188/03.04.2012; - 25.776.000 RON cu O.P. 305/17.05.2012; - 7.749.843,31 RON cu O.P. 413/11.06.2012; - 25.424.146,86 RON cu O.P. 602/27.07.2012; - 37.836.489,17 RON cu O.P. 723/21.08.2012. În situația de față, pentru sumele aferente taxei de clawback pentru trimestrele II 2010 - IV 2010 contul Ministerului Sănătății a fost doar unul de depozit și de tranzit către destinatarul final, respectiv, Casa Națională de Asigurări de Sănătate. În ceea ce privește contribuția clawback aferentă trimestrului III 2011, recurentul Ministerul Sănătății a menționat următoarele aspecte: În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (4) din O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, persoanele care, pentru perioada cuprinsă între trimestrul IV al anului 2009 și trimestrul III al anului 2011, datorează contribuția instituită prin art. 363 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să o plătească la organul fiscal competent în contul de venituri al bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Prin adresa cu nr. x/31.10.2012, Ministerul Sănătății a solicitat Agenției Naționale de Administrare Fiscală să precizeze modalitatea de ducere la îndeplinire a dispozițiilor normative anterior indicate. Prin adresa nr. x/04.12.2012, Agenția Națională de Administrare Fiscală a menționat faptul că, în executarea obligației legale prevăzută de art. 5 alin. (4) din O.G. nr. 17/2012, Ministerul Sănătății urma să întocmească ordine de plată și să vireze sumele în cauză în conturile de venituri corespunzătoare deschise la unitățile Trezoreriei Statului. Prin Referatul nr. x/17.12.2012 ordonatorul principal de credite al Ministerului Sănătății a aprobat virarea sumei totale de 28.719.296,97 RON (în care era inclusă și suma virată de reclamanta A. S.R.L. pentru trimestrul III 2011) conform dispozițiilor legale. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (4) din O.G. nr. 17/2012, prin O.P. 26/18.12.2012 Ministerul Sănătății a virat în contul bugetului asigurărilor sociale de sănătate (pentru sumele reprezentând clawback colector devenea prin efectul O.G. nr. 17/2012 Agenția Națională de Administrare Fiscală) suma de 12.130.903,20 RON ce reprezenta contribuția de clawback aferentă trimestrului III 2011 plătită de intimată. În concluzie, și în ceea ce privește contribuția de clawback aferentă trimestrului III 2011 plătită de intimată contul Ministerului Sănătății a fost doar unul de depozit și de tranzit către destinatarul final, respectiv, Bugetul Asigurărilor Sociale de Sănătate-(colector Agenția Națională de Administrare Fiscală). Ulterior intrării în vigoare a O.G. nr. 17/2012, A. S.R.L. a mai transferat în conturile Ministerului Sănătății, în completare la sumele ce reprezintă taxa clawback aferentă trimestrelor III și IV 2010 (virate până la 31.12.2011) suma de 2.452,09 RON cu O.P. 226/06.09.2012 și suma de 4.812,40 RON cu O.P. 227/06.09.2012. Aceste sume, în temeiul art. 5 alin. (4) din O.G. nr. 17/2012, au fost virate de Ministerul Sănătății în contul de venituri al bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate astfel: cu O.P. 27/18.12.2012 s-a virat suma de 2.452,09 RON aferentă trimestrului III 2010 și cu O.P. 28/18.12.2012 suma de 4.812,40 RON aferentă trimestrului IV 2010. La rândul său, recurenta CNAS contestă faptul că sumele aflate în litigiu au fost transferate ulterior în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Înalta Curte apreciază că prima instanță, în baza rolului activ, prevăzut de art. 22 C. proc. civ., trebuia să pună în discuția părților și să încuviințeze administrarea în cauză a probei cu expertiză judiciară fiscal-contabilă care să verifice documentația prezentată de părți în vederea stabilirii realității susținerilor făcute de acestea cu privire la destinația sumelor plătite de intimată. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, care are, în mod necesar, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și argumentelor invocate de părți. În consecință, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În aceste condiții, vătămarea procesuală cauzată prin încălcarea dreptului la apărare nu poate fi înlăturată decât prin casarea în parte a sentinței atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea rejudecării cererilor de chemare în garanție a CNAS formulate de Ministerul Sănătății și DGAMC. În această modalitate se poate asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărâre judecătorești ce va fi dată în cauză. Prin urmare, instanța de trimitere urmează să procedeze la încuviințarea probei cu expertiză judiciară fiscal-contabilă care să verifice dacă sumele achitate de intimata A. S.R.L. în temeiul celor 3 notificări aferente contribuției clawback pe trimestrele II-IV 2010 și a notificării aferente trimestrului III 2011 sunt cele incluse în ordinele de plată menționate de Ministerul Sănătății în recurs și în notele scrise depuse la dosar, la care a atașat înscrisurile aflate la dosar. 6. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte: - va respinge excepția nulității recursului; - va respinge recursurile promovate de Ministerul Sănătății și DGAMC; - va admite recursul declarat de CNAS, va casa în parte sentința atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe în vederea rejudecării cererilor de chemare în garanție a CNAS formulate de Ministerul Sănătății și DGAMC.