ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6139/2020

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018 la data de 11.01.2018, reclamanta A.J.V.P.S. Caraș-Severin a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura (A.N.PA), A. și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea rezultatului procedurii, respectiv al Hotărârii Comisiei de evaluare a documentațiilor, precum și cel al Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul ANPA, prin intermediul cărora contestația formulată deși a fost admisă în integralitatea ei, accesul la resursele acvatice vii privind bazinele hidrografice: Bârzava, Zona Bocșa - Măureni; Caras, Zona Râul Caras, Lacul Secu, Zona Lacul Secu, Nera, Zona Nera mijlocie și Nera Inferioară, Timiș, Zona Râul Timiș, bazine aflate în domeniul public al statului, i-a fost îngrădit în mod nelegal, ca urmare a refuzului de a încheia contractele de administrare a acestor bazine hidrografice cu reclamanta; reanalizarea aspectelor invocate de către reclamantă atât prin intermediul contestației formulate, cât și prin intermediul plângerii prealabile, atât în ceea ce privește aspectele care au determinat o depunctare nejustificată a asociației, dar și cele care au determinat atribuirea unui punctaj supraevaluat pârâtei A. din Timișoara și ca urmare a acestei analize să se dispună atribuirea tuturor acestor bazine hidrografice spre gestiune reclamantei, ca urmare a faptului că întrunește cel mai mare punctaj; anularea Contractului nr. x/11.10.2017 pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ, contract înregistrat la Registratura ANPA sub nr. x/11.10.2017, încheiat între ANPA în calitate de administrator și A. din Timișoara în calitate de beneficiar, pentru zonele de pescuit ce constituie Anexa 1 la acest contract, determinat de faptul că acest contract a fost încheiate în mod nelegal; obligarea ANPA de a pune în aplicare dispozițiile Direcției Generale de Control, Antifraudă și Inspecții din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în ceea ce privește reevaluarea în mod unitar a tuturor contestațiilor, cu privire la aprecierea, evaluarea și punctarea Planurilor de management; în temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 554/2004, solicită obligarea pârâtei ANPA, în caz de opoziție la prezenta acțiune, la plata prejudiciului cauzat asociației reclamante ca urmare a imposibilității încasării cotizației de la cei 4.700 de pescari, prin raportarea acestei sume la o cotizație de 100 RON/persoană/an, deci un total al sumelor neîncasate de către asociație de 470.000 RON/an, în solidar cu membrii comisiei de evaluare a documentațiilor, precum și cu cei ai comisiei de soluționare a contestațiilor, care au procedat în mod nelegal la analiza acestora și astfel au viciat rezultatul procedurii.

La data de 13.03.2018 reclamanta a formulat precizare de acțiune prin care a arătat, în completarea motivelor acțiunii, că înțelege să formuleze și alte motive, care reies din analiza documentației anexate de către pârâta A. la întâmpinarea formulată în prezentul dosar, aspecte asupra cărora nu s-a putut pronunța în mod concret prin acțiunea de contencios administrativ formulată, deoarece întreaga documentație privind această asociație se afla exclusiv în posesia acesteia și a pârâtei ANPA.

Prin încheierea din data de 19.04.2018 s-a dispus respingerea excepției tardivității precizării de acțiune, a excepției inadmisibilității motivelor de nelegalitate noi invocate direct în fața instanței de contencios pentru care nu a fost urmată procedura prealabilă a contestației, a excepției inadmisibilității acțiunii ca urmare a formulării tardive a contestației. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și s-a respins cererea de suspendare a executării contractului nr. x/11.10.2017 pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ, pentru considerentele expuse în respectiva încheiere.

Prin sentința civilă nr. 129 din 10 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, și A. "Banatul ca neîntemeiată.

De asemenea, a obligat reclamanta să plătească pârâtei A., suma de 3.500 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 129 din 10 mai 2018, pronunțată de pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta B., criticând hotărârea prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii și, totodată, este rezultatul aplicării greșite a normelor de drept material.

Astfel, în ceea ce privește acordarea punctajului la pct. I.3 din grila de evaluare care reprezintă Anexa 4 la Ordinul 60/2017- numărul membrilor pescari înregistrați în documentele asociației-, arată că în mod greșit instanța de fond s-a raportat la declarația pe proprie răspundere întocmită de conducerea asociației, de vreme ce grila de evaluare din Ordinul nr. 60/2017 face referire la numărul mediu de pescari înregistrat în documentele asociației.

În opinia recurentului-reclamant, întrucât intimata A. nu a mai avut contracte de gestiune încheiate cu Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, ar fi trebuit încadrată la categoria "start-up", situație în care punctajul acordat era limitat la 10 puncte.

Din această perspectivă, învederează contradicția care nu a fost lămurită de către instanța de fond, în sensul că deși la momentul depunerii declarației referitoare la numărul de pescari se apreciază punctajul aferent unui număr de peste 5.000 de membrii, la întocmirea Planului de management de către A. se folosesc de calitatea de "start-up" pentru a nu mai elabora capitolul istoric al asociației, de unde ar fi reieșit că nu au mai avut contracte încheiate cu ANPA.

Având în vedere că prin hotărârea pronunțată, s-a stabilit valabilitatea Planului de management întocmit pentru A., de către Societatea ecologică C., în sensul abilitării acestei asociații de a elabora astfel de documentații, în mod corelativ se impuneau a fi avute în vedere aspectele inserate în acest plan de management privind calitatea de "start-up" a A., toate aceste mențiuni fiind însușite sub semnătură de către această din urmă asociație.

A arătat de asemenea, că numărul de membrii pescari ai asociației nu a fost analizat prin prisma documentelor contabile și al evidențelor proprii ale asociației, așa cum prevede Punctul I. 3 al Anexei nr. 4 la Ordinul nr. 60/2017 al M.A.D.R., ci el a fost raportat de către A. la numărul de permise alocate de către ANPA acestei asociații, ceea ce este evident în afara cadrului legal și este de natură a deturna rezultatul procedurii de la cursul firesc al acesteia, aspect care nu a fost deloc analizat de către Curtea de Apel Timișoara, ceea ce echivalează cu o evidentă nemotivare a hotărârii.

Referitor la analiza efectuată de către instanța de fond cu privire la acordarea punctajului la pct. III.2 al Anexei 4 la Ordinul nr. 60/2017 al MADR-Criterii de capacitate tehnico-profesională. Existența dotărilor tehnice proprii - considerentele instanței de fond sunt contradictorii, întrucât se impune a fi observată evidenta contradicție dintre argumentele avute în vedere de Curtea de Apel Timișoara în sentința atacată, în sensul că deși la pagina 31, aliniatul 2, a acestei sentințe se menționează că în mod eronat ANPA nu a procedat la analiza documentației unui alt participant la procedură, astfel încât Curtea va proceda la analiza criticilor asociației noastre, ulterior în aceeași sentință se precizează (pag. 33, alin. (4), că instanța nu se poate substitui comisiei de evaluare sau celei de soluționare a contestațiilor, ceea ce neîndoielnic apare a fi o clară contradicție între argumentele pe care le invocă instanța în cadrul aceleiași sentințe.

La acest capitol, prin nesocotirea aspectelor prevăzute în mod expres și enumerativ de către Ordinul nr. 60/2017 al M.A.D.R., prima instanță procedează la aprecierea dotărilor tehnice deținute de către A., dar cu încălcarea criteriilor avute în vedere de ordinul menționat, prin includerea în rândul dotărilor tehnice proprii a unor elemente străine de cele enumerate în ordin, apreciind astfel ca fiind corectă evaluarea lor de către ANPA.

Totodată, în afara cadrului stabilit de Ordinul nr. 60/2017 al M.A.D.R., Curtea de Apel Timișoara face o analiză a faptului că existența dotărilor superioare atât ca număr, cât și ca nivel de dotare în proprietatea asociației recurente este determinată de faptul că aceasta este atât asociație de vânătoare, cât și de pescuit, fără a avea în vedere că dotările menționare priveau strict activitatea de pescuit, aici nefiind incluse nici personalul și nici dotările aferente activității de vânătoare.

Precizează recurenta că are întocmit un plan de management pentru fiecare bazin hidrografic solicitat, plan în care sunt cuprinse dotările afectate fiecărui bazin în mod separat și nu pe întreaga asociație, astfel cum sunt întocmite acestea în cazul A., fiind imposibilă asigurarea pazei pentru toate cele 10 zone solicitate cu dotările menționate de către aceasta.

În ceea ce privește dotările tehnice proprii, respectiv mașini de teren, ambarcațiuni, precum și alte dotări ca: binoclu, arme de pază, uniforme, mijloace de comunicare, etc, se impuneau a fi analizate mai multe aspecte.

Cu privire la autoturismele deținute de către A., din documentația depusă în cadrul procedurii de atribuire, deși sunt depuse documente pentru trei autovehicule, doar două respectă cerințele criteriilor de evaluare, deci sunt mașini de teren, celălalt fiind un autoturism berlină, neputând fi încadrat în categoria mașinilor de teren.

În ceea ce privește mijloacele auto, acestea sunt în număr mult mai mare la asociația recurentă, respectiv 9, iar în ceea ce privește restul dotărilor, respectiv uniforme, arme de pază, mijloace de comunicare, în listele de inventar depuse de către pârâta A. este menționat un singur binoclu și nu s-a făcut sub nici o altă formă dovada existenței uniformelor și a armelor de pază, conform cerințelor grilei de evaluare, astfel că și la acest capitol s-a făcut o evaluare eronată, urmând ca aceasta să fie reanalizată de către instanță. Cu titlu de exemplu, arată că, deși prima instanță reține că recurenta deține mai multe arme de pază decât A., se impune a fi observat că A. nu deține nici un fel de arme de pază, spray-ul lacrimogen, pistolul cu electroșocuri sau bastonul nefiind incluse în categoria armelor de pază.

În ceea ce privește analiza criteriului de evaluare III.3 al Anexei 4 la Ordinul nr. 60/2017 a învederat, de asemenea, considerentele contradictorii ale instanței de fond care, pe de o parte, invocă lipsa analizării documentației invocată de recurenta-reclamantă de către Comisia de soluționare a contestațiilor, iar pe de altă parte, menționează că nu se poate substitui comisiei.

Sub aspectul aprecierii punctajului acordat acestui criteriu de evaluare, a arătat că instanța de fond a ignorat criteriile menționate de Ordinul nr. 60/2017.

Astfel, în privința personalului cu studii superioare, asociației intimate i-au fost acordate 4 puncte, în condițiile în care personalul propriu este format din două persoane, respectiv un consilier tehnic cu specializarea inginer-inginerie chimică și un consilier economic, cu specializarea economist, în timp ce asociația recurentă dispune de 5 persoane cu studii superioare alocate strict activității de pescuit, din care două cu specializarea silvicultură cinegetică și câte una în specializările agricultură, juridic și economic, criteriu pentru care recurenta-reclamantă a primit 5 puncte.

Și în privința personalului cu studii medii instanța de fond a aplicat greșit criteriile prevăzute de Ordinul nr. 60/2017, în sensul că cele trei persoane nominalizate de asociația intimată nu se încadrează la categoria personalului cu studii medii, în accepțiunea art. 23 din Legea nr. 1/2011, întrucât nu au prezentat diploma de bacalaureat pentru a face dovada îndeplinirii condiției studiilor medii.

Tot astfel, instanța de fond nu a respectat procedura de evaluare a documentelor depuse în cazul personalului propriu avizat pentru paza obiectivelor, precizând că din cele trei persoane propuse, doar două dețineau atestate în conformitate cu art. 38 din Legea nr. 333/2003, cea de-a treia persoană obținând atestat la data de 27.07.2017, după încheierea procesului de evaluare.

În opinia recurentei-reclamante, este greșită evaluarea efectuată de către comisia de evaluare, în baza căreia A. i-au fost acordate 4 puncte din 6 la acest capitol, în condițiile în care această asociație avea doar 2 persoane avizate pentru paza obiectivelor, această împrejurare trebuind să fie analizată prin prisma solicitării de a-i fi atribuite spre gestionare un număr de 10 ape doar în județul Caras Severin, toate aceste ape aflându-se la distanțe foarte mari, uneori de peste 200 km una de alta (cu excepția lacurilor Dognecea Mare și Dognecea Mică).

În ceea ce privește această cerință a grilei de evaluare, trebuie remarcat faptul că pentru a fi punctată, aceasta presupune existența unei triple condiții, și anume: să fie vorba despre personal propriu, deci să fie încadrat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată la data depunerii documentației, să beneficieze de pregătire profesională corespunzătoare, deci să dețină certificate de calificare profesională, dar și să fie avizat pentru paza obiectivelor, conform prevederilor art. 38 (fost art. 41) din Legea nr. 333/2003, privind paza obiectivelor și bunurilor, dar și o a treia condiție și anume aceea ca personalul care îndeplinește aceste condiții să fie într-un număr egal cu cel al bazinelor hidrografice și zonelor pentru care A. și-a exprimat intenția de a le adjudeca, respectiv 10 în județul Caras Severin, 9 în județul Timiș și 4 în județul Mehedinți, ori evaluarea se impunea a fi făcută prin prisma personalului aferent zonei/zonelor de pescuit recreativ solicitate.

Instanța de fond nu a analizat susținerile recurentei-reclamante vizând lipsa de la dosarul procedurii a ultimei situații financiare a Asociației intimate Banatul, fiind nesocotite integral dispozițiile pct. IV Anexa 4 la Ordinul nr. 60/2017 coroborat cu prevederile art. 5 lit. h) din Ordin, care impuneau obligativitatea depunerii ultimei situații financiare.

4.1. Prin întâmpinarea depusă la data de 7.09.2018, intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a precizat, cu titlu de chestiune prealabilă, că instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, dispoziție necriticată prin motivele de recurs, situație în care a dobândit autoritate de lucru judecat.

Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, reiterând argumentele care vizează lipsa calității procesuale pasive, în contextul în care actele administrative contestate au fost emise de o altă autoritate.

4.2. Prin întâmpinarea depusă la 7.09.2018, intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate în recurs.

În esență, a arătat că punctajul corespunzător criteriului numărului de membrii a fost acordat participanților la procedură în baza declarației pe propria răspundere, în condițiile în care procedura reglementată de Ordinul nr. 60/2017 nu prevede posibilitatea comisiilor de evaluare și a celei de soluționare a contestațiilor de a verifica veridicitatea documentelor depuse în cadrul solicitării de încheiere a contractului de utilizare a resurselor acvatice în scop recreativ.

Referitor la criteriile de capacitate tehnico profesională a învederat că acestea vizează oportunitatea, iar nu legalitate procedurii, situație în care, în mod corect, judecătorul fondului a reținut că instanța de contencios administrativ analizează doar legalitatea actelor administrative contestate, sub aspectul existenței sau inexistenței documentelor pe baza cărora s-a acordat punctajul, în timp ce aspectele ce țin oportunitatea procedurii cad în sarcina organului emitent, instanța de judecată neputându-se substitui autorității publice.

4.3. Prin întâmpinarea depusă la data de 13.09.2018, intimata-pârâtă A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

În esență, a arătat că în considerentele sentinței recurate se regăsesc expuse pe larg motivele de fapt și de drept, care au format convingerea instanței, fiind neîntemeiate criticile ce vizează nemotivarea hotărârii.

Sub aspectul criteriilor de evaluare, a învederat că toate criticile dezvoltate de recurenta-reclamantă vizează aspecte de fapt care nu pot fi supuse cenzurii instanței de recurs, subliniind faptul că instanța e contencios administrativ nu poate verifica decât respectarea prevederilor legale referitoare la procedura de atribuire a contractului, nu și aspectele privind recalcularea punctajului acordat persoanei evaluate ca urmare a unor chestiuni de oportunitate care se apreciază de la caz la caz de către comisiile de evaluare.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din data de 6 decembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 3 iunie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

În ședința publică de la 3 iunie 2020 s-a dispus rectificarea citativului, în sensul că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu este parte în dosar, întrucât soluția instanței de fond cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități nu a fost criticată, astfel încât a dobândit autoritate de lucru judecat cu privire la această chestiune tranșată.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinări și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ hotărârea Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul autorității intimate Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, precum și hotărârea Comisiei de evaluare a documentațiilor, învederând faptul că, deși a fost admisă contestația formulată, autoritatea intimată i-a îngrădit nelegal accesul la resursele acvatice vii din bazinele hidrografice: Bârzava, Zona Bocșa - Măureni; Caras, Zona Râul Caras, Lacul Secu, Zona Lacul Secu, Nera, Zona Nera mijlocie și Nera Inferioară, Timiș, Zona Râul Timiș, bazine aflate în domeniul public al statului, prin refuzul încheierii contractelor de administrare a acestor bazine hidrografice cu recurenta-reclamantă, solicitând ca, în urma reanalizării argumentelor invocate să se dispună atribuirea acestora spre gestiune recurentei-reclamante cu obligarea autorității ANPA la plata prejudiciului cauzat ca urmare a imposibilității încasării cotizației de la membrii asociației.

În fapt, prin cererea nr. x/06.07.2017 depusă de reclamanta AJVPS Caraș-Severin la ANPA-Filiala Oltenia, aceasta a solicitat, în temeiul art. 5 din Ordinul MADR nr. 60/2017, încheierea unui contract de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ pentru zonele de pescuit din interiorul județului Caraș-Severin: Bârzava Secu-limită județ Timiș; Timiș Sadova-limita jud. Timiș; Caras Carașova-Iam; Lacul Secu; Nera Patas-Socol.

Pentru zonele solicitate de reclamanta AJVPS Caraș-Severin, mai puțin zona Nera Patas-Socol, și A. a depus cererea nr. x/07.07.2017 la ANPA- Filiala Regională Oltenia, solicitând în temeiul art. 5 din Ordinul MADR nr. 60/2017, încheierea unui contract de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ pentru zonele de pescuit din interiorul jud. Caraș-Severin, astfel cum sunt menționate în fila x din cererea nr. x/07.07.2017, respectiv în anexa 1 la contractul nr. x/11.10.2017.

Conform procesului final de evaluare din 14.07.2017, Comisia de evaluare a declarat admisibile atât oferta pârâtei A. Timișoara cât și oferta reclamantei, fiind declarată câștigătoare oferta pârâtei punctată cu 92 puncte, oferta reclamantei fiind punctată cu 76 puncte.

Împotriva procesului-verbal final de evaluare, recurenta-reclamantă AJVPS Caraș-Severin a formulat contestație înregistrată la ANPA sub nr. x/2.08.2017, în ceea ce privește acordarea punctajului la Punctul I.3 din grila de evaluare ce reprezintă Anexa nr. 4 la Ordinul nr. 60/2017- susținând că în mod eronat s-au acordat 10 puncte pentru numărul membrilor înregistrați ai asociației, corect fiind acordarea unui punctaj de 20 de puncte. De asemenea, s-a contestat și punctajul obținut de A. Timișoara.

Comisia de contestații a admis contestația formulată, acordând un punctaj de 20 de puncte pentru un număr de membri de la 3001 la 5000, conform Anexei nr. 4 la Ordinul nr. 60/2017, punctajul total obținut de reclamantă în urma contestației fiind de 86 de puncte.

În tabelul intitulat "Situația privind soluționarea contestațiilor depuse după sesiunea I - septembrie 2017 referitoare la utilizarea resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale în scop recreativ", la rubrica Observații s-a specificat în ce măsură a fost admisă contestația formulată de reclamantă, în sensul că, grila de evaluarea a fost modificată la 86 de puncte.

Referitor la criticile formulate de reclamantă cu privire la documentația depusă de pârâta A. Timișoara, acestea nu au fost analizate de comisia de contestații, prin adresa nr. x/3.11.2017 comunicându-se recurentei-reclamante că punctele II și III din contestația formulată au fost respinse deoarece făceau referire la evaluarea documentațiilor altor participanți la sesiunea de atribuire a dreptului de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ.

Conform art. 13 alin. (1) din Ordinul MADR nr. 60/2017, atribuirea contractului s-a făcut în favoarea solicitantului care a obținut cel mai mare punctaj, în speță intimata-pârâtă A. Timișoara, fiind încheiat între aceasta și ANPA contractul nr. x/11.10.2017 pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ nr. 34/11.10.2017, iar recurenta-reclamantă a fost declarată câștigătoare pentru contractul aferent zonei Nera inferioară.

Soluționând cauza, curtea de apel a constatat că în mod greșit pârâta ANPA nu a analizat criticile reclamantei cu privire la evaluarea documentației depuse de pârâta A. Timișoara, neexistând nicio dispoziție legală care să permită unui participant la procedură exclusiv contestarea punctajului propriu obținut în urma analizării documentației sale, fiind permisă contestația făcută de un solicitant cu privire la documentația depusă de un alt solicitant, interesul reclamantei fiind evident având în vedere că pârâta A. Timișoara a obținut contractul pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ, contract pentru obținerea căruia participase și reclamanta la procedură.

Analizând criticile recurentei-reclamante cu privire la evaluarea documentației depuse de A., instanța de fond a reținut că numărul de pescari recreativi ai asociației se dovedește prin depunerea unei declarații pe propria răspundere, modulul acesteia fiind tipizat, precum și faptul că asociația intimată nu se încadrează la categoria "start-up", fiind înscrisă sub nr. x/1998 în Regulamentul Asociațiilor și Fundațiilor de pe lângă Tribunalul Timiș și sub nr. x/2014 în Registrul asociațiilor de pescari recreativi.

Referitor la acordarea punctajului la criteriile III.2 și III.3 prevăzute în Anexa 4 la Ordinul nr. 60/2017 al MADR, instanța de fond și-a însușit punctul de vedere al intimatelor în sensul că instanța de contencios analizează legalitatea actelor administrative contestate, și anume existența sau inexistența unor documente la dosarul procedurii administrative pe baza cărora s-a acordat punctajul, însă ea nu se substituie comisiei de evaluare sau comisiei de soluționare a contestațiilor și nu analizează chestiuni de oportunitate.

În privința criteriul IV, anexa 4 la același ordin, curtea de apel a reținut obligativitatea depunerii certificatului fiscal, înscris anexat documentației, motiv pentru care criticile au fost respinse ca neîntemeiate.

Soluția instanței de fond este însușită doar parțial de instanța de recurs, numai sub aspectul dezlegării date în ceea ce privește acordarea punctajului la criteriul I.3 și criteriul IV din grila de evaluare prevăzută în Anexa 4 la Ordinul nr. 60/2017 privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului recreativ în habitatele piscicole naturale, cu excepția Rezervației Biosferei "Delta Dunării".

În privința dezlegărilor date cu privire la analiza criteriilor de evaluare nr. III.2 și III.3, Înalta Curte constată că soluția curții de apel reflectă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) și n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, critica vizând acordarea punctajului la criteriul nr. I.3 din grila de evaluare este apreciată ca nefondată, întrucât instanța de fond a interpretat în mod corect dispozițiile art. 5 lit. c) din Ordinul nr. 60/2017.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 5 lit. c) din Ordinul nr. 60/2017 "Pentru încheierea contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ solicitanții vor depune la sediul filialelor regionale ale ANPA/Direcției politici și inspecții maritime o solicitare scrisă pentru zona/zonele de pescuit recreativ delimitată/delimitate conform deciziei președintelui ANPA, care să aibă anexat următoarele documente: (...) c) c) numărul mediu de membri pescari în scop recreativ înregistrați în documentele asociației în anul precedent solicitării", iar conform criteriului I.3 Anexa 4 la Ordin, punctajul este cuprins între 10 și 25 puncte, în funcție de numărul membrilor declarați.

În acord cu judecătorul fondului, în raport de dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte reține că pentru a face dovada numărului mediu de membrii pescari înscriși în documentele asociației în anul precedent solicitării este suficientă prezentarea declarației pe propria răspundere a solicitantului, fiecare solicitant fiind răspunzător pentru veridicitatea și conformitatea documentației depuse.

În acest context, criticile recurentei-reclamante în sensul că asociația intimată nu putea avea în anul 2016 un număr de 7068 de membrii în condițiile în care aceasta nu a administrat decât două bălți în județul Timiș nu pot fi primite de instanța de control judiciar, întrucât răspunderea pentru veridicitatea și conformitatea datelor aparține solicitantului, o eventuală neconformitate între situația reală și cea declarată de către solicitant neputând fi analizată în cadrul acestei proceduri, cu atât mai mult cu cât și recurenta-reclamantă a făcut dovada numărului mediu de membrii prin depunerea unei declarații pe propria răspundere.

De altfel, potrivit adresei nr. x/25.05.2017 emisă de autoritatea intimată numărul de pescari recreativi înregistrați în documentele asociației se dovedește prin depunerea unei declarații pe propria răspundere, conform unui model tipizat.

Nefondate sunt și criticile vizând încadrarea asociației intimate la categoria "start-up", întrucât, din cuprinsul Anexei 3 la Ordinul nr. 60/2017, noțiunea de "start-up" definește asociațiile de pescari înființate în anul solicitării, respectiv anul 2017. Or, asociația intimată a fost înființată în anul 1998, fiind înscrisă sub nr. x/1998 în Regulamentul Asociațiilor și Fundațiilor de pe lângă Tribunalul Timiș.

În ceea ce privește nesocotirea de către judecătorul fondului a criteriului avut în vedere de pct. IV al Anexei 4 la Ordinul nr. 60/2017, contrar susținerilor recurentei-reclamante, instanța de fond a analizat criteriul invocat în raport de dispozițiile grilei de evaluare prevăzută în Anexa 4 la Ordinul nr. 60/2017.

Din formularea grilei de evaluare, la criteriul IV - Criterii de capacitate economică și financiară - subpunctul IV.1 se prevede cu caracter eliminatoriu depunerea unui certificat fiscal din care să rezulte că nu înregistrează datorii la Direcția Generala a Finanțelor Publice și consiliul local.

Este adevărat că art. 5 lit. n) din Ordinul nr. 60/2017 prevede depunerea ultimei situații financiare ca anexă a solicitării în vederea încheierii contractului de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ, însă grila de evaluare care, conform art. 7, face parte integrantă din ordin, la criteriul capacitate economică și financiară nu prevede un punctaj, ci numai depunerea certificatului fiscal, ca o condiție eliminatorie.

De altfel, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că acest criteriu a fost analizat unitar, fiind evaluat cu "Da" sau "Nu" în cazul fiecărui participant.

Prin urmare, această critică urmează a fi respinsă ca nefondată.

În schimb, criticile care vizează acordarea punctajului la criteriile III.2 -Existența dotărilor tehnice proprii -, respectiv III.3 - Personal propriu - sunt apreciate ca fondate.

Aceasta întrucât dezlegarea dată de instanța de fond în sensul că analiza legalității actelor administrative contestate nu vizează și chestiunile de oportunitate este contrară dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că din definiția actului administrativ - act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice - astfel cum a fost reglementată de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, rezultă și regimul său juridic, respectiv condițiile sale de validitate (valabilitate) subsumate principiului legalității, condiții care se subordonează în esență obligației ca aceste acte să fie emise cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Observând definiția legală menționată, Înalta Curte reține că actul administrativ trebuie să fie emis în conformitate cu dispozițiile constituționale, cu legile adoptate de Parlament și cu toate actele normative având forță juridică superioară lui, de autoritatea competentă și în limitele competenței sale, în forma și cu procedura prevăzută de lege.

Fiind o sumă a tuturor condițiilor de validitate a actului administrativ, legalitatea acestuia implică și oportunitatea sa derivând din capacitatea pe care o are organul care emite respectivul act administrativ de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut. Astfel, oportunitatea se află în strânsă dependență cu puterea discreționară a administrației publice, desemnând facultatea acesteia dată de lege de a alege, după aprecierea sa, între mai multe soluții posibile, aplicabile Ia cazul concret. Există deci o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale.

Prin urmare, limita legală a dreptului de apreciere, deci a oportunității, se regăsește în scopul legii, revenind instanței de contencios administrativ să verifice atât conformitatea actului administrativ cu legea, cât și respectarea în conduita autorității emitente a justului echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim privat pretins vătămat și interesul public pe care autoritatea publică este chemată să îl ocrotească.

Dintr-o asemenea perspectivă, oportunitatea apare ca fiind un subsistem al condițiilor de legalitate lato sensu, încetând acolo unde administrația publică a acționat abuziv, contrar interesului public, așa cum rezultă acesta din legea pe care se întemeiază actul administrativ atacat.

În plus, legiuitorul definește la art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 excesul de putere ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorității publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".

Din această perspectivă, în cauza de față se impune analiza actelor administrative contestate sub aspectul acordării punctajului pentru cele două criterii, în condițiile în care recurenta-reclamantă a prezentat punctual suspiciunile de neregulă care nu au fost analizate de către instanța de fond.

Pentru adoptarea unei soluții judicioase asupra fondului raportului juridic este necesară examinarea punctuală a situației relevată de către recurenta-reclamantă, cu luarea în considerare a faptului că dreptul de apreciere al autorității nu echivalează cu posibilitatea de a acționa abuziv, arbitrar, fără justificări legale și în afara oricărui control, exercitarea lui fiind supusă principiului proporționalității, care presupune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea are obligația să îl îndeplinească și drepturile sau interesele legitime private ce pot fi lezate prin conduita autorității.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe, cu ocazia rejudecării urmând a proceda conform dezlegărilor date prin prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă B. împotriva sentinței civile nr. 129/10.05.2018, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.