ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 476/2021

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând anularea notificării nr. x/27.10.2016 transmisă de către CNAS prin care i-au fost comunicate datele în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferentă trimestrului III al anului 2016, anularea adresei nr. x/15.11.2016, prin care CNAS a răspuns contestației administrative formulate împotriva notificării și obligarea CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor subscrisei, în trimestrul III 2016.

Reclamanta a depus cerere modificatoare, prin care a solicitat obligarea C.N.A.S. la reverificarea tuturor datelor comunicate, astfel încât să fie eliminate orice erori de raportare din partea furnizorilor de medicamente (spitale, farmacii, centre de dializă).

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 572 din 13 februarie 2018, a admis în parte cererea astfel cum a fost formulată și precizată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a anulat notificarea nr. x/27.10.2016 și adresa nr. x/15.11.2016, emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a obligat pârâta la comunicarea valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor reclamantei în trimestrul III 2016, respingând în rest cererea ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs principal, iar reclamanta A. a declarat recurs incident.

I. În recursul principal, după prezentarea amplă a situației de fapt, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate arată că în ceea ce privește susținerile instanței de fond referitoare la comunicarea de către CNAS a valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor reclamantei în trimestrul III 2016, motivat de faptul că CNAS nu a probat comercializarea de către reclamantă a medicamentelor în trimestrul de referință prin depunerea de înscrisuri doveditoare, valoarea consumului total trimestrial de medicamente suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, se stabilește de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate pe fiecare plătitor de contribuție. Această valoare se obține prin centralizarea consumului la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Națională de Asigurări de Sănătate de către deținătorii de autorizație de punere pe piață pentru care se datorează contribuția trimestrială, în conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011.

După cum se poate observa, legiuitorul nu a stabilit că această contribuție trimestrială se aplică vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, ci consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Or, consumul trimestrial de medicamente poate fi diferit de vânzările trimestriale ale Dapp-urilor, acest consum fiind cunoscut de către furnizorii de servicii medicale și medicamente, care raportează consumul de medicamente către casele de asigurări de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, adică a medicamentelor suportate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, este valoarea finală la care medicamentele ajung la pacienți prin farmacii spitale și centre de dializă. Acest lucru rezultă din modul de centralizare a datelor prevăzut de art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente raportează consumul de medicamente, casele de asigurări de sănătate raportând mai departe CNAS consumurile astfel centralizate, iar CNAS centralizează consumul de medicamente și îl comunică DAPP.

Susținerea instanței de fond referitoare la faptul că CNAS nu a probat comercializarea de către reclamantă a medicamentelor aferente trimestrului III 2016, prin depunerea de înscrisuri doveditoare este neîntemeiată și nelegală, întrucât CNAS a depus la dosarul cauzei toate documentele justificative care au stat la baza emiterii Notificării a cărei anulare se solicită prin raportare la cadrul legal incident care reglementează obligația legală privind contribuția clawback de către fiecare deținător de autorizație de punere pe piață a medicamentelor.

Practic, casele de asigurări de sănătate decontează, în condițiile Contractului-cadru, valoarea consumului de medicamente raportat de furnizorii din circuitul deschis (farmacii) și din circuitul închis (spitale și centre de dializă, în cadrul tarifului aferent serviciului medical) și transmit CNAS, în format centralizat, valoarea acestui consum de medicamente înregistrat, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, cât și cu respectarea prevederilor Ordinului președintelui CNAS nr. 1058/2015 pentru aprobarea metodologiei și a formatului de raportare lunară de către casele de asigurări de sănătate la Casa Națională de Asigurări de Sănătate a valorii consumului centralizat de medicamente.

Față de cele menționate anterior, vă rugăm să observați faptul că susținerea reclamantei preluată de instanța de fond potrivit căreia "valoarea consumului de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul MS aferentă vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție este diferită de valoarea de compensare a medicamentelor" nu are susținere legală, având în vedere că valoarea consumului de medicamente suportată din FNUASS și din bugetul MS este reprezentată de valoarea de compensare/a prețului de achiziție/a prețului de decontare, după caz și nu la valoarea de vânzare a medicamentelor P reclamantei.

Recurenta mai arată că toate codurile CIM ce fac obiectul notificării a cărei anulare se solicită au fost declarate de reclamantă în baza prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, privind Lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială, depusă de reclamantă la Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

De asemenea, între datele de vânzare (comercializare) și datele de consum ale medicamentelor, există în mod obișnuit un decalaj de timp, iar ceea ce contează în stabilirea elementelor ce stau la baza contribuției clawback este data consumului de medicamente (data eliberării efective către pacienți) și nu data comercializării lor în lanțul de distribuție.

Totodată, toate medicamentele ale căror coduri CIM au stat la baza emiterii de către CNAS a notificării a cărei anulare se solicită, inclusiv a celor de la punctul 98 din cererea de chemare în judecată, au fost raportate de furnizorii de servicii medicale (unități sanitare cu paturi/centre de dializa și farmacii) la casele de asigurări de sănătate ca medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, eliberate pacienților în T3 2016. Aceste medicamente se regăsesc atât în sublista C, secțiunea CI- cod de boală G10 și G25 (DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații in tratamentul ambulatoriu al unor grupe de boli in regim de compensare 100% din prețul de referință), cât și în sublista C, secțiunea C2 - P10 (DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații incluși în programele naționale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu și spitalicesc).

Astfel, instanța de fond în mod greșit a interpretat dispozițiile legale aplicabile în prezenta cauză dedusă judecății în sensul că CNAS ar fi trebuit să-i comunice reclamantei valoarea consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor reclamantei in trimestrul III 2016, motivat de faptul că CNAS nu a probat comercializarea de către reclamantă a medicamentelor ce fac obiectul prezentei cauze deduse judecății, întrucât CNAS a comunicat deja reclamantei valoarea consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor reclamantei în trimestrul III 2016, conform legii, și nu consumul aferent vânzărilor efective ale plătitorului de contribuție în sensul reținut de instanța de fond.

Recurenta consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, în cazul soluționării contestațiilor până la termenul de plată prevăzut la art. 5 alin. (8), se vor plăti contribuțiile aferente noilor sume comunicate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar în cazul depășirii acestui termen, se vor face regularizări la următoarele termene de plată.

Având în vedere dispozițiile art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare și prin raportare la verificările efectuate de casele de asigurări de sănătate în situația în care s-ar fi constatat ca furnizorii de servicii medicale au înregistrat in evidenta cantitativ valorica și implicit in datele de consum raportate in platforma informatica a asigurărilor sociale de sănătate a unui număr de coduri CIM în locul altor coduri CIM, aferente medicamentelor cu aceeași denumire comerciala, forma farmaceutica, concentrație și DAPP, singura diferența fiind legata de forma de prezentare a ambalajului, anularea notificării de către instanța de fond este nelegală.

Având în vedere că sumele plătite de deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor, deci inclusiv de intimata-reclamantă din prezenta cauză sunt folosite pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă (decontate în cadrul plății pentru serviciile medicale), în condițiile neefectuării plății ar rezulta o pagubă pentru Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ceea ce ar conduce la îngrădirea accesului la medicamente al asiguraților.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

II. Prin recursul incident, reclamanta A. arată că aprecierile primei instanțe în ceea ce privește stabilirea bazei de calcul a contribuției clawback sunt eronate, fiind bazate pe o aplicare, greșită a normelor de drept material ce reglementează stabilirea contribuției clawback, în special art. 3 și art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011.

Recurenta consideră că în mod greșit a respins instanța de fond elementul de nelegalitate referitor la modul de stabilire a bazei de calcul a contribuției clawback.

Practic, instanța de fond a considerat că, în mod corect a raportat CNAS valoarea consumului comunicată prin notificare la valoarea de compensare a medicamentelor, valoare ce include și adaosurile comerciale ale altor entități de pe lanțul de distribuție a medicamentelor.

Odată constată nelegalitatea notificării din perspectiva modului de stabilire a bazei de calcul a contribuției, se impune și obligarea CNAS la comunicarea valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor subscrisei.

În concret, în mod greșit a reținut instanța de fond că CNAS a procedat corect prin stabilirea bazei de calcul a contribuției ca fiind egală cu valoarea de compensare a medicamentelor, iar nu cu valoarea vânzărilor plătitorului de contribuție,

Procedând astfel, instanța de fond a încălcat atât prevederile clare ale O.U.G. nr. 77/2011, dar și principiul constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale, contribuția nefiind astfel așezată asupra unei baze de impunere care să fie raportată asupra veniturilor contribuabilului ci inclusiv asupra veniturilor altor entități de pe lanțul de comercializare a medicamentelor (distribuitori și farmacii).

În opinia recurentei, instanța de fond a nesocotit prevederile O.U.G. nr. 77/2011 ce instituie modul de calcul a contribuției, mai exact baza asupra căreia se aplică procentul "p".

O interpretare precum cea susținută de CNAS și confirmată de instanța de fond, respectiv aplicarea procentului "p" la valoarea adaosurilor comerciale percepute pe lanțul de distribuție și care reprezintă venituri ale altor entități și taxarea deținătorului de APP cu privire la aceste venituri ce nu sunt ale sale reprezintă o măsură nelegitimă de impunere care încalcă principiile justei așezări a sarcinilor fiscale prevăzut în art. 56 alin. (2) din Constituție):

"Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale,". Acest principiu trebuie interpretat în sensul că un contribuabil poate fi obligat să suporte numai sarcini fiscale aferente propriei activități ori unor beneficii proprii.

O atare modalitate de stabilire și calcul al contribuției trimestriale (taxa clawback) încalcă și principiul certitudinii impunerii fiscale, prevăzut de art. 3 lit. b) din Codul fiscal, întrucât baza de calcul al contribuției trimestriale include sume variabile, stabilite de ceilalți participanți din lanțul de distribuție și de comercializare a medicamentelor.

Dat fiind că în spitale sunt decontate inclusiv medicamente care nu figurează în lista de compensare, rezultă că orice deținător de APP plătește contribuția, fie că dorește ca medicamentele sale să fie compensate sau nu, pentru simplul motiv că nu este în măsură să influențeze acest aspect esențial.

Recurenta precizează că vinde atât medicamente care figurează pe lista de compensare cât și medicamente care nu figurează pe această listă dar care îi sunt comunicate spre plata contribuției clawback pentru că au fost decontate în spitale.

Astfel, odată cu vânzarea către distribuitor, deținătorul de APP transferă și dreptul de proprietate asupra medicamentelor, astfel încât, în final, singura entitate care poate decide dacă un medicament este compensat sau nu devine farmacia, proprietarul medicamentelor în discuție, care decide: 1) dacă încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate. 2) dacă achiziționează de la distribuitori un medicament sau altul în vederea acordării gale în sistem compensat.

Prin urmare, nu se poate susține că distribuitorii și farmaciile reprezintă simpli interpuși în circuitul comercial. Aceste entități nu acționează în baza unor raporturi juridice de mandat, de comision sau de agenție, altfel spus nu acționează în numele sau pe seama deținătorului de APP ci realizează o activitate comercială proprie prin achiziționarea medicamentelor de la deținătorul de APP, medicamente care intră în proprietatea lor, deținătorul de APP nemaiavând niciun drept asupra acestora, fiind dreptul absolut al distribuitorului de a vinde mai departe medicamentele către cine dorește acesta.

În opinie recurentei, modalitatea de interpretare și aplicare a O.U.G. nr. 77/2011 este lipsită de proporționalitate

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar accepta ideea că este posibilă stabilirea unui impozit sau a unei contribuții care să privească activitatea sau veniturile unor terți, această obligație este neproporțională. Tocmai mecanismul de calcul a prețului medicamentului și modul de stabilire a adaosurilor comerciale conduc la concluzia nesocotirii condiției proporționalității contribuției.

Părțile au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursurilor potrivnice, ca nefondate.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor expuse în întâmpinări, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Cu toate că au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza și le va răspunde prin considerente comune.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin notificarea nr. x/27.10.2016, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate i-a comunicat reclamantei că, valoarea procentului "p" pentru trimestrul III 2016 este de 14,91%, unde elementele CTt și Bat din formula de calcul a procentului "p" prevăzută la art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 aprobată prin Legea nr. 184/2015 și la art. 7 din O.G. nr. 17/2012, nu includ taxa pe valoarea adăugată, Bat este de 1.515 milioane RON iar CTt este de 1.780.501.575,98 RON.

Se menționează în cuprinsul notificării că, din valoarea consumului total trimestrial de medicamente (CTt) s-a exclus valoarea consumului pentru medicamentele prevăzute la art. 12 din O.U.G. nr. 77/2011 pentru care s-au încheiat contracte cost-volum/cost-volum-rezultat, în condițiile legii.

Prin aceeași notificare pârâta i-a comunicat reclamantei că valoarea aferentă consumului de medicamente pentru trimestrul III 2016, suportat din Fondul național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății pentru medicamentele din lista depusă pentru care se datorează contribuția trimestrială este prevăzută în anexă și conține TVA, urmând ca această să fie dedusă de fiecare persoană obligată la plata contribuției trimestriale, conform prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 aprobată prin Legea nr. 184/2015.

Împotriva acestei notificări, reclamanta a formulat contestație, arătând că este nelegală sub aspectul includerii mai multor medicamente.

Prin adresa nr. x/16.11.2016, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate i-a comunicat reclamantei răspunsul la contestația formulată.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a contestat includerea în lista comunicată a mai multor medicamente, având codurile CIM W41522002 - ARANESP 10ug/0,4ml W41524002 - ARANESP 20ug/0,5ml W41525002 - ARANESP 30ug/0,3ml W41526002 - ARANESP 40ug/0,4ml W41527002 - ARANESP 50ug/0,5ml W41528002 - ARANESP 60ug/0,3ml W41529002 - ARANESP 80ug/0,4ml W41530002 - ARANESP 100ug/0,5ml.

Instanța i-a solicitat pârâtei să depună la dosarul cauzei dovezi privind comercializarea acestor medicamente.

Pârâta nu a probat comercializarea medicamentelor sus-menționate în trimestrul III 2016, prin depunerea de înscrisuri doveditoare.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod legal a reținut că atât timp cât informațiile furnizate de canalele de eliberare referitoare la aceste medicamente nu au fost depuse la dosar de către pârâtă în cadrul documentației care a stat la baza emiterii notificării contestate, nu se pot stabili medicamentele efectiv comercializate de către reclamantă, pentru a determina valoarea consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferent vânzărilor reclamantei.

Astfel, valoarea consumului de medicamente comunicată de CNAS, care stă la baza determinării contribuției, trebuie să includă doar medicamentele real și efectiv suportate din FNUASS și bugetul MS.

Prin urmare, includerea de către CNAS a unor sume care, în mod real, nu au fost decontate din fonduri publice, pentru acoperirea consumului de medicamente compensate în trimestrul III 2016, viciază atât informațiile care permit stabilirea procentului "p", cât și valoarea consumului de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul MS, aferent vânzărilor plătitorului de contribuție.

De asemenea, Înalta Curte constată că temeinic și legal s-a reținut că notificarea emisă de CNAS nu cuprinde nicio motivare cu privire la valoarea consumului de medicamente ce constituie baza de calcul a contribuției.

Pârâta are la dispoziție toate informațiile necesare pentru a oferi plătitorilor contribuției clawback informații complete și transparente asupra bazei de calcul a contribuției și, în calitate de autoritate ierarhic superioară a caselor județene de asigurări de sănătate, are și toate pârghiile de control pentru a verifica legalitatea și temeinicia datelor privind consumul de medicamente.

În ceea ce privește argumentul depunerii întregii documentații care a stat la baza notificării și a faptului că nu există obligația comunicării datelor primare, instanța reține că simpla depunere a raportărilor, neurmată de verificarea corectitudinii acestora, nu constituie, în sine, vreo garanție în sensul că datele respective sunt conforme cu realitatea.

Cu privire la critica reclamantei în sensul că modul de calcul al contribuției trimestriale trebuie să se raporteze la valoarea vânzărilor plătitorului de contribuție, și nu la valoarea de compensare a medicamentelor, Înalta Curte are în vedere că în conformitate cu art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 "contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea procentului "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății", consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Legiuitorul nu a stabilit că această contribuție trimestrială se aplică vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, ci consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Însă, consumul trimestrial de medicamente poate să difere de vânzările trimestriale ale Dapp-urilor, acest consum fiind cunoscut de către furnizorii de servicii medicale și medicamente, care raportează consumul de medicamente către casele de asigurări de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, legiuitorul a stabilit categoriile de medicamente care fac obiectul consumului de medicamente suportate din bugetul FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, în considerarea cărora subiecții de plată ai contribuției trimestriale nominalizați la acest articol au obligația efectuării plății, după cum urmează:

- medicamentele incluse în programele naționale de sănătate;

- medicamentele cu sau fără contribuție personală utilizate în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală;

- medicamente utilizate în tratamentul spitalicesc;

- medicamente utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă.

Medicamentele prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 se utilizează (consumă) prin canalele de eliberare (circuit deschis; circuit închis) și se raportează lunar de către acestea, constituind trimestrial datele din sistemul de asigurări sociale de sănătate în baza cărora se stabilește valoarea totală/individuală a consumului de medicamente prevăzute la art. 5 alin. (7).

În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) și (21) din O.U.G. nr. 77/2011, "Deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, persoane juridice române, au obligația să depună la Casa Națională de Asigurări da Sănătate, în termenul prevăzut la alin. (1), lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială. Persoanele juridice menționate la alin. (1) și (2) au obligația să depună la Casa Națională de Asigurări de Sănătate lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuția."

Potrivit art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, "valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către CNAS, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7)".

Astfel, art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare, stabilește în mod expres faptul că "Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuția, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include și TVA suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.

Dispozițiile art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare prevăd în mod expres faptul că obligația furnizorilor de servicii medicale și de medicamente și a caselor de asigurări de sănătate, este aceea de a comunica valoarea consumului de medicamente care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Astfel, art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, prevede că "Farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente potrivit prevederilor art. 1 și 12 își asumă sub semnătură electronică și raportează la casele de asigurări de sănătate valoarea aferentă consumului de medicamente care include și TVA, care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății".

Prin urmare, pârâta are obligația legală de a transmite deținătorilor de autorizație de punere pe piață sau reprezentanților legali ai acestora, doar valoarea procentului "p" și valoarea consumului individual de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul MS, astfel cum a fost înregistrat în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Din FNUASS și din bugetul MS se decontează medicamentele la valoare de compensare, preț de achiziție sau preț de decontare, după caz, în funcție de canalul de raportare a medicamentelor, astfel că valoarea consumului individual de medicamente comunicată de CNAS în notificarea contestată de reclamantă a fost stabilită în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Cu privire la critica recurentei - reclamante potrivit căreia CNAS a comunicat o bază de calcul care se raportează, la valoarea de compensare a medicamentelor, valoare ce cuprinde și adaosurile comerciale ale altor entități de pe lanțul de comercializare - distribuitori și farmacii, precum și susținerile potrivit cărora interpretarea dată de CNAS contravine principiului justei așezări a sarcinilor fiscale și a principiului certitudinii impunerii, Înalta Curte are în vedere faptul că prin Decizia nr. 263/2013, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, 3 și art. 3*1 alin. (1) - (5) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, Curtea Constituțională a tranșat definitiv această problemă și a statuat că subiecții obligați la pluta taxei de clawback se circumscriu în sfera deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor, care pot fi atât producătorii de medicamente (români sau străini), cât și comercianții de medicamente (români sau străini), dar numai pentru medicamentele comercializate care se plătesc din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, neavând relevanță ducă medicamentele comercializate sunt incluse în programele naționale de sănătate ori folosite în tratamentul ambulatoriu prin farmaciile cu circuit deschis.

Curtea Constituțională a statuat că există două categorii de deținători ai autorizațiilor de punere pe piața a medicamentelor, și anume, unii care sunt obligați la plata contribuției trimestriale și alții cărora nu le incumbă această obligație legală.

Diferența dintre cele două categorii rezidă în faptul că suportarea contravalorii medicamentelor puse pe piață de prima categorie se realizează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Or, din această perspectivă, contribuția trimestrială la care sunt obligați acești deținători de autorizații de punere pe piață apare ca fiind instituită în considerarea faptului că aceștia beneficiază de un real avantaj, și anume, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii medicamentelor având, așadar o exclusivitate în a se "îndestula" din cele două fonduri.

În același sens, Curtea Constituțională a reținut faptul că aceasta contribuție trimestrială a fost reglementată de legiuitor exclusiv prin prisma faptului ca acestor deținători li se decontează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilități), avantaj care nu se acordă și celorlalți subiecți care desfășoară o astfel de activitate comercială.

Astfel, deținătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piața a medicamentelor și au certitudinea vânzării și încasării contravalorii medicamentelor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuției clawback.

Totodată, Curtea Constituțională a apreciat faptul că formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie acestui Just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv, deținătorilor de APP.

De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate și recursul incident formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 572 din 13 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2021.