ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4656/2020

Ședința publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Călărași, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar Județean Călărași și Ministerul Educației Naționale: 1) Obligarea pârâtului Inspectoratul Școlar Județean Călărași, în calitate de angajator și ordonator secundar de credite, la calcularea diferențelor de drepturi salariale care i se cuvin, rezultate din neaplicarea prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 751/20.sept. 2018 publicată în MO nr. 821/25.sept. 2018 și al art. 22 a JJTL (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite ca urmare a acordării unui spor de 15% la salariul de bază, conform art. 22 al Legii nr. 153/2018, începând cu data de 25.09.2018;

2) Obligarea pârâtului ISJ Călărași la calcularea și plata acestor diferențe salariale, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor drepturi bănești, pentru aceeași perioadă precum și întocmirea statelor de plată rectificative lunare și întocmirea inclusiv a Declarației fiscale 112 rectificativă începând din 25.05.2018 până la data efectuării tuturor plăților.

3) Obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale în calitate de ordonator principal de credite și beneficiar al Sistemului informatic EduSal furnizat de S.C. B. S.A cu utilizatori la acest nivel prin Direcția Generală Buget-Finanțe, Salarizare, Serviciul Informatic din cadrul MEN, la implementarea în sistemul EduSal a modificărilor legislative privind salarizarea personalului bugetar conform Legii nr. 153/2018 și acordarea majorării cu un spor de 15% la salariul de bază brut, conform art. 22 din Legea nr. 153/2018 și H.G.. 751/20.09.2018, începând cu data de 25.09.2018, obligarea să ia măsuri de corectare a erorilor de calcul privind aplicarea sporului de handicap de 15% la salariul de bază de 5018 RON generate de softul informatic EduSal (pentru poz. 22 A.), precum și acordarea spre plată a diferențelor salariale, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, de la 25.09.2018 până la data efectivă a plății, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor drepturi bănești, până la data efectivă a tuturor plăților, pentru aceeași perioadă.

Prin încheierea de la 6.03.2019 a Tribunalului Călărași, dosar nr. x/2019, s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale la implementarea în sistemul EduSal a modificărilor legislative privind salarizarea personalului bugetar, fiind format prezentul dosar nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 248/2019 din 26 martie 2019 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 826 din 20 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației Naționale pe capătul de cerere vizând obligația de a face.

A fost admisă cererea reclamantei și a fost obligat pârâtul Ministerul Educației Naționale la implementarea și actualizarea în sistemul EduSal a modificărilor legislative privind salarizarea personalului bugetar, cu includerea modificărilor legislative incidente cu privire la sporul de 15% cuvenit persoanelor încadrate în grad de handicap.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Ministerul Educației și Cercetării, fiind criticată sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației și Cercetării raportat la obiectul cauzei, care în mod greșit a fost plasat în sfera contenciosului administrativ.

Recurentul a arătat că nu ne aflăm în situația unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, ci într-un conflict de dreptul muncii, iar obligația de operare a modificărilor în sistemul informatic pentru reclamantă este subsidiară unei obligații care își are izvorul într-un litigiu de muncă.

Recurentul a arătat că între Minister și salariații Inspectoratului Școlar Județean nu există niciun fel de raporturi juridice de muncă, neexistând astfel obligația ministerului de a calcula și plăti drepturile salariale ale acestor salariați.

Recurentul a susținut că nu are calitatea de angajator față de reclamantă, nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul unităților/instituțiilor de învățământ și implicit nici de a plăti salarii, ca atare nu are calitate procesuală pasivă.

Totodată, recurentul a susținut că această chestiune de drept a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 13/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 763/29.09.2016, prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii.

Recurentul Ministerului Educației și Cercetării a arătat că instanța a făcut o greșită aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 9/2017, O.U.G. nr. 114/2018, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că prin programul informatic EduSal se calculează drepturile salariale potrivit legislației în vigoare și văzând dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 9/2017, dispozițiile art. 38 alin. (2) și (3) din Legea cadru nr. 153/2017 și dispozițiile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018 a susținut că drepturile salariale de care beneficiază reclamanta sunt corect calculate, motiv pentru care cererea de modificare a programului EduSal este neîntemeiată.

1.4. Apărările intimatei

La dosarul de recurs intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin cererea de chemare în judecată adresată instanței reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale la implementarea în sistemul EduSal a modificărilor legislative privind salarizarea personalului bugetar, cu referire expresă la sporul de 15% din salariul de bază brut, conform art. 22 din Legea nr. 153/2018 și H.G. nr. 751/2018.

Instanța de primă jurisdicție a admis cererea reclamantei și a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației Naționale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta A. este salariata Inspectoratului Școlar Județean Călărași, angajată prin contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată pe postul de Consilier Juridic, iar în baza certificatului de handicap nr. x/24.04.2017 și a Hotărârii Guvernului nr. 751/20.09.2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 821/25.09.2018, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Călărași a emis decizia nr. 1238/15.10.2018 pentru acordarea sporului de handicap accentuat în cuantum de 15% din salariul de bază al doamnei A..

Astfel, instanța de fond a constatat că obiectul prezentul dosar, disjuns din dosarul inițial cu nr. x/2019 al Tribunalului Călărași, privește doar capătul de cerere având ca obiect "obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale, la implementarea în sistemul EduSal a modificărilor legislative privind salarizarea personalului bugetar".

În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului MEN sub aspectul operării unor modificări în aplicația EDUSAL, instanța de fond a reținut, pe de o parte, prevederile art. 1 din H.G. nr. 185/2013, precum și dispozițiile Ordinului nr. 4576/11.07.2011 privind validarea fluxurilor financiare pentru cheltuielile de personal în învățământul preuniversitar de stat, art. 6 - potrivit cu care întocmirea și avizarea statelor de personal, respectiv întocmirea și validarea statelor de plată a salariilor ale unităților de învățământ se vor face, în mod unitar, pe baza programului de salarizare asigurat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, precum și art. 1 alin. (1) și (2) din Anexa nr. 4 care prevăd că pentru facilitarea operațiunilor de avizare a statelor de personal și a statelor de plată a salariilor/statelor de plată,avansuri, concedii de odihnă, așa cum sunt descrise în ordin, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pune la dispoziția inspectoratelor școlare și a unităților de învățământ preuniversitar de stat sistemul informatic EDUSAL de calcul al drepturilor salariale.

Așadar, a constatat instanța de fond că nu se pot opera modificări individuale în cadrul acestei aplicații EDUSAL, decât de către pârâtul Ministerul Educației Naționale.

Înalta Curte analizând criticile formulate de recurent în raport cu actele dosarului le va respinge ca nefondate, având în vedere următoarele motive.

În ceea ce privește critica ce vizează soluția dată excepției privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului, respinsă de instanța de fond, Înalta Curte constată că în mod corect a fost soluționată de instanța de primă jurisdicție, soluție pe care o va menține.

Înalta Curte constată că recurentul își argumentează motivul ce vizează excepția lipsei calității procesuale pasive pe considerentul inexistenței unui raport juridic de muncă cu reclamanta, neexistând astfel obligația ministerului de a calcula și plăti drepturile salariale ale acesteia. De altfel, recurentul a susținut că este un litigiu în materia conflictelor de muncă și nu un litigiu în materia contenciosului administrativ

Or, așa cum corect a reținut instanța de fond, obiectul litigiului de față nu privește plata unor drepturi salariale, pentru a putea vorbi de un litigiu în materia conflictelor de muncă, ci obiectul litigiului de față îl reprezintă refuzul pârâtului privind îndeplinirea unei atribuții prevăzute de lege.

Ca atare, în mod corect a reținut instanța de fond că este un litigiu în materia contenciosului administrativ, întrucât vizează refuzul nejustificat al pârâtului de a pune în aplicare o atribuție prevăzută de lege și, în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Minister, considerent pentru care Înalta Curte va respinge ca nefondat acest motiv de recurs.

Cu privire la aplicarea greșită a prevederilor legale de către instanța de fond, motiv de casare susținut de recurent, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, având în vedere următoarele argumente.

Instanța de fond a făcut referire la prevederile art. 1 din H.G. nr. 185/2013, precum și la dispozițiile Ordinului nr. 4576/11.07.2011 privind validarea fluxurilor financiare pentru cheltuielile de personal în învățământul preuniversitar de stat, fără ca recurentul să facă referire la aceste prevederi ori să aducă vreun argument care să răstoarne raționamentul juridic al instanței de fond. Recurentul nu a arătat de ce aceste dispoziții nu sunt aplicabile sau nelegale, ci s-a mărginit în a arăta că sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 9/2017 și O.U.G. nr. 114/2018 în privința calculării salariului reclamantei, aspect care nu face obiectul dezbaterii în acest dosar.

De asemenea, Înalta Curte reține că actul emis în favoarea reclamantei de către Inspectorat nu a fost desființat, respectiv decizia nr. 1238/15.10.2018 pentru acordarea sporului de handicap accentuat în cuantum de 15% din salariul de bază al intimatei-reclamante A..

Instanța de control judiciar are în vedere faptul că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale și în mod corect a fost obligat pârâtul să modifice sistemul prin includerea sporului de handicap în calculul salariului intimatei-reclamante.

Înalta Curte nu poate primi nici apărarea cu privire la incidența în cauză a Deciziei ICCJ nr. 13/2016, constatând că decizia invocată soluționează o cu totul altă problemă de drept decât cea din dosarul de față, aspect reținut în mod corect de instanța de fond.

Ca atare, constatând că nu sunt motive de casare a sentinței atacate, Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței civile nr. 826 din 20 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2020.