ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4652/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4652/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 24 septembrie 2020
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, solicitând instanței anularea Raportul de Evaluare nr. x/07.06.2017 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin sentința nr. 175/CA/2017-PI din 18 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea reclamantului ca neîntemeiată.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A., fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurentul a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale, întrucât nu a fost comerciant la momentul 2010, întrucât pentru începerea comerțului trebuia să ceară în prealabil înregistrarea calității sale de comerciant pentru începerea activității de comerț. A arătat că înmatricularea este o cerință legală prealabilă pentru începerea activității economice sau a comerțului.
Recurentul-reclamant a precizat că înregistrarea și autorizarea începerii activității este actul de naștere al persoanei fizice autorizate, dar aceasta va dobândi calitatea de comerciant abia atunci când va îndeplini actele și faptele de comerț, specifice meseriei, ocupației sau profesiei ce i-au permis înregistrarea.
1.4. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond.
II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va admite recursul, va casa hotărârea atacată și, rejudecând cauza, va admite acțiunea reclamantului, pentru considerentele ce urmează.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Criticile aduse de recurent sentinței atacate, cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor legii speciale în cauza dedusă judecății, sunt întemeiate și urmează a fi casată sentința atacată, pentru argumentele următoare:
În fapt, recurentul-reclamant a solicitat instanței de judecată anularea Raportului de evaluare nr. x/07.06.2017 întocmit de B. - inspector de integritate în cadrul Agenției Naționale de Integritate, în temeiul prevederilor art. 8, art. 9, art. 10 lit. a), b), e) si f), art. 11, art. 21 și Secțiunea a 3-a din Capitolul I al Titlului II din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor si demnităților publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative.
Astfel, situația de fapt a cauzei necontestată de părți este aceea că în perioada 19.06.2012-24.06.2015, persoana evaluată- A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, întrucât a deținut atât funcția de primar al comunei Cămârzana, județul Satu Mare, cât și calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul " A." Persoană Fizică Autorizată, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, reținând faptul că pârâta ANI a aplicat corect dispozițiile legale privind regimul incompatibilităților, întrucât reclamantul a deținut simultan în perioada 19.06.2012 (data validării mandatului de primar) - 24.06.2015 (încetarea de drept a mandatului de primar), funcția de primar al comunei Cămârzana, județul Satu Mare și calitatea de comerciant persoană fizică titular în cadrul " A." Persoană Fizică Autorizată.
A reținut instanța că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 stabilesc incompatibilitatea funcției de primar cu calitatea de comerciant persoană fizică, fiind fără relevanță obiectul și cuantumul activității, natura veniturilor sau profitul obținut de comerciant. Prin urmare, pentru existența stării de incompatibilitate, a concluzionat instanța de fond că este suficientă simpla deținere de către reclamant a calității de comerciant persoană fizică în forma de organizare a întreprinderii individuale și respectiv a funcției de primar, fără a fi necesar a se dovedi că persoana evaluată se comportă ca un comerciant persoană fizică. Legiuitorul nu s-a referit la exercitarea activității de comerciant, ci la deținerea calității de comerciant persoană fizică, astfel că nu sunt justificate susținerile reclamantului referitoare la necesitatea efectuării unor acte și fapte de comerț în mod obișnuit, pentru a se reține starea de incompatibilitate.
Analizând actele și lucrările cauzei, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., având în vedere argumentele ce urmează.
Înalta Curte reține că recurentul-reclamant contestă faptul încadrării în prevederea legală specială indicată în raportul contestat, cu privire la calitatea de comerciant necesară pentru a fi în prezența unei stări de incompatibilitate, iar instanța de control judiciar va analiza aceast argument esențial în dezlegarea cauzei.
Este evident că scopul legii speciale este acela de a sancționa acele persoane care, prin activitatea desfășurată, au avut activități incompatibile cu funcția de demnitate publică deținută, întrucât legiuitorul a urmărit transpunerea în legislația internă a principiului transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, respectiv transparență în modul de administrare și utilizare a bunurilor publice, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, fără a se aduce atingere vreunui drept sau libertăți fundamentale.
În conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică.
Analizând sensul noțiunii de comerciant, Înalta Curte reține că prin intrarea în vigoare a noului C. civ. au fost eliminate la nivel terminologic noțiunile de comerciant, acte și fapte de comerț, acestea fiind înlocuite cu noțiunile de profesionist, activități de producție, comerț.
Astfel, prin art. 6 din Legea nr. 71/2011, legiuitorul a prevăzut că în cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a C. civ. referirile la comercianți se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit art. 1 din Legea nr. 26/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Înalta Curte apreciază că simpla deținere, pur formală, a două funcții incompatibile nu poate determina stabilirea unei stări de incompatibilitate, ci numai exercitarea simultană a calității de ales local, cu aceea de profesionist persoană fizică conduce la starea de incompatibilitate, aceasta fiind interpretarea care corespunde scopului legii, respectiv de înlăturare a condițiilor care pot determina corupția.
Ceea ce prezintă importanță în analizarea exercitării efective a activității de profesionist, de comerț a recurentului-reclamant este dacă persoana fizică autorizată a înregistrat venituri în timpul funcționării sale pe perioada supusă verificării de către autoritatea intimată.
Ca atare, văzând actele și lucrările din dosar, Înalta Curte reține că, în toată această perioadă supusă evaluării prin raportul contestat, nu rezultă date din care să rezulte faptul că au fost înregistrate la serviciul de finanțe venituri obținute de persoana fizică autorizată A., iar intimata-pârâtă nu a produs probe în acest sens, ci s-a limitat a dovedi doar existența persoanei fizice autorizate.
Înalta Curte de Casație și Justiție reține faptul că, astfel cum s-a arătat în considerentele deciziei Curții Constituționale a României nr. 336/2017 (pct. 27), accesul liber al persoanei la o activitate economică, liberă inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate sub condiția respectării cadrului normativ incident. Dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, prin cazul de incompatibilitate pe care îl reglementează, conțin o condiție specială, ce nu permite exercitarea simultan, de către aceeași persoană, a unei funcții sau demnități publice și a unei activități economice în calitate de comerciant persoană fizică. Opțiunea aparține în exclusivitate destinatarului normei, care poate exercita ori activitate economică în calitate de comerciant persoană fizică, în condițiile legislației în materie, ori funcția sau demnitatea publică, supunându-se regimului juridic reglementat în acest sens.
Astfel, văzând că instanța de fond a dat o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză, Înalta Curte rejudecând cauza va admite acțiunea reclamantului și va anula raportul de evaluare contestat, întrucât în cauza de față nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.
Înalta Curte reține că nu este suficientă doar deținerea calității de profesionist, ci trebuie făcută dovada exercitării efective a acestei calități pentru a putea fi reținută starea de incompatibilitate. Aceasta este interpretarea pe care legiuitorul a urmărit-o și, nu este lipsit de importanță, de altfel, faptul că în prezent textul de lege a fost modificat, pentru a nu mai exista nicio îndoială cu privire la acest fapt.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și, rejudecând cauza, va admite acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 175/CA/2017-PI din 18 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și, rejudecând cauza:
Admite acțiunea.
Anulează Raportul de evaluare nr. x/07.06.2017 emis de A.N.I.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2020.