ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3006/2016

Decizia nr. 3006/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată reclamantul A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate să dispună anularea raportului de evaluare nr. 10409/G/II din 12.03.2014.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 134/CA din 20 iunie 2014 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamantul A.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că hotărârea judecătorească contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurentul arată că instanța de fond a respins acțiunea, reținând că potrivit dispozițiilor art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003, cât și a art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008, rezultă că titularul unei întreprinderi individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în Registrul Comerțului, profesionist în terminologia C. civ. în vigoare, calitate pe care o dobândește la data înregistrării întreprinderii individuale în Registrul Comerțului, fără a mai fi nevoie de îndeplinirea vreunei condiții suplimentare pentru aceasta.

Această formă de interpretare a normelor de drept material incidente în cauză au dus la o aplicare greșită a acestora de către instanța de fond care, prin conținutul motivării hotărârii atacate, demonstrează o superficială analiză a normelor de drept material, ignorând totodată și înlăturând în mod nejustificat toate argumentele invocate în motivarea acțiunii.

Recurentul susține că ulterior învestirii sale în funcția de deputat s-a adresat Comisiei juridice de disciplină și imunități a Camerei Deputaților care, prin adresa nr. 31/484/2010, a stabilit, cu majoritate de voturi (23 de voturi pentru și o abținere), că nu există o stare de incompatibilitate între calitatea de titular al unei întreprinderi individuale și calitatea de deputat.

S-a apreciat că deținerea unei întreprinderi individuale, fără personalitate juridică, nu are valoarea unei funcții exercitate în cadrul unei instituții publice și s-a reținut și faptul că a ales să exercite o activitate sub acesta formă, a unei întreprinderi individuale, exclusiv în vederea accesării de fonduri europene.

Câtă vreme, activitatea principală a întreprinderii Individuale A. este aceea de activități auxiliare pentru producția vegetală, iar cea secundară este de creștere a ovinelor și caprinelor, recurentul consideră că, în cauză, incompatibilitatea prevăzută de art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003 nu operează.

Recurentul mai susține că a desfășurat această activitate ca o pasiune, profitând de faptul că deține în proprietate o suprafață de teren agricol ce satisface necesarul de furajare a ovinelor, a cultivat acest teren și pentru a asigura fiscalizarea veniturilor ocazionale a hotărât să înființeze această întreprindere individuală, totodată și pentru a putea accesa fonduri europene.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, a reținut că, potrivit art. 2 lit. f) din O.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, întreprinderea economică, reprezintă activitatea economică desfășurată în mod organizat, permanent și sistematic, combinând resurse financiare, forță de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice și informație, pe resurse întreprinzătorului, în cazurile și condițiile prevăzute de lege.

Coroborând aceste noțiuni, Curtea Constituțională a reținut că, nu se poate afirma de plano că membrul unei întreprinderi individuale nu are calitatea de comerciant persoană fizică dar că, desigur, calificarea de facto a unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată de la caz la caz, de către instituțiile/autoritățile competente, în funcție de coordonatele cuprinse în legislația de drept comun (art. 3 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. și art. 6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a C. civ.).

Apărările formulate în cauză

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 20 mai 2016, recursul a fost admis în principiu.

Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin raportul de evaluare nr. 10409/G/II/12.03.2014 emis de pârâtă s-a constatat că în perioada 19.12.2008-prezent, recurentul-reclamant a încălcat regimul juridic al incompatibilităților prin nerespectarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003 întrucât a exercitat funcția de deputat, concomitent cu deținerea calității de comerciant persoană fizică - titular al Întreprinderii Individuale A.

Din certificatul eliberat de Oficiul Registrului Comerțului depus la dosar rezultă că recurentul-reclamant este titular al Întreprinderii Individuale A. înregistrată la registrul comerțului la data de 07.10.2008.

De asemenea, din înscrisurile existente la dosar a reieșit că recurentul-reclamant este deputat începând cu data de 20.12.2012, iar anterior prezentului mandat a mai exercitat un mandat de deputat în perioada 2008-2012.

Înalta Curte constată că nu poate constitui cauză de exonerare de răspundere, faptul că la data de 03.06.2010 Comisia Juridică de Disciplină și Imunități a Camerei Deputaților a un punct de vedere în care se menționează că „(...) nu există o stare de incompatibilitate între calitatea de titular al unei întreprinderi individuale și calitatea de deputat”, întrucât un punct de vedere solicitat Comisiei nu constituie o reglementare, prevăzută de lege, a incompatibilităților aplicabile parlamentarilor.

Incompatibilitățile privind demnitățile și funcțiile publice sunt cele reglementate de Constituție, de legea aplicabilă autorității sau instituției publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică își desfășoară activitatea, precum și de dispozițiile Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate și a Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007, Agenția Națională de Integritate este singura instituție competentă să exercite și să verifice respectarea regimului juridic al incompatibilităților.

Legea aplicabilă în materia analizată interzice cumulul de calități, necondiționat de venitul realizat din activitățile comerciale.

Este adevărat că, prin Decizia nr. 396 din 01.10.2013, Curtea Constituțională a statuat că „nu se poate afirma de plano că membrul unei întreprinderi familiale nu are calitatea de comerciant persoană fizică. Desigur, calificarea de facto a unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată de la caz la caz, de către instituțiile/autoritățile competente, în funcție de coordonatele cuprinse în legislația de drept comun (...).”

Însă, în raport de argumentele reținute de instanța constituțională, ceea ce prezintă relevanță în cazul analizat este dacă persoana fizică autorizată a înregistrat venituri în timpul funcționării sale.

Din adeverința aflată la dosar fond rezultă veniturile realizate de recurentul-reclamant.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, atât inspecția de integritate cât și instanța de fond, în mod corect au reținut că recurentul s-a aflat în starea de incompatibilitate reglementată de art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care a exercitat simultan funcția de deputat și pe cea de persoană fizică autorizată, iar în această din urmă calitate a realizat venituri.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 134/CA din 20 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2016.