ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4643/2020

Ședința publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 27 februarie 2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, anularea Deciziei nr. 6469/22.12.2016 emisă de pârâtă, pe care o consideră netemeinică și nelegală.

La termenul de judecată din data de 21.06.2017, Curtea de Apel Craiova a dispus introducerea în cauză a beneficiarului actului administrativ contestat, A..

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 29 iunie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Deciziilor nr. 6468/22.12.2016 și 6469/22.12.2016.

Prin încheierea de ședință din data de 28 iunie 2017, s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 6469/2016 de capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei nr. 6468/2016, precum și conexarea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2017, de față.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 604/2017 din 15 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei de interes a reclamantei UAT Drobeta Turnu Severin și a fost respinsă actiunea formulată de reclamanta UAT Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu pârâtă Comisia Specială de Retrocedare, ca fiind lipsită de interes.

Instanța a respins actiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond cu privire la soluția dată excepției lipsei de interes, arătând că a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material aplicabile cauzei.

A arătat că urmare a celor trei cereri de retrocedare depuse de Arhiepiscopia Romano-Catolică București, Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a dispus măsuri compensatorii în condițiile Cap. III din Legea nr. 165/2013 în favoarea A., fiind emisă Decizia nr. 6469/22.12.2016, ce face obiectul cauzei de față.

Recurenta a apreciat că justifică un interes în cauză raportat la faptul că a contestat cele două decizii emise de pârâtă, respectiv Decizia nr. 6468/2016 și Decizia nr. 6469/2016, inclusiv sub aspectul persoanei îndreptățite la restituire.

1.4. Apărările intimaților

Intimata A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, arătând că în cuprinsul motivelor de recurs nu sunt precizate normele de drept material pe care instanța le-a încălcat sau care au fost aplicate greșit.

Intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

2.1.1 Cu privire la excepția nulității recursului

Analizând motivele de recurs formulate de recurentă, Înalta Curte reține că argumentele prezentate în cererea de recurs se circumscriu motivului de casare invocat în susținerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată cu privire la nulitatea recursului, având în vedere că motivul de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., nu poate fi primită de Înalta Curte și va fi respinsă ca neîntemeiată.

2.1.2. Cu privire la fondul recursurilor

Prin cererea introductivă, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin a solicitat anularea deciziei emise de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, având poziția de terț față de actul atacat.

Instanța de primă jurisdicție a respins acțiunea reclamantei ca fiind lipsită de interes.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 6469/22.12.2016 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. privind retrocedarea imobilului situat în municipiul Drobeta Turnu Severin, str. x, parte compusă din teren în suprafață de 3333 mp, ocupat de construcții - C2 (internat), C3 (cantină și sală de sport) și C4 (bucătărie), edificate de statul român ulterior preluării abuzive, reținându-se că restituirea în natură nu este posibilă, întrucât terenul este ocupat de construcții edificate ulterior momentului preluării abuzive.

S-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a A. și s-a propus acordarea de măsuri compensatorii pentru partea din imobilul anterior descris.

De asemenea, a fost respinsă cererea de retrocedare cu privire la partea de construcții care s-au aflat inițial pe terenul solicitat, întrucât respectivele construcții au fost demolate, constatându-se faptul că nu este posibilă propunerea privind acordarea de măsuri compensatorii, deoarece potrivit art. 1 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 94/2000, coroborat cu pct. 3 din Normele metodologice corespunzătoare articolului menționat, construcțiile demolabile nu fac obiectul O.U.G. nr. 94/2000.

Instanța de fond a reținut că, deși imobilului în legătură cu care s-a solicitat retrocedarea face parte din domeniul public al acesteia, reclamanta UAT Drobeta Turnu Severin nu este afectată în niciun fel prin emiterea deciziei menționate, care prin respingerea expresă a cererii de retrocedare în natură a terenului și construcțiilor, se rezumă a propune acordarea compensațiilor pentru o parte din terenul solicitat, in condițiile cap. III - "Acordarea de măsuri compensatorii" din Legea 165/2013.

Cât privește acțiunea formulată de A., instanța de fond a constatat că singura critică formulată de reclamantă cu privire la decizia nr. 6469/22.12.2016 vizează respingerea cererii de retrocedare în natură a unei suprafețe de 1392 mp, situată în partea de nord a clădirii retrocedate, identificată în Anexa 3 a expertizei luată în considerare de pârâtă, teren care, potrivit reclamantei, este liber de construcții, fiind spațiu verde.

A reținut instanța de fond că potrivit art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000, text de lege avut în vedere de pârâtă la emiterea deciziei contestate, "în cazul în care terenul este ocupat parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcții noi, pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora și pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent", iar conform pct. 7 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, aferent articolului citat din O.U.G. nr. 94/2000, "prin amenajări de utilitate publică se înțelege străzi, parcări, trotuare, spații verzi, parcuri, alei și alte asemenea".

Instanța de fond a reținut că, în urma cererii de restituire a reclamantei, imobilul situat în municipiul Drobeta Turnu Severin, str. x a fost lotizat potrivit Planului de amplasament și delimitare a imobilului cu propunerea de dezlipire, anexat deciziei contestate, dispunându-se prin decizia nr. 6468/22.12.2016 restiuirea lotului x compus din construcție în suprafață de 945, 74 mp, reprezentând corpul vechi de clădire C1 și teren în suprafață de 2134 mp, iar prin decizia nr. 6469/22.12.2016, contestată în cauză, acordarea de măsuri compensatorii pentru lotul nr. x compus din 3333 mp, ocupat de construcții: C2 - internat, C3 - cantină și sală de sport și C4 - bucătărie, edificate de statul român ulterior preluării.

Această variantă de lotizare și dezlipire a lotului inițial în suprafață de 5476 mp este susținută de expertizele efectuate în cauză.

Instanța de fond a constatat că niciuna din expertizele efectuate nu fac vorbire de existența vreunei porțiuni libere de teren ce poate face obiectul restituirii în natură potrivit O.U.G. nr. 94/2000.

Înalta Curte analizând actele dosarului nu poate primi criticile formulate de recurentă, pe care le va respinge ca nefondate, având în vedere argumentele ce urmează.

Instanța de control judiciar în deplin acord cu instanța de primă jurisdicție constată că excepția lipsei de interes a fost corect soluționată de instanța de fond, soluție pe care Înalta Curte o va menține ca fiind legală.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada unui interes în exercitarea prezentei acțiuni judiciare, întrucât prin actul atacat, în care are calitatea de terț, nu au fost vătămate drepturi proprii ale acesteia.

Așa cum în mod corect a reținut instanța de primă jurisdicție, prin respingerea expresă a cererii de retrocedare în natură a terenului și construcțiilor, prin decizia ce face obiectul acțiunii judiciare, pârâta propune acordarea compensațiilor pentru o parte din terenul solicitat, in condițiile cap. III - "Acordarea de măsuri compensatorii" din Legea 165/2013.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea 165/2013 " în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate".

De asemenea, potrivit art. 25 alin. (1), (3) și 8 din același act normativ, decizia de compensare emisă de Comisia Națională se comunică persoanelor îndreptățite, în termen de 45 de zile de la data emiterii, urmând ca, la cererea deținătorului de puncte, ANRP să emită, pe parcursul a 5 ani consecutivi, titluri de plată, în tranșe anuale egale, în limita valorii stabilite prin decizia de compensare, care se plătesc de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

Astfel, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă nu a suferit o diminuare a patrimoniului său prin emiterea deciziei atacate, iar dispozițiile legale care reglementează modalitatea concretă de stabilire și plată a compensațiilor nu stabilesc în sarcina recurentei-reclamante vreo obligație de plată, situație în care în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta nu justifică un interes în promovarea prezentei acțiuni, întrucât demersul său judiciar este lipsit de orice finalitate practică materială sau morală.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază drept lipsite de relevanță și referirile la dosarul nr. x/2017, dat fiind că în acesta este contestată o decizie a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România diferită de cea care face obiectul prezentului dosar.

În consecință, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentă, care nu aduc argumente care să răspundă motivelor reținute de instanța de fond, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței nr. 604/2017 din 15 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2020.