ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4485/2020

Prin cererea "nregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 17.01.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat "n judecată p‰r‰ții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad și a solicitat: obligarea p‰r‰tului Ministerul Justiției să emită un ordin prin care să recalculeze indemnizația de "ncadrare brută lunară cuvenită reclamantului, cu includerea creșterilor salariale de 5%, 2% și 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 și recunoscute prin sentința civilă nr. 641/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, "n dosarul nr. x/2007, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1749/17.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara "n dosarul nr. x/2007, sub sancțiunea plații unei penalități de 100 RON/zi de "nt‰rziere; obligarea p‰r‰ților la plata diferenței dintre drepturile salariale recalculate potrivit celor de mai sus și drepturile salariale efectiv "ncasate, "ncep‰nd cu data menționată "n titlul executoriu și p‰nă "n prezent, precum și a dob‰nzii legale aferente fiecărei diferențe lunare calculate de la data scadentei fiecărei diferențe lunare p‰nă la data plății efective și integrale, precum și la actualizarea acestor sume cu inflația calculată de la data scadentei fiecărei diferențe lunare p‰nă la data plății efective și integrale.

Prin sentința nr. 2951 din 17 iulie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare "n judecată formulată de reclamantul A., "n contradictoriu cu p‰r‰ții Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad și Ministerul Justiției, ca inadmisibilă.

ëmpotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 5) și 8) C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar "n cazul "n care se consideră că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, casarea sentinței atacate și "n rejudecare admiterea cererii de chemare "n judecată, așa cum a fost formulată.

ën motivarea recursului, reclamantul a arătat că i-a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă, fără "nsă a se admite vreo excepție de inadmisibilitate. Potrivit art. 488 pct. 5) C. proc. civ., prin faptul că prima instanță nu a admis nicio excepție de inadmisibilitate sau a ne"ndeplinirii procedurii prealabile, conform art. 193 alin. (1) C. proc. civ., și totuși i-a respins acțiunea ca inadmisibilă, a "ncălcat regulile de procedură. ën cazul "n care vroia să respingă acțiunea ca inadmisibilă, instanța trebuia să admită excepția ne"ndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010 și să respingă acțiunea ca inadmisibilă, neexist‰nd excepții de inadmisibilitate, ci doar excepții care fac ca acțiunea să fie inadmisibilă.

Faptul că prima instanță nu s-a pronunțată pe excepția ne"ndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010 duce la concluzia că s-a analizat fondul cauzei și nu s-a pronunțat pe o excepție, pentru a putea solicita trimiterea cauzei "n rejudecare. Astfel cum nu rezultă din considerentele hotăr‰rii atacate faptul că prima instanță a admis o excepție și a respins acțiunea ca inadmisibilă sau s-a pronunțat pe fondul pretențiilor solicitate, se "ncalcă dreptul la apărare prevăzut de art. 13 alin. (3) Cod procedură civilă, deoarece nu poate exercita calea de atac "n cunoștință de cauză, nu poate face apărarea at‰ta timp c‰t nu cunoaște dacă prima instanță s-a pronunțat pe excepție sau pe fond. De asemenea, se "ncalcă și principiul contradictorialității prevăzut de art. 14 alin. (6) C. proc. civ., "ntruc‰t hotăr‰rea primei instanțe este ambiguă, sumar motivată, iar din ea nu rezultă dacă s-a pronunțat pe excepție sau pe fond. Hotăr‰rea primei instanțe nu respectă cerințele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., neput‰ndu-se stabili dacă acțiunea a fost respinsă pe excepție sau pe fond; prima instanță nu a supus dezbaterii inadmisibilitatea acțiunii pe fond, nu pe excepție cum au invocat p‰r‰ții și pe motivele invocate de aceștia, aceasta fiind o creație din oficiu a primei instanțe care a găsit alte motive dec‰t acelea invocate de p‰r‰ți, motive pe care nu le-a pus "n discuția contradictorie.

ën ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., "n mod greșit reține instanța de fond că nu a contestat nici un act administrativ, ci a solicitat punerea "n executare a unui titlu executoriu, "ntruc‰t a atacat refuzul p‰r‰tului Ministerul Justiției de a emite ordin de salarizare, "ntruc‰t acesta nu i-a răspuns la contestație formulată.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a adresat prealabil sesizării instanței o contestație la p‰r‰tul Ministerul Justiției pentru a pune "n executare titlurile executorii prin care i-au fost acordate majorări salariale, "ntruc‰t acesta figurează printre p‰r‰ții obligați la plata acestora și, chiar dacă nu se prevede "n dispozitivul titlului executoriu emiterea unui ordin de salarizare "n sarcina Ministerului Justiției, acesta este obligat să emită ordin de salarizare "n temeiul actelor normative de salarizare intervenite ulterior, respectiv Legea-cadru nr. 284/2010, aceasta "nsemn‰nd emiterea ordinului de salarizare, adică punerea "n executare a titlului executoriu și majorarea indemnizației de salarizare cu 18%.

Prin urmare, din acest motiv s-a adresat p‰r‰tului Ministerul Justiției să pună "n executare titlul executoriu prin care i s-au acordat majorări salariale de 18%, "n sensul de a emite ordin de salarizare care să conțină aceste majorări, ceea ce nu a făcut nici p‰nă "n prezent, refuz‰nd să "i răspundă la contestația formulată.

Conform art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii "n contencios administrativ "l poate constitui și un act administrativ asimilat, respectiv refuzul nejustificat de soluționare a cererii, nu doar actul administrativ tipic. Astfel, prezenta acțiune nu este inadmisibilă, "ntruc‰t a urmat procedura de contestare prevăzută de art. 7 anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010 și nu a solicitat anularea unui act administrativ tipic (ordin de stabilire a drepturilor salariale), ci a dedus judecății refuzul nejustificat al Ministerului Justiției de a soluționa favorabil cererea mea.

Prima instanță interpretează "n mod greșit dispozițiile prevăzute de art. 7 anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, "ntruc‰t, dacă nu se respectă termenul de 30 de zile, acțiunea nu se respinge ca inadmisibilă, ci ca prematur introdusă. Cu toate acestea, prematuritatea acțiunii pentru faptul că nu a așteptat trecerea celor 30 de zile prevăzute de lege a fost acoperită prin faptul că Ministerul Justiției nu a răspuns nici p‰nă "n prezent contestației formulate.

De asemenea, este greșită susținerea primei instanțe "n ceea ce privește faptul că deține deja un titlu executoriu cu privire la debitul principal, iar emiterea unui nou titlu pentru aceleași pretenții este inadmisibilă, "ntruc‰t nu solicită emiterea unui alt titlu executoriu pentru aceleași pretenții, ci emiterea unui ordin de salarizare prin care să recalculeze indemnizația de "ncadrare brută lunară cu includerea creșterilor salariale de 18% obținute prin titlul executoriu, "ntruc‰t indemnizația lunară nu i s-a calculat "n acest mod niciodată, iar ca o consecință a emiterii ordinului de salarizare a solicitat și plata acestor drepturi salariale pentru perioada pentru care nu i-au fost plătite. Cele două hotăr‰ri se completează, ele nu sunt emise pentru aceleași pretenții, dacă ar fi așa ar interveni autoritatea de lucru judecat, dar nici una dintre părți și nici instanța nu a invocat-o.

ën ceea ce privește fondul pretențiilor deduse judecății, titlul executoriu const‰nd "n sentința civilă nr. 641/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, definitivă prin decizia civilă nr. 1749/17.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a fost executat de către p‰r‰ți pentru perioada 01.01.2007 - 12.11.2009, așa cum rezultă din "ncheierea de "ncetare a executării silite dată "n dosarul nr. x/2017. De asemenea, prin sentința civilă nr. 4590/27.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, nedefinitivă, p‰r‰tul Ministerul Justiției a fost obligat la emiterea ordinului individual de salarizare cu o valoare de referință sectorială de 405 RON pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv de 445 RON pentru perioada 01.12.2015 - 01.10.2016.

Astfel, av‰nd "n vedere că valoarea de referință sectorială de 405 RON conține și majorarea de 18% a indemnizației lunare, hotăr‰re obținută "n timpul procesului, "și restr‰nge obiectul petitului 2 din acțiunea introductivă de instanță doar "ncep‰nd cu data de 13.11.2009 și p‰nă "n data de 08.04.2015 (din 09.04.2015 a obținut o hotăr‰re judecătorească prin care p‰r‰ții au fost obligați la plată).

Așa cum a arătat "n fața instanței de fond, a solicitat majorările salariale de 18% prevăzute de o hotăr‰re judecătorească rămasă definitivă și obligarea p‰r‰tului la emiterea unui ordin individual de salarizare cu privire la această indexare salarială, "ntruc‰t ea reprezintă un drept c‰știgat pe care p‰r‰tul trebuia să "l aibă "n vedere la calcularea salariului, baza salarială trebuind majorată cu 18% și apoi aplicate sporurile salariale, ceea ce nu s-a făcut.

Potrivit Deciziei nr. 23/2015 a ënaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată "n dezlegarea unor chestiuni de drept, majorările salariale sub forma indexărilor prevăzute de O.G. nr. 10/2007 reprezintă, ca urmare a recunoașterii acordărilor prin hotăr‰ri judecătorești irevocabile, drepturi definitiv c‰știgate protejate de principiul neretroactivității legii civile "n timp. S-a stabilit că aceste drepturi salariale acordate prin hotăr‰ri judecătorești, respectiv majorarea de 18%, se "ncadrează "n sintagma ăindemnizație avutăÓ și vor fi luate "n considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților. Astfel, indiferent de ce ordine a dat p‰r‰tul Ministerul Justiției "n baza Legii nr. 71/2015 sau "n baza O.U.G. nr. 43/2016, majorarea de 18% i-a fost acordată printr-o hotăr‰re judecătorească definitivă și irevocabilă, ce trebuia executată prin includerea acestei majorări "n indemnizația lunară.

ën ceea ce privește plata dob‰nzii la aceste drepturi salariale care nu i-au fost acordate și indexarea acestora cu rata inflației, menține motivele arătate "n acțiunea introductivă de instanță.

Recurentul a depus "ncheierea de "ncetare a executării silite dată "n dosarul nr. x/2017 și sentința civilă nr. 4590/27.11.2017 pronunțată "n dosarul nr. x/2017 de către Curtea de Apel București.

Intimatul p‰r‰t Ministerul Justiției a depus "nt‰mpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat, "n esență, că "n documentul intitulat contestație, adresată de către reclamant Ministerului Justiției, reclamantul a solicitat "sa dispuneți Tribunalului Arad să pună "n executare sentința civilă nr. 641/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Severin.."n sensul celor dispuse prin acest titlu excutoriu", fiind nemulțumit de modalitatea de punere "n executare dispozițiilor cuprinse "n titlul menționat, fără ca p‰nă la data formulării cererii de chemare "n judecată să solidite obligarea să emită un ordin de salarizare cu includerea creșterilor de care a beneficiat "n temeiul sentinței civile nr. 641/28.05.2008, așadar fără să conteste modalitatea de stabilire a indemnizației prin ordinele care au fost emise, acte prezumate ca fiind legale, aflate "n circuitul civil și care au stabilit indemnizația cuvenită, producătoare de efecte juridice. ën situația "n care ar fi fost nemulțumit de stabilirea drepturilor salariale, din momentul intrării "n vigoare a Legii nr. 330/2009, atunci trebuia să conteste actul de stabilire a indemnizației de la acea vreme.

Prin această hotăr‰re invocată de recurentul reclamat, Tribunalul Caras Severin a acordat majorările prevăzute de O.G. nr. 10/2007, rețin‰ndu-se discriminarea, iar nu nesocotirea legii "n vigoare sau aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente, fără să fie obligat Ministerul să modifice indemnizația și ordinul de stabilire a indemnizației cuvenite sau să oblige la re"ncadrarea reclamantului. Prin urmare, s-au acordat despăgubiri și s-au plătit de către ordonatorii de credite despăgubiri, conform hotăr‰rii judecătorești invocate, titlu care este "n integralitate executat, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 75/2008, O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare. Astfel cun a subliniat și "n fața primei instanțe, este nefondată susținerea potrivit căreia despăgubirile rezult‰nd din sentința civilă nr. 641128.05.2008 pronunțată de Tribunalul Caras Severin sunt datorate fără limită, "n timp cel puțin, neg‰nd inclusiv faptul că "n 2009 legiuitorul a intervenit prin Legea nr. 330/2009, apoi Legea nr. 284/2010, după cum este nefondită susținerea că Ministrul Justiției ar fi trebuit să emită ordin de stabilire a unei noi indemnizații care să includă drepturile recunoscute de Tribunalul Caras Severin.

Intimata p‰r‰tă Curtea de Apel Timișoara a depus "nt‰mpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat, "n esență, că motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5) C. proc. civ. nu este incident, hotăr‰rea fiind motivată "ntr-o manieră clară, arăt‰nd considerentele care au condus la respingerea cererii de chemare "n judecată ca inadmisibilă. ën motivarea instanței de fond s-a explicat "n prima parte de ce nu poate fi admisă solicitarea de obligare a Ministerului Justiției de a emite un ordin de salarizare care să respecte titlurile executorii invocate, iar prin ultimul paragraf din motivare instanța de fond a motivat de ce nu poate fi admis petitul 2 al cererii de chemare "n judecată privind solicitarea de obligare la plata diferențelor salariale.

Examin‰nd sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 5) și 8) C. proc. civ., ënalta Curte constată următoarele:

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5) C. proc. civ., Ňc‰nd, prin hotăr‰rea dată, instanța a "ncălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulitățiiÓ, vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care definește nulitatea ca fiind sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci c‰nd cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public, și relativă, "n cazul "n care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat.

Susținerile recurentului formulate "n cadrul acestui motiv de casare, privind "ncălcarea principiului dreptului la apărare prevăzut de art. 13 alin. (3) Cod propcedură civilă și al principiului contradictorialității prevăzut de art. 14 alin. (6) C. proc. civ., sunt nefondate.

Dreptul la apărare este garantat, potrivit art. 13 din C. proc. civ., iar potrivit alin. (3), ÓPărților li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului. Ele pot să ia cunoștință de cuprinsul dosarului, să propună probe, să "și facă apărări, să "și prezinte susținerile "n scris și oral și să exercite căile legale de atac, cu respectarea condițiilor prevăzute de legeÓ.

Contradictorialitatea, principiu fundamental al procesului civil, este reglementată de dispozițiile art. 14 C. proc. civ., care prevăd la alin. (6) că ÓInstanța "și va "ntemeia hotăr‰rea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, "n prealabil, dezbaterii contradictoriiÓ.

Contrar susținerilor recurentului, sentința recurată este motivată; deși este succintă, motivarea cuprinde elementele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., respectiv motivele de fapt și de drept pe care se "ntemeiază soluția, și permite, astfel, at‰t formularea căii de atac a recursului de către reclamant, c‰t și exercitarea controlului judiciar, "n raport de soluția pronunțată, aceea de respingere a acțiunii ca inadmisibilă.

Instanța de fond a reținut inadmisibilitatea acțiunii "n raport de mai multe considerente, pe care le-a expus. At‰t din partea introductivă, din considerentele sentinței, c‰t și din dispozitivul acesteia, rezultă că instanța a rămas "n prounțare și s-a pronunțat "n ceea ce privește admisibilitatea acțiunii. Instanța nu a examinat fondul cererii reclamantului de obligare la emiterea ordinului de salarizare de recalculare a indemnizației de "ncadrare brute lunare și de obligare la plata diferenței dintre drepturile salariale astfel recalculate și drepturile salariale efectiv "ncasate.

Astfel, instanța de fond a reținut faptul că nu sunt aplicabile prevederile art. 7 Anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010 invocate de reclamant, "ntruc‰t acesta nu a contestat niciun act administrativ al ordonatorului de credite, cu privire la modul de stabilire a drepturilor salariale, ci a solicitat punerea "n executare a unui titlu executoriu. A reținut faptul că, și dacă aceste dispoziții s-ar aprecia ca fiind aplicabile, la data sesizării instanței nu se "mplinise termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru soluționarea contestației, nefiind emisă de către p‰r‰tul Ministerul Justiției nicio hotăr‰re cu privire la contestația formulată de reclamant, obiectul pl‰ngerii formulate "n fața instanței de contencios administrativ fiind constituit de hotăr‰rile organelor prevăzute la alin. (1), după cum prevede expres art. 7 alin. (2) din Anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010.

De asemenea, a reținut faptul că nu se poate vorbi nici de o nesoluționare sau refuz de soluționare a contestației, "ntruc‰t cererea de chemare "n judecată a fost "naintată Curții de Apel București "nainte de "mplinirea termenului de soluționare a contestației, reclamantul nu a solicitat p‰r‰tului, anterior sesizării instanței, emiterea unui ordin "n sensul indicat "n cererea de chemare "n judecată, și nu a contestat ordinele anterioare prin care s-au stabilit drepturile sale salariale. nu s-a adresat p‰r‰tei cu vreo cerere referitoare la pretențiile deduse judecății "n cauză.

ën ceea ce privește cererea de obligare a p‰r‰ților la plata diferențelor salariale actualizate și a dob‰nzilor legale, a reținut că reclamantul deține deja un titlu executoriu "mpotriva p‰r‰ților cu privire la debitul principal, care poate fi pus "n executare, iar "n procedura executării silite pot fi calculate actualizări și dob‰nzi, emiterea unui nou titlu pentru aceleași pretenții nefiind admisibilă.

Aspectele reținute de instanță privesc admisibilitatea cererii de chemare "n judecată, astfel cum a fost formulată, prin prisma temeiului juridic invocat și al obiectului, și nu fondul acesteia, care ar fi implicat analiza temeiniciei cererii de obligare a p‰r‰tului Ministerului Justiției să emită un ordin de recalculare a indemnizației de "ncadrare brute lunare cuvenite, cu includerea creșterilor salariale de 5%, 2% și 11%, capăt principal de cerere, și a cererii accesorii, prin care, ca urmare a emiterii ordinului de calculare, să fie plătită diferența dintre drepturile salariale recalculate și drepturile salariale efectiv "ncasate, cu plata dob‰nzii legale aferente și actualizarea acestor sume cu inflația.

Prin "nt‰mpinările formulate, p‰r‰ții au invocat excepția inadmisibilității, respectiv inadmisibilitatea cererii. Astfel, p‰r‰ta Curtea de Apel Timișoara a arătat, "n esență, că ordinul privind drepturile salariale ale reclamantului este executat "ntocmai, reclamantul nu a invocat neexecutarea de către p‰r‰ți a acestui ordin de salarizare și nici vreun refuz nejustificat al autorității de emitere a unui nou ordin al ministrului justiției, reclamantul nu a "ndeplinit cerința obligatorie potrivit art. 7 din cap. VII Anexa VI din Legea-cadru 284/2010, adres‰ndu-se direct instanței de judecată cu solicitarea de acordare a unor drepturi salariale, "n lipsa unui ordin al ministrului justiției sau al existenței unui refuz de emitere a unui astfel de ordin.

P‰r‰tul Ministerul Justiției a depus "nt‰mpinare prin care a arătat, "n esență, că solicitarea const‰nd "n obligarea la emiterea unui ordin de recalculare a indemnizației de "ncadrare este inadmisibilă, drepturile salariale ale magistraților judecători stabilindu-se prin acte administrative individuale, respectiv prin ordine de salarizare emise de Ministrul Justiției care se contestă potrivit unei proceduri speciale prevăzute la art. 7 al Anexei VI din Legea nr. 284/2010; "n ceea ce privește contestația formulată "n legătură cu drepturile salariale, aceasta este tardivă "n raport cu ordinele de salarizare individuale privind pe reclamant.

ënt‰mpinările prin care s-a invocat inadmisibilitatea au fost comunicate reclamantului, care a formulat răspuns la "nt‰mpinare. Cu privire la inadmisibilitate, reclamantul a arătat, "n esență, că a urmat procedura din Anexa VI cap. VIII din Legea nr. 284/2010, a anexat contestația adresată Ministerului Justiției. A menționat că, față de faptul că p‰r‰tul nu a emis niciun ordin care să fie "n acord cu acele majorări salariale dispuse prin titlul executoriu, nu a avut ce contesta, neexist‰nd un act administrativ, ca urmare a acestei pasivități a solicitat prin contestație să se emită ordin "n conformitate cu majorările salariale, dar nu a primit răspuns, prin urmare a uzat de dreptul de a formula pl‰ngere "mpotriva refuzului de soluționare a contestației, acest fapt fiind posibil și "n baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Față de această situație de fapt, care rezultă din analiza lucrărilor și actelor de procedură aflate "n dosarul de fond, nu se poate reține "ncălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare cu privire la aspectele reținute de instanța de fond. Reclamantului i-au fost comunicate cele două "nt‰mpinări și a avut posibilitatea de a formula apărări, depun‰nd, de altfel, răspuns la "nt‰mpinare.

Instanța de fond, la termenul de judecată din data de 12.06.2017, "n lipsa părților, fiind solicitată judecata "n lipsă, a rămas "n pronunțare asupra inadmisibilității cererii de chemare "n judecată.

ën raport de toate aceste "mprejurări, instanța a respins acțiunea ca inadmisibilă prin prisma motivelor invocate prin "nt‰mpinări, care au fost puse "n discuția contradictorie a părților, fiind comunicate reclamantului, care a și formulat răspuns la "nt‰mpinări. Considerentele reținute de instanță vor fi examinate prin prisma motivului de casare care vizează aplicarea greșită a normelor de drept material, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., cu privire la care ënalta Curte reține următoarele:

Instanța de fond a reținut, "n primul r‰nd, că reclamantul a "nțeles să sesizeze instanța de contencios administrativ "n condițiile prevăzute de art. 7 Anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010.

Potrivit acestora, ăPersonalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, "n termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe l‰ngă ënalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al ënaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe l‰ngă acestea. Contestațiile se soluționează "n termen de cel mult 30 de zile. ëmpotriva hotăr‰rilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face pl‰ngere, "n termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a ënaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotăr‰rile Colegiului de conducere al ënaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotăr‰riÓ.

Av‰nd "n vedere aceste dispoziții, instanța de fond a reținut "n mod corect că reclamantul nu a contestat un act administrativ al ordonatorului de credite, cu privire la modul de stabilire a drepturilor salariale, ci a solicitat punerea "n executare a unui titlu executoriu, astfel "nc‰t prevederile art. 7 Anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010 invocate nu sunt aplicabile.

Prevederile art. 7 Anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010 presupun existența unui act administrativ al ordonatorului de credit prin care să fie stabilite drepturile salariale, "mpotriva căruia să se formuleze contestație "n termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ, la organele de conducere ale ordonatorului de credite, "n cazul de față Ministerul Justiției, pl‰ngerea la instanță fiind formulată "mpotriva hotăr‰rilor acestor organe de conduce.

Or, reclamantul a solicitat emiterea un ordin prin care să "i fie recalculată indemnizația de "ncadrare, cu includerea creșterilor salariale recunoscute prin sentința nr. 641/28.05.2008, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin "n dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1749/17.11.2009 a Curții de Apel Timișoara, fiind nemulțumit de faptul că indexarea de 18% nu a fost inclusă niciodată "n indemnizația lunară, susțin‰nd că deține o hotăr‰re "n constatarea existenței unui drept subiectiv (dreptul la calcularea veniturilor salariale pe baza unei valori de referință sectoriale majorate), drept ignorat de p‰r‰tul Ministerul Justiție, ca atare, pentru realizarea dreptului la un salariu calculat pe baza unei valori de referință sectoriale majorate, era obligatoriu să solicite obligarea Ministerului Justiției la emiterea unui ordin prin care să recunoască acest drept, precum și la plata de despăgubiri materiale const‰nd "n diferențele salariale ne"ncasate.

Reclamantul, astfel, cum rezultă din acțiunea formulată, nu este nemulțumit de un anumit ordin de stabilire a drepturilor salariale; dimpotrivă, a solicitat emiterea unui ordin de recalculare a indemnizației de "ncadrare cu includerea creșterilor salariale recunoscute printr-o hotăr‰re judecătorească definitivă.

ën mod evident nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 Anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010, astfel "nc‰t argumentele reținute "n subsidiar de instanța de fond, "n situația "n care s-ar aprecia aceste dispoziții ca fiind aplicabile, "nsă tot "n sensul inadmisibilității, privind faptul că nu a fost emisă de către p‰r‰tul Ministerul Justiției nicio hotăr‰re cu privire la contestația formulată de reclamant, nu se impuneau a fi reținute și nu vor fi analizate.

Cu privire la susținerile recurentului că acțiunea nu este inadmisibilă, "ntruc‰t a urmat procedura de contestare prevăzută de art. 7, anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010 și nu a solicitat anularea unui act administrativ tipic (ordin de stabilire a drepturilor salariale), ci a dedus judecății prin acțiune refuzul nejustificat al Ministerului Justiției de a soluționa favorabil cererea mea, se reține că, "n timp ce procedura prevăzută de art. 7, anexa VI Cap. VIII din Legea nr. 284/2010 presupune, astfel cu s-a arătat anterior, existența unui act administrativ tipic, un ordin de stabilire a drepturilor salariale care să fie contestat, situație care nu se regăsește "n cauză, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri trebuie examinat "n contextul dispozițiilor art. 1, 2 și 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Fără a menționa aceste dispoziții, instanța de fond a reținut faptul că nu se poate vorbi de o nesoluționare sau refuz de soluționare a contestației, "ntruc‰t cererea de chemare "n judecată a fost "naintată Curții de Apel București "nainte de "mplinirea termenului de soluționare a contestației, iar reclamantul nu a solicitat p‰r‰tului Ministerul Justiției, anterior sesizării instanței, emiterea unui ordin, "n sensul indicat "n cererea de chemare "n judecată, și nu a contestat ordinele anterioare prin care s-au stabilit drepturile sale salariale.

ën ceea ce privește faptul că reclamantul nu a așteptat trecerea termenului de 30 zile, această "mprejurare nu conduce la inadmisibilitatea acțiunii, astfel cum a reținut instanța de fond, "n condițiile "n care nu s-a făcut dovada că s-ar fi comunicat reclamantului un răspuns, situație de natură să conducă la concluzia că acțiunea "n justiție, anterior "mplinirii termenului, nu era justificată. ën caz contrar, c‰t timp se constată faptul că nu s-a răspuns cererii formulate nici "n termenul de 30 de zile, nici ulterior, reținerea unei asemenea "mprejurări și respingerea cererii ca inadmisibilă donotă un formalism excesiv, care excede scopului instituirii termenului de 30 de zile, acela de a da autorității posibilitatea să răspundă unei cereri.

De asemenea, "n ceea ce privește faptul că reclamantul nu a contestat ordinele anterioare prin care s-au stabilit drepturile sale salariale, instanța a reținut "n mod greșit inadmisibilitatea. Reclamantul nu a contestat un anumit ordin de salarizare, nu a invocat emiterea greșită a unui anumit ordin de salarizare, pe care anterior nu l-a contestat, ci tocmai faptul că p‰r‰tul nu a emis un ordin prin care să fie recalculată indemnizația de "ncdrare brută lunară prin includerea creșterilor salariale acordate printr-o hotăr‰re judecătorească.

ën mod greșit a reținut instanța de fond și inadmisibilitatea acțiunii "n obligarea la emiterea ordinului motivat de faptul că reclamantul nu a solicitat p‰r‰tului Ministerul Justiției, anterior sesizării instanței, emiterea unui ordin "n sensul indicat "n cererea de chemare "n judecată.

Conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, Ó(1) Orice persoană care se consideră vătămată "ntr-un drept al său ori "ntr-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea "n termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzatăÓ. Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative unilaterale și Órefuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului "n termenul legalÓ, iar art. 2 alin. (1) lit. i) definește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca fiind Óexprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoaneÓ.

Potrivit art. 8, Ó(1) (É) se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat "ntr-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea "n termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitimÓ.

ën raport de aceste dispoziții, potrivit cărora obiectul acțiunii "n contencios administrativ poate fi constituit și de un act administrativ asimilat, respectiv refuzul nejustificat de soluționare a cererii, nu doar de un act administrativ tipic, instanța de fond trebuia să analizeze pe fond capătul de cerere privind obligarea p‰r‰tului Ministerul Justiției la emiterea ordinului prin care să fie recalculată indemnizația de "ncdrare brută lunară prin includerea creșterilor salariale acordate printr-o hotăr‰re judecătorească.

Reclamantul a solicitat prin capătul de cerere principal obligarea p‰r‰tului Ministerul Justiției să emită un ordin prin care să recalculeze indemnizația de "ncadrare brută lunară cu includerea creșterilor salariale de 5%, 2% și 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 și recunoscute prin sentința civilă nr. 641/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, "n dosarul nr. x/2007, definitivă prin decizia civilă nr. 1749/17.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara "n dosarul nr. x/2007. ën motivarea cererii, a arătat faptul că deține o hotăr‰re "n constatarea existentei unui drept subiectiv (dreptul la calcularea veniturilor salariale pe baza unei valori de referință sectoriale majorate), drept ignorat de p‰r‰tul Ministerul Justiției, a cărui realizare presupune obligarea autorității publice p‰r‰te la emiterea actului administrativ de ărecunoaștere a dreptuluiÓ și acordarea de despăgubiri.

Prin sentința civilă nr. 641/28.05.2008 au fost obligați Ministerul Justiției, Tribunalul Arad, Curtea de Apel Arad și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice București, prin DGFP Arad, să calculeze și să plătească reclamantului A., judecător "n cadrul Tribunalului Arad, sumele actualizate cu rata inflației "ncep‰nd cu data de 01.02.2007 și p‰nă la data plății efective și care reprezintă diferențe salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5 % "ncep‰nd cu 01.01.2007, raportat la indemnizația de "ncadrare brută lunară din luna decembrie 2006; de 2 % "ncep‰nd cu 01.04.2007 "n raport cu indemnizația de "ncadrare brută lunară din luna martie 2007 și de 11% "ncep‰nd cu 01.10.2007 raportat la indemnizația de "ncadrare brută lunară din luna septembrie 2007.

Prin ëncheierea din data de 27.02.2017 a fost admisă cererea formulată de petentul A. pentru lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 641/28.05.2008, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin "n dosarul nr. x/2007, și a fost lămurit "nțelesul dispozitivului sentinței, "n sensul că tranșele de indexare menționate "n această sentință au fost și răm‰n incluse "n "ndemnizația de "ncadrare lunară. Prin decizia nr. 1/15.01.2019, Curtea de Apel Cluj a constatat perimate recursurile declarate de p‰r‰ții Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Justiției "mpotriva "ncheierii civile din 27.02.2017 a Tribunalului Caraș-Severin pronunțată "n dosarul nr. x/2007.

ën mod greșit instanța de fond a reținut inadmisibilitatea, "n condițiile "n care reclamantul s-a adresat anterior p‰r‰tului Ministerului Justiției și a solicitat punerea "n executare a sentinței civile nr. 641/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Caraș Severin "n dosarul nr. x/2007, definitivă prin decizia civilă nr. 1749/17.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara "n dosarul nr. x/2007, "n sensul celor dispuse prin titlul executoriu, respectiv plata drepturilor salariale majorate, plata dob‰nzii legale aferente fiecărei diferențe lunare și actualizarea acestor sume cu inflația, "n baza căreia s-a solicitat prin acțiunea formulată emiterea ordinului prin care să se recalculeze indemnizația de "ncadrare brută lunară cu includerea creșterilor salariale. A menționat reclamantul, "n cererea formulată anterior introducerii acțiunii, că prin Decizia nr. 23/2015, pronunțată de ënalta Curte de Casație și Justiție "n recurs "n interesul legii, s-a stabilit că aceste drepturi salariale acordate prin hotăr‰ri judecătorești, respectiv majorarea de 18%, se "ncadrează "n sintagma Óindemnizație avutăÓ și vor fi luate "n considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților, prin urmare, dacă aceste drepturi salariale sunt luate "n considerare la stabilirea pensiei de serviciu, atunci reprezintă o componentă salarială substanțială "n stabilirea unui cuantum corect al indemnizației brute lunare și implicit al pensiei de serviciu.

Prin Decizia nr. 23/2015, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 797 din 27/10/2015, ënalta Curte de Casație și Justiție a reținut caracterul constitutiv de drepturi al hotăr‰rilor judecătorești privind creșterile salariale (paragraf 56), faptul că majorările salariale sub forma indexărilor prevăzute de O.G. nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, sunt considerate facta praeterita, ca urmare a recunoașterii și acordării lor printr-o hotăr‰re judecătorească irevocabilă, adică drepturi definitiv c‰știgate (paragraf 74), că drepturile acordate prin hotăr‰ri judecătorești irevocabile privind creșterile salariale de 2%, 5% și 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se includ "n sintagma de indemnizație avută (paragraf 63).

De altfel, se observă că nici Ministerul Justiției, cel a cărui obligare se solicită la emiterea ordinului, nu a formulat motive de inadmisibilitate "n acest sens, a invocat inadmisibilitatea cererii pentru necontestarea ordinelor de salarizare, aspecte nefondate, astfel cum s-a reținut anterior, iar pe fondul cererii a invocat faptul că nu avea temei legal pentru emiterea unui ordin cu o altă indemnizație, c‰t timp hotăr‰rile judecătorești nu au analizat legalitatea ordinelor de stabilire a indemnizațiilor de "ncadrare și nu au obligat/dispus modificarea acestora.

Examinarea cererii formulate de reclamant impunea, din partea instanței de fond, o examinare a tuturor motivelor invocate prin cererea de chemare "n judecată, "n baza cărora reclamantul a solicitat obligarea p‰r‰tului la emiterea unui ordin prin care să fie recalculată indemnizația de "ncadrare brută lunară prin includerea creșterilor salariale acordate printr-o hotăr‰re judecătorească definitivă, și a apărărilor formulate de p‰r‰t, pentru a constata dacă a existat un refuz de emitere a unui asemenea ordin și dacă acesta a fost justificat sau nu, iar ca urmare a soluționării capătului de cerere principal să analizeze și capătul de cerere accesoriu.

Dispozițiile art. 1, art. 2 alin. (1) și (2), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, menționate, și art. 18 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora ÓInstanța, soluțion‰nd cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, "n tot sau "n parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt "nscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativăÓ, instituie un contencios de plină jurisdicție, "n cadrul căruia controlul exercitat de instanța de contencios administrativ nu se limitează la aspectele formale ale raportului juridic dedus judecății. Instanța poate obliga la emiterea actului solicitat dacă prin probatoriul administrat se stabilește "n concret existența unei vătămări "ntr-un drept sau interes legitim, caracterul nejustificat al refuzului de soluționare a cererii. Acestea sunt, "nsă, aspecte care privesc fondul litigiului administrativ și nu pot fi examinate de instanța de control judiciar, "n condițiile "n care instanța de fond a reținut exclusiv motive de inadmisibilitate a cererii.

Pentru aceste considerente, "n mod greșit a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de reclamant, "mprejurare care impune casarea sentinței pronunțate fără judecarea fondului și trimiterea cauzei pentru rejudecare, potrivit dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.