ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4483/2020

Ședința publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 10.05.2017, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 5501/21.04.2017, emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei nr. 5501/21.04.2017 și obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii; admiterea în tot a cererii de plată a despăgubirii, formulată de reclamantul A., în sensul obligării pârâtului la plata către reclamant a sumei de 450.000 de RON, compusă din despăgubire pentru daune morale, despăgubire pentru daune materiale și prestație periodică stabilită global pentru sporirea nevoilor de viață; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea prezentei cauze.

Prin sentința nr. 285/31.01.2018 Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Referitor la prejudiciul moral solicitat instanța de fond a apreciat că pârâtul nu a stabilit arbitrar cuantumul daunelor morale, ci s-a raportat la "Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale și decese", care reprezintă o procedură internă validată de asigurătorul B. S.A. și folosită în prezent de lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanță formulate de creditori pentru înscrierea la masa credală, astfel cum rezultă din adresa nr. x/17.01.2017 .

Potrivit Anexei 2- Tabelul sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale, raportat la leziunile suferite de reclamant a fost propusa valoarea de 500 RON pentru fiecare zi de îngrijire medicală, reclamantul fiind încadrat in pragul 3 din aceasta anexa, ținând seama însă ca nu este întrunita condiția privind numărul de zile de îngrijiri medicale.

Instanța de fond a mai reținut că și în cazul în care din dosar nu ar rezulta justificarea sumei de 500 RON/zi de îngrijire medicala, având în vedere dificultatea aprecierii unor juste compensații de ordin material pentru diversele tipuri de prejudicii nepatrimoniale suferite de persoane ca urmare a producerii accidentelor de vehicule, suma de 25.000 RON acordata reclamantului de FGA cu titlu de daune morale reprezintă o suma rezonabila raportat la gravitatea vătămării, durata afectării stării de sănătate, precum și neplăcerile asociate acestora.

În ceea ce privește despăgubirile materiale, instanța de fond constată că pârâtul a stabilit corect cuantumul despăgubirilor materiale, prin raportare la documentele justificative depuse de reclamant, având în vedere ca acesta nu a probat efectuarea altor cheltuieli pentru procedurile de recuperare, achiziționarea de materiale medicale, consulturi de specialitate, etc. in cuantumul solicitat prin cererea de despăgubire.

Referitor la solicitarea de acordare a unei prestații periodice stabilita global pentru sporirea nevoilor de viața, Curtea de Apel București a apreciat că, reclamantul nu a probat încadrarea sa în gradul III de invaliditate, prin depunerea unui certificat de încadrare în grad de handicap și nu a precizat întinderea prestației globale solicitate, în condițiile în care, spre deosebire de despăgubirile pentru daunele morale care se determină prin evaluarea făcută de o instanță de judecat sau de o alta autoritate competenta, daunele materiale se stabilesc pe baza probelor administrate, însă reclamantul nu a probat în mod eficient și complet despăgubirea solicitată cu acest titlu.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul reclamant a susținut, în esență, că instanța de fond a realizat o încălcare a dreptului material când s-a raportat la o procedură internă a unei societăți și nu a judecat în echitate, ajungându-se la situația absurdă ca, pentru gradul III de invaliditate, pierderea a două organe (splină și rinichi) și 50 de zile de îngrijiri medicale, despăgubirea de 25.000 RON să fie considerată corespunzătoare.

Chiar dacă instanța de judecată a fost sesizată cu o contestație împotriva deciziei Fondului de Garantare a Asiguraților ea nu era dispensată să judece în echitate și să realizeze o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei. Or Curtea de Apel București nu a luat în considerare faptul că reclamantul a fost încadrat în gradul III de invaliditate și că și-a pierdut splina și un rinichi. În acest mod a fost încălcat dreptul material în sensul că la evaluarea prejudiciului moral se iau în considerare circumstanțele concrete ale cauzei.

În consecință, recurentul reclamant solicită admiterea recursului, casarea sentinței în sensul admiterii contestației, anulării Deciziei nr. 5501/21.04.2017 emisă de Fondul de Garantare al Asiguraților și obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii; admiterea în tot a cererii de plată a despăgubirii, în sensul obligării pârâtului la plata către reclamant a sumei de 450.000 de RON, compusă din despăgubire pentru daune morale, despăgubire pentru daune materiale și prestație periodică stabilită global pentru sporirea nevoilor de viață; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea prezentei cauze.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând probele administrate în cauză și prevederile legale aplicabile Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând să fie admis cu consecința casării sentinței si trimiterii cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.

Prejudiciul moral este definit ca fiind orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică sau/și morală, pe care le resimte victima. Prejudiciile care alterează sănătatea și imaginea fizică aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane - dreptul la sănătate, integritate fizică și psihică (art. 58 din C. civ.) ca și componente ale dreptului la viață apărat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și trebuie să fie reparate.

Deoarece este vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieții private, în sfera art. 1 (dreptul la viață) din CEDO, dar și de valori apărate de art. 22 din Constituție și art. 58 din C. civ.., existența prejudiciului este circumscrisă condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei.

În ce privește cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc, dar nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc.

În aceste condiții, este exclusă o evaluare pur mecanică a despăgubirilor cuvenite părții pentru compensarea prejudiciului moral suferit, pe baza unui singur criteriu, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale acordate victimei unui accident de circulație.

Or, din analiza considerentelor sentinței atacate se constată că instanța de fond a avut în vedere, la evaluarea daunelor morale, exclusiv numărul de zile de îngrijiri medicale acordate recurentului reclamant, validând, de o manieră mecanică, evaluarea realizată de intimatul pârât în baza normelor privind "Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale și decese", a asigurătorului B. S.A., evaluare care, la rândul său, avea în vedere doar numărul de zile de îngrijiri medicale.

În speță se constată că, în fapt, așa cum, de altfel a reținut și instanța de fond, în urma accidentului de circulație leziunile traumatice suferite au pus în primejdie viața reclamantului și s-a produs pierderea de organe, ruptura posttraumatica de splina, de ficat, hemoperitoneu, ruptura rinichi stâng, hematom voluminos retroperitoneal, pneumotorax stâng, contuzie anse si colon transvers, fractura piramida nazala, plăgi contuze faciale si scalp, traumatism cranio-cerebral grav, luxații deschise la degetele de la mana stânga.

Prejudiciul moral cauzat de aceste consecințe concrete ale accidentului de circulație nu a fost avut în vedere la evaluarea daunelor morale.

Instanța de fond a arătat, în mod formal, că "suma de 25.000 RON acordata reclamantului de FGA cu titlu de daune morale reprezintă o suma rezonabila raportat la gravitatea vătămării, durata afectării stării de sănătate, precum și neplăcerile asociate acestora" dar nu a detaliat acest raționament și nu a analizat, în mod concret elementele de fapt pe care a înțeles să le ia în considerare, pentru a se putea concluziona în sensul că s-a raportat și la consecințele permanente ale accidentului nu, în mod exclusiv, la numărul de zile de îngrijiri medicale acordate.

Or, în condițiile în care recurentul reclamant a rămas, în urma accidentului, cu o infirmitate permanentă decurgând din extirparea a două organe, respectiv splina și un rinichi, în condițiile în care accidentul i-a pus viața în pericol și i-a afectat capacitatea de muncă, fiind încadrat la gradul III de invaliditate, aceste aspecte de fapt ar fi trebuit avute în vedere la evaluarea daunelor morale cuvenite.

De altfel, și analiza pe care instanța de fond o face cu privire la modalitatea de aplicare a normativul avut în vedere de Fondul de Garantare a Asiguraților este una lipsită de substanță, echivalând cu o nesoluționare în fond a pricinii care face imposibilă aprecierea legalității raționamentului primei instanțe.

În sentința atacată se arată că potrivit Anexei 2- Tabelul sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale, raportat la leziunile suferite de reclamant a fost propusa valoarea de 500 RON pentru fiecare zi de îngrijire medicală, reclamantul fiind încadrat in pragul 3 din aceasta anexa, ținând seama însă ca nu este întrunita condiția privind numărul de zile de îngrijiri medicale.

Or, în anexa la care a făcut trimitere instanța de fond valoarea de 500 RON/zi de îngrijiri medicale este sub valoarea minimă aferentă pragului 3 de despăgubiri, reprezentând valoarea maximă aferentă pragului 2 de despăgubiri.

În actul atacat nu se precizează la ce prag de despăgubire a fost încadrată situația recurentului. În cadrul dosarului de despăgubire, în fișa dosarului, comisia de analiză care a propus valoarea despăgubirii a încadrat situația la pragul 3, reținând incidența cazurilor de la lit. a) (infirmitate sau handicap) și f (pierderea capacității de muncă).

Pe de altă parte, în întâmpinările depuse autoritatea publică a susținut, de altfel, faptul că a acordat valoarea maximă aferentă pragului 2 de despăgubire. Nu se înțelege, însă, din poziția intimatei pârâte, motivul pentru care ar fi apreciat că trebuie să acorde despăgubirea aferentă pragului 2 în condițiile în care la pragul 3 din norma menționată este încadrată o vătămare corporală care a avut ca urmare " a) o infirmitate/instalarea unui handicap; (…) e)punerea în primejdie a vieții persoanei; f) pierderea capacității de muncă." Chiar dacă nu se reține cazul prevăzut la lit. f) în considerarea faptului că decizia privind capacitatea de muncă a fost depusă doar în faza recursului, rămân incidente cazurile prevăzute de lit. a) și e) pentru care instanța de fond dispunea de probe la dosar.

Mențiunea instanței de fond referitoare la neîndeplinirea condiției privind numărul de zile de îngrijiri medicale pentru încadrarea la pragul 3 de despăgubire este eronată întrucât la pragul 3 nu există o condiție generală privind un număr minim de zile de îngrijiri medicale ci situația în care sunt necesare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare reprezintă doar unul dintre cazurile care impun încadrarea la acest prag respectiv cazul de la lit. b).

Despăgubirea cuvenită pentru pragul 3 din "Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale și decese", se situează între 510 și 900 RON pe zi de îngrijire medicală cu mențiunea că, potrivit acelorași norme, "punctajul maxim se va acorda pentru consecințele prevăzute de lit. a), c) și f) ale pragului 3". Așadar, chiar în raport cu normativul invocat de emitentul actului, suma cuvenită recurentului-reclamant era diferită.

Oricum, se constată că acest normativ a fost utilizat de societatea B. S.A., aflată în faliment, pentru soluționarea pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare izvorâte din vătămări corporale sau decese. Or, din anexele atașate normativului rezultă că există o diferență între valorile rezultate din înțelegerea amiabilă și despăgubirile acordate de instanțele de judecată în sensul că acestea din urmă au fost substanțial mai mari (v. anexa dosar fond).

Așa cum a reținut și instanța de fond, conform Normei ASF nr. 23/2014 daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România. În consecință, daunele morale cuvenite ar fi trebuit să țină seama de toate prejudiciile suferite, în concret, de recurentul-reclamant și să se raporteze la daunele acordate în situații comparabile potrivit jurisprudenței nu la daunele care au fost, în general, acordate, în urma unor înțelegeri amiabile.

În ceea ce privește daunele materiale și prestațiile periodice stabilite global pentru sporirea nevoilor de viața recurentul reclamant a solicitat, în finalul recursului, ca în urma admiterii cererii să îi fie acordate și aceste despăgubiri în cuantumul solicitat prin acțiune dar nu a formulat critici concrete privind modul în care instanța de fond a soluționat aceste capete de cerere.

În ceea ce privește despăgubirile materiale instanța de fond a apreciat că pârâtul a stabilit corect cuantumul despăgubirilor materiale prin raportare la documentele justificative depuse de reclamant, având în vedere că acesta nu a probat efectuarea altor cheltuieli pentru procedurile de recuperare, achiziționarea de materiale medicale, consulturi de specialitate, etc. in cuantumul solicitat prin cererea de despăgubire.

Aceste considerente nu au fost criticate prin motivele de recurs.

Referitor la solicitarea de acordare a unei prestații periodice stabilita global pentru sporirea nevoilor de viața, Curtea de Apel București a apreciat că, reclamantul nu a probat încadrarea sa în gradul III de invaliditate, prin depunerea unui certificat de încadrare în grad de handicap și nu a precizat întinderea prestației globale solicitate, în condițiile în care, spre deosebire de despăgubirile pentru daunele morale care se determină prin evaluarea făcută de o instanță de judecat sau de o alta autoritate competenta, daunele materiale se stabilesc pe baza probelor administrate, însă reclamantul nu a probat în mod eficient și complet despăgubirea solicitată cu acest titlu.

Și în acest caz se constată că în motivele de recurs nu au fost formulate critici concrete privind modul de soluționare a acestui capăt de cerere.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 496 și 497 din C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 285 din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2020.