ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 44/2020

Ședința publică din data de 9 ianuarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 29.01.2016 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, au solicitat instanței de contencios administrativ:

- obligarea Ministerului Justiției la emiterea de noi ordine de salarizare, începând cu data de 09.04.2015, în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificata și completată prin Legea nr. 71/2015 în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței.

- ob1igarea pârâtului la acordarea, începând cu 09.04.2015, în temeiul art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, a diferenței salariale rezultate din aplicarea de procente și aplicare claselor de salarizare personalului care a trecut într-o noua tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011.

- obligarea pârâtului ca la emiterea ordinelor de salarizare să țină cont

Reclamanții au arătat că au calitate de judecători la Tribunalul București și în această calitate a solicitat, după intrarea în vigoare a legii 71/2015 stabilirea salariului său la nivelul la care era stabilit și pentru alți judecători cu același grad și vechime care îndepliniseră condițiile de vechime anterior intrării în vigoare a legii 330/2009, însă nu au primit răspuns.

Prin sentința civilă nr. 894 din 14 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

A obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită cate un ordin de încadrare salarială pentru fiecare reclamant, conform art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015.

A obligat pârâtul la plata către reclamant a diferențelor salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015.

Împotriva sentinței civile atacte a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegaliate, invocând cazul de casare prev. de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

La data de 18.12.2019, recurentul pârât a formulat note scrise prin care a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii arătând că intimaților reclamanți le-au fost achitate diferențele salariale rezultate din aplicarea OMJ nr. 1490/C/2017 de către Tribunalul București, în calitate de angajator al acesteia, în luna decembrie 2017.

A depus la dosarul cauzei Ordinul nr. 219/C/2017, ordinul nr. 1490/C/2017, Ordinul nr. 3072/C/2018, Ordinul nr. 90/C/2019, Ordinul nr. 4988/C/2019.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Recurentul nu mai justifică un folos practic, legitim, și actual în obținerea unei soluții de admitere a recursului.

Recurentul-pârât a emis Ordinul nr. 4680 la data de 21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015 și ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1)

2

din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Prin Ordinul nr. 4680 din 21.12.2016, la art. 1, s-a dispus ca, începând cu 9.04.2015, judecătorilor care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție, să li se recalculeze indemnizația la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Ulterior, prin Ordinul nr. 2066/C/2018 din 24.05.2018 se prevede că în perioada 09.04.2015- 30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabiliră prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON.

La data de 29.11.2019, Ministrul Justiției a emis Ordinul 4988/C/2019 prin care a stabilit că în perioada 01.12.2016-31.12.2017, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel, și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON .

Prin urmare, având în vedere că recurentul pârât a emis noi ordine de recalculare a indemnizațiilor de încadare, în acord cu dispozițiile O.U.G. nr. 83/2014, Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 57/2015, recursul este lipsit de interes.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 894 din 14 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.