ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 434/2021

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, suspendarea executării Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 75/2019 pentru aprobarea Criteriilor de performanță privind constituirea, încadrarea și dotarea serviciilor voluntare și a serviciilor private pentru situații de urgență, adoptat la data de 27.06.2019, până la pronunțarea a instanței de fond.

Curtea de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 178 din 12 martie 2020, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea cererii de suspendare a actului administrativ atacat.

În motivarea căii de atac, reclamanta a reluat situația de fapt expusă și în fața primei instanței, susținând, în esență, contrar celor reținute, că argumentele invocate ar putea să ridice cel puțin îndo­ieli rezonabile asupra legalității actului atacat, în condițiile în care pre­vederile acestuia nu numai că nu sunt legale, dar conduc și la imposibilitatea operatorilor economici de a se conforma acestor dispoziții, cu consecințe ireparabi­le asupra activității lor.

Astfel, a invocat lipsa unei analize a impactului acestui act administrativ pe piața căreia i se adresează, din care să rezulte dacă există posibilitatea reală ca ordinul atacat să poată fi pus în aplicare, în raport cu resursele disponibile pe piața relevantă.

În acest sens, a făcut referire la faptul că nu s-a făcut o evaluare a personalului existent, competent să îndepli­nească funcțiile specifice stabilite de ordinul în litigiu, și nu s-a făcut o analiză la nivel național a numărului agenților economici cărora li se aplică prevederile respectivului act și nici a distribuirii geografice a acestora.

De asemenea, a arătat că nu s-a analizat care este impactul economic prin prisma resurselor ma­teriale care trebuie alocate și din perspectiva domeniului de activi­tate și dimensiunii operatorilor economici cărora li se aplică ordinul în litigiu, invocând, totodată, lipsa avizului Cosiliului Concurenței pentru acest act, care încalcă normele de tehnică legislativă și conține prevederi ce adaugă la prevederile unui act normativ superior.

Potrivit recurentei, prin introducerea obligației constituirii serviciilor de urgență private pentru ope­ratorii economici supuși legislației pentru controlul accidentelor majore în care sunt implicate substanțe periculoase, ordinul contestat reprezintă o suprareglementare concurentă la legislația aplicabilă existentă (Legea nr. 59/2016) și o încălcare a principiul proporționalității, întrucât necesitatea de clarificare a unor prevederi actuale nu trebuie să ducă la suprareglementare.

Contrar celor reținute de prima instanță, recurenta a susținut că, în cauză, este îndeplinită și condiția prevenirii unei pagube iminente, având în vedere că ordinul atacat impune luarea unor măsuri excesive, nejustificate și deosebit de oneroase care vor afecta atât direct întreaga activita­te a operatorilor vizați, cât și indirect, piața pe care acționează acești operatori, prin creșteri foarte mari ale prețurilor produselor și serviciilor.

Paguba iminentă fiind justificată și de supunerea activității agenților economici în sfera contravenționalului, având în vedere imposibilitatea curentă a operatorilor economici de a se conforma prevederilor Ordinului nr. 75/2019, operatorii fiind pasibili de aplicarea sancțiunilor edictate prin acest act admi­nistrativ șî chiar scoaterea acestora de pe piață, fiind evident caracterul irepa­rabil al efectelor acestui ordin. În plus, costurile pe care le implică contractarea unul serviciu extern sunt de natură de a lipsi de eficiență economică această activitate.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a invocat excepția nulității recursului, apreciind că susținerile recurentei nu constituie veritabile critici împotriva sentinței atacate, iar pe fond a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, se constată că este neîntemeiată, având în vedere că susținerile recurentei pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Ordinului nr. 75/27.06.2019 pentru aprobarea Criteriilor de performanță privind constituirea, încadrarea și dotarea serviciilor voluntare și a serviciilor private pentru situații de urgență, până la pronunțarea instanței de fond.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat poate fi reținut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate, identificate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea și consistența dovezilor ce urmează a fi administrate în cadrul acțiunii în anularea actului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Legea nu face distincție între motivele de nelegalitate substanțială, de drept material, și cele de nelegalitate procedurală, esențial este însă ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință la nivelul aparențelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

Analizând situația concretă dedusă judecății, instanța de control judiciar reține că prin sentința nr. 1085 din 4 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamanta A., a anulat Ordinul nr. 75/2019 și Adresa nr. x/24.02.2020 emise de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, obligându-l, totodată, la plata sumei de 100 RON, cheltuieli de judecată, către reclamantă.

Pronunțarea acestei hotărâri judecătorești are aptitudinea de a genera o "îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ", în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, așa încât este îndeplinită condiția "cazului bine justificat".

Deși, nefiind definitivă, această sentință are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, se reține că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

Or, punerea în executare a măsurilor dispuse prin actul contestat, ar conduce în mod indubitabil la prejudicierea activității recurentei-reclamante, perturbând funcționarea acesteia, iar această consecință fiind cauzată de un act administrativ în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa, prejudicierea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, așa încât se apreciază că este îndeplinită și această cerință.

În aceste condiții, se constată că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare al art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu consecința reformării sentinței atacate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va admite cererea de suspendare, dispunând suspendarea actului administrativ atacat în condițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare.

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 178 din 12 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, admite cererea de suspendare.

Dispune suspendarea executării Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 75/2019 pentru aprobarea Criteriilor de performanță privind constituirea, încadrarea și dotarea serviciilor voluntare și a serviciilor private pentru situații de urgență, până la pronunțarea instanței de fond.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 ianuarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.