ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4104/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4104/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 3 septembrie 2020
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 573/427.08.2017 reclamantul A. - membru fondator al B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat obligarea acestuia să elibereze dovada disponibilității denumirii "B.", necesară în vederea înscrierii Asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 15 din 29 ianuarie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată potrivit legii contenciosului administrativ de către reclamantul A. - membru fondator al B., cu sediul în Ploiești, județul Prahova în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în București, str. x, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 15 din 29 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, pentru neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.: "La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii [...]"
În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.
(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 de RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 de RON."
Raportat la motivele de casare invocate de către recurentul-reclamant, încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., în sarcina recurentului A. a fost stabilită obligația achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON.
La cererea de recurs a fost anexată dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, conform ordinului de plată din data de 11 mai 2018 .
Prin citația comunicată recurentului-reclamant la data de 26 martie 2020, conform dovezii de citare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația completării taxei judiciare de timbru cu suma de 100 de RON.
Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a respectat obligația legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stipulat de art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință prin citația comunicată la data de 26 martie 2020.
Înalta Curte constată că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar la dosar nu a fost depusă, de către recurentul-reclamant, o cerere de acordare a ajutorului public judiciar potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008.
Consecința neachitării taxei judiciare de timbru, aferentă căii de atac a recursului, în cuantumul prevăzut de lege, este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.
Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) și art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului, ca timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 15 din 29 ianuarie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 septembrie 2020.