ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 405/2021

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 21.11.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, anularea Deciziei nr. 620 din 31 octombrie 2017 prin care a fost amendată cu suma de 10.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) și art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 3915 din 3 octombrie 2018, Curtea a admis acțiunea și a anulat Decizia nr. 620/31.10.2017 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu consecința menținerii Deciziei nr. 620/31.10.2017.

După ce a prezentat situația de fapt, recurentul a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut că votul a fost reluat în ședința din 31.10.2017, deși nu a existat o cerere scrisă și argumentată a unui membru al CNA, astfel cum prevede alin. (3) al art. 32 din Regulament, pentru că cererea scrisă a existat, fiind înregistrată sub nr. x/25.10.2017.

Prin urmare, motivul admiterii contestației împotriva Deciziei nr. 620/31.10.2017, lipsa unei cereri scrise și argumentate a unui membru CNA, nu se susține, iar instanța de fond nu a procedat la o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză, decizia fiind luată cu respectarea normelor de procedură existente la data adoptării.

Recurentul a anexat cererii de recurs documentul menționat, cererea formulată la data de 25.10.2017 .

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului ridicată din oficiu.

Astfel, instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

4.1. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reținute, Înalta Curte constată că, deși la nivel formal, recurentul Consiliul Național al Audiovizualului a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Recurentul-pârât, după ce a prezentat situația de fapt, a susținut că instanța de fond nu ar fi procedat la o corectă aplicare a dispozițiilor art. 32 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare al CNA.

Or, nu se poate reține greșita aplicare a normelor de drept material, de vreme ce modalitatea de interpretarea a articolului menționat, invocată de recurentul-pârât, este aceeași cu cea reținută în considerentele hotărârii recurate, respectiv necesitatea existenței unei cereri scrise și argumentate a unui membru al CNA în cazul reluării votului.

Prin urmare, critica recurentului nu vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, ci netemeinicia sentinței recurate, însă, o astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., devenind aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Mai reține Înalta Curte, referitor la faptul că ar fi existat o cerere formulată de un membru al Consiliului Național al Audiovizualului, înregistrată sub nr. x/25.10.2017, că nici acest aspect nu poate duce la nelegalitatea hotărârii recurate, de vreme ce înscrisul respectiv nu a fost înfățișat la judecata pe fond a cererii, ci a fost prezentat direct instanței de recurs.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței nr. 3915 din 3 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2021.