Decizia nr. 3882/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare nr. OI/5514/SJCSN prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 861.339,66 RON și a deciziei x/24.08.2015 prin care a fost respinsă contestația împotriva procesului-verbal.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3525 din 6 octombrie 2017, a respins excepția tardivității cererii de suspendare a executării actului administrativ ca neîntemeiată, a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ ca neîntemeiată, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Cercetării și Educației Științifice - OIPOSDRU MECS și intervenienții accesorii în interesul reclamantului A. și B., a anulat în parte procesul-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare nr. OI/5514/SJCSN și decizia de soluționare a contestației x/24.08.2015 în ceea ce privește: cheltuielile considerate ca fiind neeligibile reprezentând remunerația d-lui C. în perioada 15.01.2011-28.01.2011, cheltuielile considerate ca fiind neeligibile cu privire la remunerația domnului D. și cheltuielile considerate ca fiind neeligibile cu privire la remunerația domnului A.. De asemenea, a menținut celelalte dispoziții ale actelor atacate, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de A. și a respins cererea de intervenție accesorie formulată de B..

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond atât reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Dâmbovița cât și pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Program Capital Uman - Ministerul Educației și Cercetării și intervenienta B. au declarat recurs.

Recursurile formulate de B. și Direcția Organismul Intermediar pentru Program Capital Uman - Ministerul Educației și Cercetării Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursurilor. Înalta Curte constată întemeiată excepția invocată, fiind incidente în cauză dispozițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Articolul 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din Noul C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Potrivit alin. (2) al aceluiași articol: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate(ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.). Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează. Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate. Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia. Noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Recurentele nu circumstanțiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei. O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs. Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a acțiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea. Deoarece recurentele nu au formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursurilor.

Recursul formulat de Inspectoratul Școlar Județean Dâmbovița În motivarea recursului se arată că instanța de fond a încălcat prevederile art. 425 alin. (2). C. proc. civ. Recurentul arată că ne aflăm în fața unui titlu executoriu ambiguu ce nu poate caracteriza o hotărâre judecătorească menită a lămuri detaliat și fundamental aspectele deduse judecății. Admiterea în parte dispusă de instanța de fond nestabilind care sunt sumele admise ca eligibile fiecăruia dintre participanți sau impuse în urma diferenței făcute între sumele admise în parte și sumele respinse. Cu privire la remunerația imputată domnului C., instanța de fond dispune admiterea în parte a acțiunii, pentru perioada 30.12.2010 - 14.01.2011 considerând neeligibile sumele achitate acestuia, dar pentru perioada 15.01.2011-28.01.2011 considerând că acestea sunt eligibile. Atâta timp cât prin notificarea nr. 3 din data de 30 12 2010, notificare aprobata tacit s-a introdus ca expert responsabil comunicare proiect domnul C., cum este posibil ca activitatea desfășurată de acesta începând cu această dată să fie remunerată și împărțită în decurs de o lună în plată eligibilă și plată neeligibilă. De asemenea nu se precizează care este suma considerară eligibilă și ce sumă se consideră nelegal că trebuie achiitată/restituită. Susținerea instanței de fond cu privire la remunerația doamnei E. este nelgală. Instanța respinge cererea pentru că nu a fost depusă foaia colectivă de prezență aferentă lunii ianuarie 2011. Din moment ce s-a emis statul de plată și s-a făcut dovada ocupării postului respectiv, trebuia luată în considerare documentara justificativă. Referitor la remunerația doamnei F., recurentul arată că instanța de fond reține în mod absolut eronat că "nu s-a făcut dovada experienței de 5 ani în Implementarea proiectelor cu finanțare externă". Instanța de fond nu face nici cea mai mică referire la experiența în management educațional. Din nou instanța de fond se contrazice în propriile susțineri. De asemenea, în ceea ce o privește pe doamna B., instanța de fond ignoră efectiv orice susținere pe deplin dovedită cu privire la experiența, ce depășește cu mult cei 5 ani impuși în managementul proiectelor, motivând lapidar că " nu reiese cu certitudine " perioada în care și-a desfășurat activitatea pentru gestionarea unui proiect. Este inadmisibilă o asemenea motivare, punându-ne serioase întrebări cu privire la obiectivitatea și imparțialitatea instanței de fond, în condițiile în care pentru doamna B., experiența în managementul proiectelor a fost excesiv dovedită de diplome/adeverințe/certificate de formare/adeverințe ce atestă funcții deținute în cadrul proiectelor finanțate. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul formulat de Inspectoratul Școlare Județean Dâmbovița este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin procesul-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare nr. OI/5514/SJCSN emis de Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice, s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 861.339,66 RON. În cuprinsul actului s-a reținut faptul că "nu s-a obținut o asigurare rezonabilă privind îndeplinirea de către unii membri ai echipei de implementare a condițiilor stabilite prin cererea de finanțare și ghidul solicitantului. Contestația reclamantului a fost respinsă prin decizia nr. x/24.08.2015. Cu privire la domnul C. s-a reținut că remunerația acestuia pentru activitățile desfășurate în perioada 01.01.2011-28.01.2011 este considerată neeligibilă întrucât poziția de expert comunicare proiect a fost introdusă la secțiunea Managementul proiectului din cererea de finanțare nr. x prin notificarea nr. 4 aprobată tacit la 28.01.2011. Reclamantul a arătat că expertul C. a fost introdus ca expert responsabil comunicare proiect prin Notificarea nr. 3 din 30.12.2010, aprobată tacit. Cu privire la acest aspect instanța de fond a avut în vedere că notificarea nr. 3 înregistrată de pârât sub nr. x/30.12.2010 pentru modificarea contractului în cuprinsul căreia se solicită pârâtului introducerea poziției de responsabil comunicare pentru tot restul perioadei de implementare a proiectului și care va fi ocupată de dl. C.. Astfel că prin această notificare s-a solicitat concomitent atât introducerea poziției de responsabil comunicare, poziție care nu a existat anterior și ocuparea acesteia de către C.. Din cuprinsul art. 9 alin. (14) lit. d) și alin. (15) din contractul de finanțare reiese că orice modificare a echipei de management ori a experților trebuie notificată cu cel puțin 15 zile înainte de data la care se dorește modificarea iar aceasta se aprobă tacit dacă nu se răspunde în termen de 15 zile de la data înregistrării. Înalta Curte consideră că instanța de fond în mod corect a reținut că data cooptării în cadrul proiectului a domnului C. este 14.01.2011, astfel că sumele achitate acestuia în perioada 30.12.2010-14.01.2011 nu sunt eligibile, dispunând anularea în parte a procesului-verbal constatare și de stabilire a creanțelor bugetare nr. OI/5514/SJCSN în sensul de a fi constatate ca fiind neeligibile doar sumele achitate pentru perioada 30.12.2010-14.01.2011. În ceea ce privește remunerația doamnei E., se reține că sumele aferente perioadei 10.01.2011-28.01.2011 nu sunt eligibile întrucât poziția responsabil financiar 2 - partener ISJ Ilfov a fost introdusă la secțiunea Managementul proiectului din cererea de finanțare nr. x prin notificarea nr. 4 aprobată tacit la 28.01.2011. Tot prin notificarea nr. 3 se solicită pârâtului introducerea poziției de responsabil financiar 2 pentru tot restul perioadei de implementare a proiectului și care va fi ocupată de dna. E. din partea Partenerului 1 ISJ Ilfov. În aceste condiții, contrar celor menționate în procesul-verbal și în decizia de respingere a contestației, instanța de fond a reținut că din acest punct de vedere cheltuielile sunt eligibile. Totodată, s-a reținut că suma totală aferentă lunii ianuarie pentru expertul E. nu este eligibilă întrucât nu a fost transmisă foaia colectivă de prezență aferentă lunii ianuarie 2011, document care a stat la baza întocmirii statului de plată nr. x/30.03.2011. Instanța de fond constatând că reclamantul nu a formulat critici prin cererea de chemare în judecată, iar la dosar nu a fost depusă foaia de prezență în discuție, a apreciat că nu se impune anularea actului atacat sub acest aspect. De asemenea, remunerația încasată de doamna prof. F. a fost considerată neeligibilă întrucât nu s-a făcut dovada experienței de 5 ani în implementarea proiectelor cu finanțare externă. Din înscrisurile depuse a rezultat că doamna F. a făcut parte din echipa care a scris și a implementat în școală proiectul Cantacuzinii se conectează -proiect finanțat cu 10000 euro în cadrul programului de Granturi pentru Dezvoltare Școlară, runda I, anul școlar 2006-2007. Proiectul a fost finanțat de Banca Mondială și implementat la nivel național de Ministerul Educației și Cercetării din România în perioada 2004-2008, astfel că s-a făcut dovada experienței în implementarea unui proiect cu finanțare externă, reieșind fără dubiu implicarea în activitatea de implementare. Tot din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că s-a făcut dovada experienței în implementarea proiectelor cu finanțare externă doar pentru o perioadă de 9 luni (3 luni prin adeverința nr. x din 15.02.2010 emisă de Colegiul Național Constantin Cantacuzino și 6 luni prin contractul de prestări servicii nr. x din 10.05.2007), astfel că instanța de fond temeinic și legal a reținut că în mod corect cheltuielile privind remunerația încasată de doamna F. au fost considerate neeligibile, persoana în cauză neîndeplinind condiția experienței cu o durată de 5 ani în implementarea proiectelor cu finanțare externă. În ceea ce privește remunerația intervenientului accesoriu B., Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că adeverințele și diplomele care atestă participarea doamnei B. la diverse forme de pregătire în domeniul managementului nu fac dovada experienței în domeniul proiectelor, ci fac doar dovada pregătirii persoanei în domeniul menționat. Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 451 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenții Direcția Organismul Intermediar pentru Program Capital Uman - Ministerul Educației și Cercetării și Inspectoratul Școlar Județean Dâmbovița la plata sumei de 400 RON cheltuieli de judecată către intimații G. și H..

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității și va constata nulitatea recursurilor formulate de recurenta-intervenientă B. și de recurenta-pârâtă Direcția Organismul Intermediar pentru Program Capital Uman - Ministerul Educației și Cercetării și, totodată, va respinge recursul declarat de recurentul - reclamant Inspectoratul Școlar Județean Dâmbovița, ca nefondat.