ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3695/2021

Ședința publică din data de 16 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ sub nr. x/2020, reclamanții, personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Tribunalului Iași, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ. au chemat în judecată pârâții Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași, solicitând instanței să dispună:

- uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru activitatea desfășurată în aceleași condiții de vechime în muncă (în baza deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept) începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a constatării stării de discriminare în care se află reclamanții din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Bacău;

- repararea prejudiciului produs, prin acțiunea pârâților, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenței dintre suma care li s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare, precum și a cuantumului sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite de Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București și Curtea de Apel Ploiești;

- obligarea pârâților Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași la plata sumelor reprezentând aceste diferențe pentru perioada 1 ianuarie 2018 - viitor;

- actualizarea sumelor stabilite mai sus, cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților) până la data plății efective a sumelor cuvenite solicitate anterior.

2.1. Prin sentința civilă nr. 810 din data de 11 decembrie 2020 Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, motivarea cererii deduse judecății reprezintă, în fapt, o critică adusă Deciziei nr. 32/05.02.2018 emise de președintele Curții de Apel Iași, fiind incidente dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017.

2.2 Prin sentința civilă nr. 406 din data de 17 martie 2021, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, secția I civilă și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanții nu contestă ordine de salarizare, ci acțiunea lor vizează, în principal, acordarea de drepturi salariale. A apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017 deoarece aceste prevederi nu pot fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale personalului din justiție, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de legiuitor.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei.

Înalta Curte constată că reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ a tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect drepturi de natură salarială.

Astfel, în cauza dedusă judecății nu sunt incidente prevederile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, întrucât aceste dispoziții de excepție sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse la alte litigii în legătură cu plata unor drepturi salariale.

Dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017 reglementează competența secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București doar în soluționarea plângerilor formulate împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) emise ca urmare a parcurgerii procedurii reglementate de acest articol de lege.

Litigiul dedus judecății nu are ca obiect cenzurarea unui act administrativ tipic (ordinul de salarizare) sau a unui act administrativ asimilat (refuzul nejustificat al pârâților de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal), necircumscriindu-se, prin urmare, sferei contenciosului administrativ, așa cum este definit de legiuitor prin dispozițiile art. 2 lit. f) și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Reclamanții nu formulează critici de nelegalitate a actelor administrative emise de ordonatorul de credite, nu solicită anularea unor astfel de acte și nu critică un eventual refuz de emitere a unor acte administrative prin care să se stabilească o altă salarizare, ci solicită obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale pe care le consideră cuvenite și neplătite.

În cauză nu se contestă un act administrativ tipic sau asimilat pentru a fi incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, raportul juridic generator al drepturilor și obligațiilor corelative fiind un raport juridic de muncă, motiv pentru care litigiului dedus judecății îi sunt aplicabile dispozițiile art. 208 din Legea nr. 62/2011, actualizată, potrivit cărora:

"Conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal".

În privința competenței teritoriale, sunt aplicabile dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, actualizată care prevăd că "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

În speță, având în vedere că reclamanții sunt personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul Tribunalului Iași, sunt incidente în ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

În concluzie, competent să soluționeze cauza este orice tribunal din cadrul razei jurisdicționale ale unei curți de apel învecinată. Cum reclamanții își au locul de muncă în județul Iași, Tribunalul Iași fiind în raza de jurisdicție a Curții de Apel Iași, iar Tribunalul Neamț este în raza de jurisdicție a Curții de Apel Bacău, curte învecinată administrativ cu Curtea de Apel Iași, Înalta Curte apreciază că prima instanță sesizată, respectiv Tribunalul Neamț este competent să soluționeze cauza.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Neamț, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ. și pe pârâții Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării în favoarea Tribunalului Neamț, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2021.