ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 569/2020

HOTĂRÂRE

05.03.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 569/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 mai 2018 pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, sub nr. x/2018, reclamanții: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. și HH. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca, în contradictoriu cu aceștia și pe baza probelor administrate, să se dispună:

recunoașterea stării de discriminare în care se află, din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București și Curții de Apel Ploiești, care depășesc limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care beneficiază de sporuri în procent de 45%, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale, prin adresa nr. x/28.02.2018 și agreat de reprezentanții Curții de Conturi a României, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu a fost aplicat la nivelul Curții de Apel Iași;

revocarea Deciziei nr. 32 din 05.02.2018, emisă de Președintele Curții de Apel Iași și emiterea unei noi decizii de încadrare și salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Iași, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a principiului nediscriminării prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituția României, precum și a dispozițiilor prevăzute de Decizia nr. 23/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul stabilirii drepturilor de indemnizație cu luarea în considerare a tuturor sporurilor în procent legal (în total de 45%) respectiv acordarea, pe lângă sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15% și a următoarelor sporuri:

- sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 25% din indemnizația de încadrare;

- sporul pentru păstrarea confidențialității, în procent de 5% din indemnizația de încadrare;

uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție, conform Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate, în baza Legii nr. 153/2017;

repararea prejudiciului produs, prin acțiunea pârâților, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenței dintre suma care li s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare precum și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite de Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București și Curtea de Apel Ploiești;

obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași la plata sumelor reprezentând aceste diferențe pentru perioada 1 ianuarie 2018 - viitor;

actualizarea sumelor stabilite mai sus, cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să le fie achitate reclamanților (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 3, art. 4, art. 6, art. 10 alin. (1) - (5), art. 25 alin. (1), art. 37 alin. (1) - (3), art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017; anexa V din Legea cadru nr. 153/2017, Legea nr. 554/2004, art. 268, art. 5, art. 159, art. 166 Codul Muncii; art. 2523 și 1535 C. civ. art. 14 al Convenției Europene a Drepturilor Omului; paragraful 1 din Protocolul 12 CEDO; Deciziile nr. 2/2014, nr. 21/2015 și nr. 23/2016 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin sentința civilă nr. 1137 din 18 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, în dosarul nr. x/2018, în temeiul dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., raportat la art. 7 din Anexa 5, Cap. VIII la Legea nr. 153/2017, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Verificându-și competența de soluționare a litigiului, Tribunalul Neamț a reținut că acțiunea introductivă a reclamanților cuprinde două capete de cerere principale, respectiv solicitarea de revocare a deciziei nr. 32 din 05.02.2018, emisă de Președintele Curții de Apel Iași și de obligare a pârâților la emiterea unei noi decizii de încadrare și salarizare, în temeiul Legii nr. 153/2017, celelalte cereri privind uniformizarea modului de calcul al salariilor, repararea prejudiciului produs, obligarea pârâților la plata diferențelor de drepturi salariale având caracter accesoriu, astfel cum rezultă și din dispozițiile art. 30 din C. proc. civ.

S-a arătat că reclamanții funcționează ca personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Iași, astfel încât devin incidente dispozițiile din Anexa 5, art. 7 din cadrul Capitolului VIII - "Reglementări specifice personalului din sistemul justiției" - al Legii nr. 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora:

"(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București".

Pentru aceste considerente, Tribunalul Neamț a apreciat că revine Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal competența materială de soluționare a cauzei.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 841 din 6 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții A., B., C. ș.a., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Iași, secția Civilă.

În argumentarea soluției pronunțate, s-a arătat că la data de 25 februarie 2018, înainte de primul termen acordat în cauză, în fața Curții de Apel București, reclamanții au solicitat să se ia act de renunțarea la capătul de cerere privind revocarea Deciziei nr. 32 din 05.02.2018, emisă de Președintele Curții de apel Iași și emiterea unei noi decizii de încadrare și salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Iași, prin aceeași cerere, fiind invocată excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În aceste condiții, s-a apreciat că verificarea competenței instanței se face prin raportare la capetele de cerere cu care este învestită.

Curtea de Apel București a constatat că recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial, uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurare activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție, repararea prejudiciului produs prin acțiunea pârâților până la data încetării stării de discriminare prin plata diferențelor dintre suma care s-a plătit efectiv și suma ca ar fi fost îndreptățiți să o primească, obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând aceste diferențe pentru perioada 1 ianuarie 2018 - în viitor și actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare reprezintă cereri care sunt de competența materială a tribunalului, secția specializată în litigii de muncă.

Reținând că dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., în forma în care erau în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, nu erau aplicabile cauzei de față, potrivit art. 24 C. proc. civ. și, avându-se în vedere că reclamanții și doi dintre pârâți își au domiciliul, respectiv reședința în județul Iași, Curtea de Apel București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția Civilă.

La data de 4 iunie 2019 dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, sub nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 1271/2019 din 16 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a declinat, în favoarea Tribunalului Neamț, competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A., B., C. ș.a., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat judecarea cauzei și s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iași a reținut că reclamanții își desfașoară activitatea ca grefieri în cadrul Judecătoriei Iași și în cadrul Tribunalului Iași, iar în calitate de pârâți au fost chemați în judecată Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași.

S-a făcut referire la faptul că atât reclamanții, cât și pârâții se află în situația de declinare, prevăzută de art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., potrivit celor statuate prin Decizia nr. 290 din 26.04.2018 a Curți Constituționale, în sensul că s-a stabilit neconstituționalitatea acestor dispoziții legale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

Având în vedere calitatea de personal auxiliar de specialitate a reclamanților și faptul că instanțele de judecată în cadrul cărora aceștia își desfășoară activitatea au calitatea de pârâte, s-a concluzionat în sensul că Tribunalul Iași nu este competent să analizeze cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 3 februarie 2020.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, pentru următoarele considerente:

Reclamanții, grefieri în cadrul Judecătoriei Iași și Tribunalului Iași, au învestit Tribunalul Neamț cu un litigiu având ca obiect raporturile de muncă, pe care aceștia le au cu Tribunalul Iași și cu Curtea de Apel Iași.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una din instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se afla instanța la care își desfășoară activitatea", iar conform alin. (3) aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Prin decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 23.07.2018 s-a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale; de asemenea, s-a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În paragraful 32 al acestei decizii, instanța de contencios constituțional a reținut că "legiuitorul a urmărit să scoată această categorie specială de cereri, în care un judecător este parte în proces, de sub incidența aplicării strămutării procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorilor din cauza calității părților, eventualul disconfort al părții judecător creat prin ieșirea acestor cauze din circumscripția curții de apel trebuind a fi minimalizat în considerarea principiului imparțialității justiției și a intereselor legitime ale celeilalte părți. Astfel, indiferent dacă competența de soluționare a unor astfel de cauze revine judecătoriei, tribunalului sau chiar curții de apel, acestea vor fi soluționate de instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, măsura fiind mult mai energică decât în cazul strămutării, unde o eventuală admitere a cererii ar conduce la învestirea doar a unei instanțe de același grad din circumscripția aceleiași curți de apel, putând da naștere în aplicarea normelor legale unor situații neprevăzute la edictarea acestora".

Cum atât Judecătoria Iași, cât și Tribunalul Iași se află în circumscripția Curții de Apel Iași, devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., prin prisma interpretării instanței de contencios constituțional.

Potrivit acestor dispoziții legale, reclamanții vor sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Față de considerentele anterior expuse și, notând că Tribunalul Neamț se află în circumscripția Curții de Apel Suceava, învecinată cu Curtea de Apel Iași, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea acestui tribunal.