ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3330/2021

Ședința publică din data de 03 iunie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Fondul de Garantare a Asiguraților și B. S.A. Societate de Asigurare - Reasigurare, prin lichidator judiciar C., anularea în parte a Deciziei nr. 2273/27.10.2016 și obligarea pârâtelor la plata diferenței de despăgubire în cuantum de 277.037 RON.

2.1. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 567 din 15 februarie 2019, a respins cererea de repunere pe rol formulată de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondată.

Totodată, a admis în parte cererea formulată de reclamantă, a anulat Decizia emisă de pârât, nr. 273/27.10.2016, în parte, și a obligat pârâtul la plata unei despăgubiri în cuantum total de 409.594 RON, către reclamantă, reprezentând contravaloare reparații construcție.

De asemenea, a obligat pârâtul la plata sumei de 6760 RON, cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei.

2.2. Prin încheierea din data de 28 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de lămurire și îndreptare eroare materială formulată de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 567 pronunțată la data de 15.02.2019 în Dosarul nr. x/2017, ca neîntemeiată.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs, prin două memorii distincte, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.1. Recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 567/15.02.2019, pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Cu privire la primul motiv de casare, întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-pârât susține că la termenul de judecată din data de 25.01.2019 instanța de fond a luat act de faptul că răspunsul expertului se regăsește la dosar și a rămas în pronunțare asupra fondului pricinii, fără să pună în discuție obiecțiunile existente la fila x și urm., prin intermediul cărora partea a înțeles să critice atât concluziile raportului de expertiză, cât și răspunsul expertului la lămuririle solicitate, în cuprinsul cărora acesta menționează că "stabilirea contravalorii reparațiilor s-a făcut la prețul zilei după ultimul Catalog de Prețuri de Deviz și Buletin Tehnic", fără să se depună vreun înscris în susținere.

Mai arată recurentul-pârât că a solicitat repunerea pe rol a cauzei, dar cererea a fost respinsă cu motivarea faptului că aceste "presupuse obiecțiuni au fost generic formulate pornind de la o previzionare a unui răspuns ce nici nu fusese depus de expert ".

Recurentul-reclamant consideră că instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității, corelativ cu încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 14 și art. 224 din C. proc. civ., precum și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Se mai susține că prima instanță s-a pronunțat asupra unor înscrisuri denumite obiecțiuni și le-a apreciat ca nefiind reale obiecțiuni, în temeiul art. 337 C. proc. civ., ceea ce conduce la încălcarea principiului dublului grad de jurisdicție, dar și a principiului oralității, deoarece nu s-a permis susținerea obiecțiunilor.

Instanța de fond a încălcat astfel și principiul nemijlocirii deoarece răspunsul la raportul de expertiză nu a fost pus în discuția părților și nu s-a dat posibilitatea de formulare a obiecțiunilor, conform art. 330 și art. 338 C. proc. civ.

Cu privire la motivele de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurentul-pârât arată că în dispozitivul hotărârii de fond se menționează că se anulează în parte Decizia nr. 2273/27.10.2016, iar pârâtul este obligat la plata unei despăgubiri în cuantum total de 409.594 RON, reprezentând c/valoare reparații construcții, fără să se arate în ce măsură această sumă include reparația pentru clădire, bunuri sau c/valoarea bunurilor.

De asemenea, nu se menționează care anume dispoziții legale au fost avute în vedere și cât din suma stabilită reprezintă bunuri deteriorate sau construcții, de unde rezultă că prima instanță nu a respectat dispozițiile art. 1.1.16 din Condiția de asigurare - suma asigurată reprezintă suma maximă în limita căreia asigurătorul plătește despăgubirea în conformitate cu condițiile de asigurare.

Astfel, valoarea reală reprezintă pentru "clădiri" valoarea de nou, diminuată cu o depreciere stabilită în funcție de vechime, de starea de conservare, modul de construire, amplasare, folosință și alți factori similari - art. 8.1.4 din Condițiile Generale de Asigurare.

În mod eronat, prima instanță reține că recurentul-pârât ar avea o anumită procedură/metodă de stabilire a cuantumului despăgubirii, pe care încearcă să o impună tuturor participanților din dosar.

Actul administrativ s-a întemeiat pe disp. art. 16.1, art. 16.4 și art. 16.5 din Condițiile de asigurare, care stabilesc, în mod expres, modalitatea de cuantificare a despăgubirii.

În ceea ce privește programul D., acesta este un program informatic ce se folosește în cazul execuției unei lucrări de construcție, pe baza activităților, devizelor componente ale acesteia, o bază de date cu toate materialele utilizate în indicatoarele de norme de deviz care poate fi utilizată pentru definirea resurselor activităților, se adresează tuturor proiectanților, constructorilor, investitorilor și beneficiarilor.

Instanța de fond și-a întemeiat soluția pe concluziile raportului de expertiză care a avut în vedere prețuri ce nu au niciun fundament tehnic și juridic, deși s-a indicat Buletinul tehnic de prețuri, dar fără să se arate ce ediție a fost folosită.

Referitor la stabilirea c/valorii lucrărilor de reparații pentru instalații, expertul nu menționează cum a ajuns la suma de 55.000 RON și nici de ce la valoarea totală a lucrărilor de construcții, s-a adăugat "CAS șomaj, sănătate, etc.", iar la calculul c/valorii lucrărilor de instalații nu efectuează aceleași operațiuni.

Deși în privința construcției expertul are în vedere programul D., pentru instalații, nu justifică de ce s-a optat pentru un "îndreptar tehnic pentru evaluarea imediată, la prețul zilei, a costurilor elementelor și construcțiilor de locuințe - procentual și valoric".

3.2. Recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 28.06.2019 pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin încheierea atacată, s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului și înlăturarea dispozițiilor contradictorii strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 567/15.02.2019, iar aceasta cuprinde astfel de dispoziții în privința admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, respectiv anularea în parte a actului administrativ atacat.

În mod corect s-a reținut că pârâtul a admis în parte cererea de plată așa cum se menționează la art. 1 din actul administrativ contestat, în dispozitiv se menționează anularea în parte a deciziei fără să se facă precizarea asupra vreunui articol al actului administrativ atacat.

Sunt necesare lămuriri, susține recurentul-pârât, cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispoziției instanței de fond, în sensul de a se preciza dacă suma de 409.594 RON stabilită de prima instanță, este stabilită peste suma deja achitată și dacă aceasta depășește plafonul de garantare prevăzut de Legea nr. 213/2015, pe un creditor de asigurare.

Recurentul-pârât susține și că a fost nevoit să formuleze contestație împotriva încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, deoarece reclamanta a solicitat executarea întregii sume stabilită de prima instanță, fără ca din aceasta să se scadă suma deja achitată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Prima critică prin care i se impută instanței de fond încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii, este apreciată de Înaltă Curte ca nefondată.

Recurentul-pârât susține încălcarea principiului contradictorialității, dreptului la apărare, principiului nemijlocirii, indică disp. art. 14, art. 274, art. 330 și art. 338 C. proc. civ., precum și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca urmare a omisiunii primei instanțe de a pune în discuție obiecțiunile formulate de pârât la raportul de expertiză și aflate la filele x și urm. din dosarul de fond.

Din actele dosarului, reiese faptul că prin încheierea de ședință din data de 14.09.2018, prima instanță a constatat că a fost înaintat la dosar raportul de expertiză în specialitatea construcții, la 16.07.2018, într-un singur exemplar.

Pârâtul a formulat verbal obiecțiuni, solicitând ca expertul să aducă precizări în legătură cu legislația folosită la întocmirea raportului, în legătură cu Buletinul Tehnic de Prețuri în Mica Construcție și Reparații în Construcții D../2017.

Judecătorul fondului a încuviințat obiecțiunile pârâtului, în acest scop s-a emis o adresă către expert pentru a răspunde "cu privire la maniera în care a utilizat metodologia datată 2017, față de data invocată pentru efectuarea reparațiilor și costul acestora la momentul respectiv".

Printr-o cerere înregistrată la 23.11.2018 și intitulată "obiecțiuni", pârâtul arată că înțelege să critice concluziile raportului de expertiză, dar și răspunsul acestuia la lămuririle solicitate în cuprinsul cărora expertul alege să menționeze "stabilirea c/valorii reparațiilor la prețul zilei după ultimul catalog de Prețuri de Deviz și Buletin Tehnic, fără să înțeleagă să depună vreun înscris în susținere".

Cererea intitulată "obiecțiuni" a fost depusă anterior răspunsului "expertului" la lămuririle solicitate de prima instanță, ca urmare a încuviințării obiecțiunilor verbale formulate în ședința din data de 14.09.2019.

Răspunsul expertului, prin comisie rogatorie, a fost depus la dosar în data de 11.01.2019, iar în data de 25.01.2019, prima instanță a rămas în pronunțare, părțile nemaiavând alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.

Cererea prin care pârâtul a solicitat repunerea pe rol a cauzei din data de 30.01.2019 a fost respinsă de prima instanță, arătându-se că obiecțiunile au fost generic formulate pornindu-se de la previzionarea unui răspuns al expertului care nici nu fusese depus la dosar, iar ulterior, la data rămânerii în pronunțare, pârâtul nu a insistat în discutarea obiecțiunilor formulate în scris, acestea referindu-se la aceleași aspecte deja solicitate a se lămuri.

Înalta Curte constată că cele reținute de prima instanță sunt corecte, având în vedere că, pe de o parte, obiecțiunile verbale cuprind aceleași cerințe precum cele inserate în cererea scrisă, iar, pe de altă parte, pârâtul solicită și încuviințarea unui nou obiectiv al expertizei reprezentat de stabilirea valorii imobilului la data producerii incendiului.

În concluzie, Înalta Curte reține că prima instanță a respectat regulile de procedură incidente speței, nefiind întrunite motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., tratate de către recurentul-pârât prin argumente comune vor fi respinse, de asemenea, ca nefondate.

Recurentul-pârât susține că, instanța de fond, anulând decizia administrativă atacată în parte, și obligându-l la plata unei despăgubiri în cuantum total de 409.594 RON c/valoare reparații construcție, nu se poate cunoaște ce conține această sumă, respectiv, reparații clădiri, reparații bunuri sau c/valoare bunuri, astfel că nu au fost respectate dispozițiile art. 1.1.16 din Condițiile de asigurare, care fac trimitere la art. 7.1 și art. 8.1 din aceleași Condiții de asigurare.

Recurentul-pârât susține că inspectorii de specialitate din cadrul FGA au emis un deviz estimativ de reparații la construcții în valoare totală de 128.524,53 RON, conform Buletinului tehnic de prețuri în construcții și reparații, editat de D., iar expertiza, la stabilirea c/valorii despăgubirilor are în vedere alte prețuri ce nu au niciun fundament tehnic și juridic, fără să se precizeze care este catalogul de prețuri/ediția avută în vedere.

Din cuprinsul raportului de expertiză reiese că s-a avut în vedere Buletinul Tehnic de Prețuri în Mica Construcție și Reparații în Construcții D.. 2017, pe când recurentul-pârât a aplicat o ediție anterioară.

În acord cu cele reținute de prima instanță, precum și cu concluziile raportului de expertiză c/valoarea lucrărilor de reparații nu poate fi stabilită la o dată anterioară efectuării acestora și nici la data procedurii incendiului, în anul 2013.

Astfel, pornind de la catalogul de prețuri sus-menționat s-a stabilit în mod corect c/valoarea reparațiilor efectuate în timp (pentru construcții și instalații electrice, sanitare, încălzire, ventilație), 228.766 RON + 55.640 RON = 228.406 RON, iar pentru reparații ce urmau a se efectua, 125.188 RON.

Prin acțiunea introductivă, intimata-reclamantă a criticat decizia administrativă atacată din perspectiva despăgubirii ce reprezintă c/valoarea reparațiilor necesare pentru aducerea imobilului la starea inițială, anterioară incendiului din data de 06.09.2013.

În mod firesc, atât expertiza încuviințată de către instanța de fond, cât și sentința pronunțată privesc numai partea din Decizia nr. 2273/27.10.2016, referitoare la despăgubirea pentru reparațiile imobilului.

În consecință, prima instanță a anulat în parte, decizia atacată, numai în ceea ce privește c/valoarea reparațiilor imobilului.

Față de acestea, Înalta Curte va constata neîntrunirea motivelor de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin această încheiere, instanța de fond a respins cererea de lămurire și îndreptare eroare materială strecurată în cuprinsul sentinței civile nr. 567/15.02.2019, arătând că nu este necesar a se lămuri dispozitivul, iar în cuprinsul sentinței nu s-a strecurat vreo eroare materială, reieșind foarte clar ce parte a deciziei administrative a fost anulată, precum și cuantumul despăgubirilor pentru reparațiile construcției, care este de 409.594 RON.

În realitate, recurentul-pârât solicită să se precizeze expres care este suma totală pe care este obligat să o achite intimatei-reclamante, deoarece a plătit deja suma cuprinsă în Decizia nr. 2773/27.10.2016.

Cererea recurentului-pârât prin care acesta solicită să fie obligat la plata diferenței dintre suma de 409.594 RON și suma aprobată la art. 1 al actului administrativ, nu poate fi primită deoarece aceasta nu a fost cuprinsă în obiectul acțiunii, o atare cerință ducând la pronunțarea judecătorului asupra a ceea ce partea nu a cerut.

Făcându-se un simplu calcul matematic, despăgubirea pentru reparațiile imobilului este în cuantum de 409.594 RON, iar despăgubirea pentru bunurile deteriorate a fost stabilită prin decizie administrativă la 46.538,70 RON.

Este adevărat că suma totală depășește plafonul de 450.000 RON prevăzut de art. 4 coroborat cu art. 15 din Legea nr. 213/2015, pentru fiecare creditor de asigurare, astfel că, deși recursul astfel cum a fost formulat și argumentat este nefondat, executarea obligației nu poate fi făcută decât în limita prevăzută de Legea nr. 213/2015, intimata-reclamantă neputând pretinde o sumă cu titlu de despăgubire peste cea maximă de 450.000 RON, luându-se în calcul ceea ce a plătit deja recurentul-pârât (175.063 RON) plus diferența până la 450.000 RON .

Față de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 567 din 15 februarie 2019 și împotriva încheierii din 28 iunie 2019 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.