ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3222/2021

Ședința publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâților la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului NINTEDANIB (denumire comercială OFEV), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj.

Prin sentința civilă nr. 83/2021 din data de 18 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României; a admis cerea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și a obligat pârâții, fără somație și fără trecerea unui termen, la asigurarea, către reclamant, a tratamentului cu medicamentul NINTEDANIB (denumire comercială OFEV) în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, până la soluționarea în fond a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Guvernul României.

3.1 Ministerul Sănătății a formulat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că motivarea sentinței este insuficientă, întemeiată doar pe o parte din prevederile legale incidente, existând contradicții între textele de lege indicate și soluția pronunțată. Astfel, arată că Ministerul Sănătății, potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/20016 și H.G. nr. 144/2010, nu are atribuții în ceea ce privește acordarea către pacienți de medicamente în regim de compensare 100%.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că soluția instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 241 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, făcând confuzie între obligația de a acorda medicamente în regim de compensare 100% și obligația de includere în listă, atribuții ce au titulari diferiți.

De asemenea, susține că instanța de fond a reținut în mod eronat aparența de drept în favoarea reclamantului, având în vedere că acesta nu are dreptul să beneficieze de respectivul medicament în regim de compensare 100%, cu atât mai mult cu cât acesta nici nu este avizat pentru diagnosticul pus reclamantului.

Cu privire la neprejudecarea fondului, arată că nici această condiție nu este îndeplinită în speță, astfel că instanța de fond, prin pronunțarea hotărârii atacate, a încălcat dreptul la un proces echitabil.

3.2 Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a formulat recurs întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate în ceea ce privește obligarea ANMDM să asigure, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), medicamentul NINTEDANIB (denumire comercială OFEV) pentru indicația terapeutică adenocarcinom pulmonar, până la soluționarea dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea recursului, susține că nu are atribuții în asigurarea tratamentului gratuit al unui asigurat și nu are calitate procesuală în cauza pendinte, sens în care solicită să se constate lipsa calității sale procesuale pasive, admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În susținerea acestui punct de vedere invocă atribuțiile și competențele profesionale conferite prin Legea nr. 134/2019, precum și dispozițiile art. 6 alin. (2) și (3) din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 861/2014.

Susține că utilizarea medicamentului din speță pentru indicația adenocarcinom pulmonar se face off-label, iar medicii și pacienții își asumă riscul folosirii unui medicament în afara indicațiilor aprobate.

3.2 Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și, în principal, să se constate nulitatea sentinței recurate și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de fond, iar în subsidiar, rejudecând cauza pe fond, să se dispună respingerea ordonanței ca neîntemeiate.

În motivarea recursului, arată că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 153 din C. proc. civ., întrucât CNAS nu a fost legal citată la termenul din 18.03.2021, termen la care a rămas în pronunțare cererea de ordonanță președințială, neavând astfel posibilitatea de a formula apărări, de a propune probe și de a prezenta susținerile sale în scris și oral.

În ceea ce privește fondul cererii, apreciară că în mod eronat instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, respectiv urgența, caracterul vremelnic, neprejudecarea fondului și aparența de drept.

3.4. Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâtul Guvernul României, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și reținerea lipsei calitpății sale procesuale pasive, având în vedere că, în calitate de autoritate executivă, nu are atribuții și competențe în sensul solicitat, o eventuală soluție de admitere a acțiunii sub acest aspect fiind imposibil de valorificat.

Intimații nu au depus întâmpinări la dosarul cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Înalta Curte apreciază că este fondat.

Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a invocat faptul că nu a fost legal citată pentru termenul din 18 martie 2021, termen la care instanța de fond a rămas în pronunțare, și că nu a avut posibilitatea de a formula apărări în dosar, de a propune probe și de a-și prezenta susținerile în scris și oral.

Potrivit art. 153 din C. proc. civ.:

"(1) Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

(2) Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității."

Potrivit art. 154 din C. proc. civ.:

"(1) Comunicarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenții procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia, precum și prin agenți ori salariați ai altor instanțe, în ale căror circumscripții se află cel căruia i se comunică actul.

(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (1) nu este posibilă, aceasta se va face prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, în plic închis, la care se atașează dovada de primire/procesul-verbal și înștiințarea prevăzute la art. 163.

(6) Comunicarea citațiilor și a altor acte de procedură se poate face de grefa instanței și prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanței datele corespunzătoare în acest scop. Comunicarea actelor de procedură va fi însoțită de semnătura electronică extinsă a instanței care va înlocui ștampila instanței și semnătura grefierului de ședință din mențiunile obligatorii ale citației. Fiecare instanță va avea o singură semnătură electronică extinsă pentru citații și acte de procedură.

(6

1

) Citațiile și celelalte acte de procedură menționate la alin. (6) se consideră comunicate la momentul la care au primit mesaj din partea sistemului folosit că au ajuns la destinatar potrivit datelor furnizate de acesta.

(7) Instanța va verifica efectuarea procedurilor de citare și comunicare dispuse pentru fiecare termen și, când este cazul, va lua măsuri de refacere a acestor proceduri, precum și pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înștiințarea părților pentru înfățișarea la termen."

Potrivit art. 999 din C. proc. civ., dispoziții speciale aplicabile în procedura ordonanței președințiale:

"(1) În vederea judecării cererii, părțile vor fi citate conform normelor privind citarea în procesele urgente, iar pârâtului i se va comunica o copie de pe cerere și de pe actele care o însoțesc. Întâmpinarea nu este obligatorie."

Înalta Curte constată că judecătorul fondului a stabilit prin rezoluție primul termen de judecată la 18 martie 2021, ora 10:00, cu citarea părților .

Citarea părților s-a efectuat exclusiv prin intermediul email-ului, fiind depusă la dosar fond copia imprimată a email-ului transmis pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate, deși din interpretarea coroborată a prevederilor art. 154 C. proc. civ. rezultă necesitatea comunicării citațiilor prin salariații instanțelor sau prin poștă, alături de comunicarea prin mijloace electronice.

Prin urmare, aplicând dispozițiile menționate anterior la speța de față, se constată că procedura de citare a fost nelegal îndeplinită cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate la termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile pe fondul ordonanței președințiale și la care aceasta nu a fost prezentă, având în vedere că partea a fost citată doar prin intermediul e-mailului, în condițiile în care a avut calitatea de pârâtă.

Dincolo de acest aspect, se constată că recurenta-pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a fost citată la o adresă de poștă electronică ale cărei date nu au fost indicate chiar de către partea ce urma a fi citată, cu nerespectarea dispozițiilor art. 154 alin. (6) C. proc. civ., care, reglementând asupra caracterului subsidiar al comunicării prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, a prevăzut condiția ca partea să fi indicat instanței datele corespunzătoare în acest scop, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în acest mod fiind cauzată părții pârâte Casa Națională de Asigurări de Sănătate o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță spre rejudecare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunțată în litigiul de față.

În raport de această soluție și de caracterul indivizibil al obligației de asigurare a medicamentelor, nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate sau a celorlalte critici invocate prin recursurile declarate de Ministerul Sănătății, Guvernul Românei și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, acestea urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate de Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinței civile nr. 83/2021 din 18 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinței civile nr. 83/2021 din 18 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 27 mai 2021.