ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2877/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2877/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 13 mai 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 5 septembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură admiterea cererii nr. x din 07.05.2018 (nr. x/09.05.2018), cu consecința anulării măsurilor de suspendare a plăților pentru sumele aferente cererilor unice de plată/cererilor de ajutor, astfel cum sunt definite în normele specifice, pentru perioada 2014 - până în prezent și în continuare; obligarea intimatei la deblocarea și la plata efectivă a sumei de 7.990.083,33 RON, în termen de o lună de la rămânerea definitivă a hotărârii instanței, în temeiul prevederilor Legii nr. 21/2018 privind aprobarea O.U.G. nr. 37/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, art. 8 lit. c), în vigoare de la data de 20.01.2018; anularea Răspunsului APIA nr. x din 23.05.2018 comunicat la Cererea nr. x/09.05.2018; cu cheltuieli de judecată.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 182 din 19 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea formulată de către S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de plăți și Intervenție pentru Agricultură, ca neîntemeiată.
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Apărările intimatei
Intimata-pârâtă a depus concluzii scrise la dosarul cauzei, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării cererii de recurs, astfel cum prevăd dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este tardiv formulat.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:
"Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
În ceea ce privește recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., se constată că sentința recurată a fost comunicată acesteia la data de 21.02.2019, iar cererea de recurs a fost înaintată la 12 martie 2019, conform datei menționate pe cererea aflată la dosar recurs.
Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.
Astfel, în raport cu data comunicării sentinței recurate - 21.02.2019, termenul de declarare a recursului se împlinea la data de 11.03.2019.
În raport de aceste aspecte, se constată că recursul de față a fost declarat și motivat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit pentru recurenta-reclamantă la data de 11.03.2019.
În ceea ce privește cererea de repunere în termen formulată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că nu pot fi reținute motive temeinic justificate conform art. 186 alin. (1) din C. proc. civ. pentru admiterea acesteia, printre cele invocate de parte fiind: faptul că, din motive independente de voința părții, cererea de recurs a ajuns târziu la instanță, deși fusese redactată la 06.03.2019, faptul că, raportat la data hotărârii către partea adversă, cererea de recurs este în termen, faptul că întârzierea este minoră, de doar o zi, și nu produce nici un prejudiciu în cauză, intenția de formulare a recursului existând anterior depunerii acestuia, de la 06.03.2019.
Prin urmare, pentru considerentele anterior arătate și în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 182 din 19 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termen.
Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 182 din 19 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 13 mai 2021.